Entry for November 15, 2006

Un soare puternic si dulce… o dupa-amiaza atat de placuta, aducand aminte atat de mult de vara. Purtand un tricou si o geaca usoara de vant. Cu bere si o pizza quattro formaggi la Cafe D’Art. Oh, da!… Oh, da! Si un aer tare si sarat, CURAT! de la intrare in Gara. Da, da… sunt acasa. Mergand pe jos in doar juma de ora de acasa la munca, lenevind in fata unei ferestre cu retina-n raze de lumina portocalii. Frumos-frumos.

Eh, si acum, unde e mai bine? Bani mai multi, cu multe oportunitati, dar inghesuiala, stres si lipsa de timp sau bani cam ciuciu, posibilitati asisderea, dar soare, vreme buna si timp berechet? Dilema revine:)

A fost atat de frumos azi ca mi-a si fost frica sa merg la mare (si da! daca as fi avut timp si apa ar fi fost peste 15 as fi tras o balaceala). Mi-era ca era prea mult. Dar in cat aproximativ o saptamana o sa stau pe aici cu treaba o sa ajung eu candva. Am preferat sa sacai cu sms-uri amici atinsi de virus si ostracizati in Marele Oras al Romaniei.

2 Comments

 Add your comment
  1. nicaieri nu-i ca acasa. oricate pros si cons am enumera. nici chiar in casa primitoare si relaxanta a unei fete dragi, unde simti ca te rupi de stresul si aglomeratia marelui oras, si totul te trage la un somn dulce si odihnitor, nu simti caldura si siguranta pe care ti-o ofera caminul de acasa (sic!)

Leave a Comment

Your email address will not be published.