Archive for Decembrie, 2007

Entry for December 30, 2007

Ce-mi plac oamenii scapati de acasa! Ii iubesc, si ii admir. Ritualul casnic, de un sacru infailibil, sa stii, e indoit de izul de boschetareala rebela si frustrata, care iti trage de instincte in jos in acelasi timp in care ratiunea echilibrului progenitural :) e filtrata si distorsionata si ea de umbra aburilor de alcool. Sunt un expert si jumatate in distractie. Stiu atat de bine sa suntez drumul intre judecata proprie si realitatea imediata.

Si in acelasi timp, da, in acelasi timp ma bucur mult ca rusinea darii navala in carnuri necoapte fluturand a tinerete de 21 de ani sau mai putin imi este tara. Cred ca la un moment dat o sa am curajul damelor care scoteau dragostea din mine fara credit si fara cartela doar pe simplul motiv ca anume carnea mea era infailibila. Cred ca e de facut si o chestie din aceasta. Daca nu… macar un salivat, de un bun augur labagistic. Macar atat.

PI is soooooooooooo fuckin’ precise on big numbers…

later edit: never drunk bloggin’ again!

Motive sa iubesti Bucurestiul

– sa bantzai intr-un club arhi-plin pe o muzica cat mai aproape de un indie-playlist
– sa faci cinste la studenti
– sa ai de ales intre neste evenimente culturale duminica seara (chit ca alegi prost)
– sa lasi bacsis gras de placere intr-o ceainarie. yep, right!, ceai-narie.
– sa ai un pavilion intreg aproape cu jucarii pt copii, si nu numai o mini-orga, ci cateva zeci, de toate marimile si culorile
– aceiasi treaba cu_carti
– sa-ti expire cartela de metrou daca stai in centru
– parcurile noaptea sa nu para creepy, ci o invitatie la frig si natura
– sa ai de ales intre oameni de toate fracturile, si evident sa-ti gasesti mai usor pe cei cu care te placi. chit ca e la nivel superficial.

– sa fie marea prea rece

Entry for December 07, 2007

Ce sentiment placut e sa vrei sa-i iei un cadou unui copil si sa tot cauti, si sa cauti… si sa nu stii ce, caci ar cam avea de toate! Falsa ipoteza, intotdeauna se gaseste ceva, chiar si banii pur si simplu sunt foarte buni de papat, dar… ma gandesc oare cum era pe vremea lui Ceasca, sa ai acasa 2,3 mogaldete si pana si mancarea sa fie un lux. Sau si mai rau… sa vrei sa-i iei, sa ai cu ce, dar sa n-ai ce. Era in “Seven” Morgan Freeman care spunea: alinta-l, alinta-l pana nu mai poti. Nu-i rau. Desi toate cazurile de la Super Nanny cam de pe aciulea vin. Insa cel putin in viziunea mea naiva nu se exclud. Macar ‘good cop, bad cop’.

Entry for December 06, 2007

Umblat ieri in Cta dupa o anumita farmacie stoma. Trecut pe la magazinul de scuba din P. Grivitei. Alea mari erau 44-45. Ghinion. Singurele si vreo 300 RON. Stat la barfe cu vanzatorul, un scafandru din asociatie, ca unde depune efort in picior echipamentul. In gamba? nu, nu… in tendonul lui Achile, da, si… si… in articulatia coapsei:)) “Pai daca eu stiu sa dau”. Eh, acu’ aflai for sure de ce-mi clantzene soldul drept. Bine ca o fac doar for fun.

Si mi s-a subluxat azi-noapte umarul stang :(( Daca maine inca fierbe ii bag un Dessault cateva zile.

O furtuna asa frumoasa pe mare, pfiu!