Archive for Noiembrie, 2009

Postul din 29 noiembrie 2009

Road trip obositor si placut la Niculitel. Cu Pax si Alex Viz. Am luat-o putin off-road pe drumul care se face sub liniile de tensiune pe dealurile de langa si pe care-l scrutasem candva cu scroll pe Google Earth. Virtualul e virtual si totusi Matizul, din nou, nu e 4×4. Dar fun… pierduti prin padure indrumati inapoi de un carutas de lemne mirat cu “ce (dracu) cautati pe aici” :). Drumul prin Valea Teilor inca ne-renovat dar nu mi s-a mai parut asa prastie ca data trecuta.

Baut o cafia la pub-ul central din Isaccea si back home. Ieri in Pulse m-am dansat pe doua melodii, ne-consecutive, si multumindu-ma cu putin ma declar satisfacut. Now somn, si maine…
P. ar fi vrut sa fi ajuns la Chisinau de 1 decembrie.

De mult n-am mai simtit oboseala asta constructiva, de odihna activa (de weekend).

poze laterz.

Concert 28 octombrie Phoenix – MT Place

mt-place

Sambata seara mers la concert de mare angajament. O trupa necunoscuta Empty Place “MT Place” (se pare) la un concert de promovare “tinere talente” in Clubul Phoenix din Constanta. Probabil prima lor iesire pe scena ever. Foarte tare… sa fii a 10-a plus/minus si sa mangai chitari si tobe pe o scena locala. Mi-a placut foarte mult bateristul. Sala plina de colegii de clasa (probabil) care au cerut un bis si faceau galerie. Dragut:) Uite ca se poate. Daca si vocalul ar fi avut mai mult curaj, nu sa tina o linie corecta si timida, chiar ca…

Cu o seara inainte mai vazusem alte pepinitze deja consacrate constantence Blaxy Girls, dar la care n-am stat si nu-i chiar de mine. Dar astia aveau ceva. Pacat ca nu-i poza de calitate sa se vada emotiile si entuziasmul de pe fetele lor. Mai vreau!

(Mi-aduc aminte cum am nimerit aiurea in Cluj in 2007 la prima iesire pe scena a lor Guillotines. Ehhh… alte vremuri, alt registru).

Bravo bajeti (& fete)!

Postul din 23 noiembrie 2009

soare-portocaliu-si-pitic

Ieri s-a terminat Scorpionul. Pfiuuu… Asta trebuia sa fie propozitia de final. Am reusit sa ajung la revizie in sfarsit. Totul snur mai putin dezamagirea constientizarii ca trebuie facuta la fiecare 10K de km pe care ii fac totusi relativ repede. Decat ma asteptam. In Mamaia langa lac pus de-o poza kitschoasa pe telefon p-un soare portocaliu si pitic ce se retragea spre casa. In masina de langa o tanara domnita plangea de mama focului. Bai, dar plangeaaa…. pfua! Si asa frumos:) M-a pufnit un zambet larg. Putea sa planga din orice … parea din dragoste. Mama si ce mai cu foc si cu deznadejde plangea. Asta pret de 1 secunda. Am cotit-o repede de acolo sa nu stric intimitatea momentului. O reactie-mi ciudata, de obicei empatizez bolnavicios cu personajul. Dar era despre viata… si-i foarte misto asta, e viu :). Nu tiu minte sa fi plans mai mult de 1 data pentru gagici in parte. Exhale. Si-mi aduc aminte de o dupa-amiaza trista petrecuta langa morga la Judetean dupa un rezultat; si acum mi se increteste pielea pe mine. Cand am ajuns acasa atunci am luat-o in brate cu “ce bine ca esti” si alte alea. Durere … sau… viata.

Cand m-am intors trecand pe langa statea si fuma o tigara post-orgasmica cu mana scoasa pe geamul masinii. Again… exhale. Ce lectie buna am primit azi in trafic, trebuie sa ma enervez mai putin si sa casc ochii mai mult.

Art of choise

          Bowling “Europa”, Constanta – Mamaia, sambata seara. Trei tineri – o ea si alti doi – iesind din media manelist-otevista-banal/normala din jur. Dupa tabela de scor pe ea o cheama Raluca. Maxim 22 de ani. An terminal de liceu sau mai degraba in primii ani de facultate. Frageda ca o capsuna, pleznind de tinerete, cu o usoara tenta de iapa in ea, neepatand. Pe genul cool. Cel putin vestimentar depasea pitipongeala din jur si se inscria lejer catre un trend mtvist, in blugi strimti si un tricou simplu. Nurii plini, un fundulet obraznic pe masura, usor greu, cat trebuie. Brate dezvelite si maini frumoase. O privire usor sasie care adauga, evident, mai mult deliciu. Feminina si cumintica. Ce mai… de ros, clar. Pe segmentul ei, normal. Nici baietii nu paraseau tabloul. Tineri – in primul rand – si frumusei. Imbracati tot asa inspre mtv, unul din ei chiar intr-o camasa alba simpla si misto, cu freze metrosexuale, exprimandu-se mai zgomotos decat colega lor la cate o reusita sau cate o nereusita mai rusinoasa. Pareau si nu pareau gay. Intre toti trei nici un gest de afectivitate senzuala – nu tu un pupic, nu tu un mangaiat tandru, nimic. Privindu-i ai fi avut impresia ca fata ar fi cu cel mai dragutel dintre ei, insa nu s-a dovedit nimic in sensul asta nici dupa plecarea lor.
          Bun, si?! Ce?! Un trio vesel si optimist cu o tanara d-ra cu vino-ncoace care iesea usor din tiparele comune. Mi i-am inchipuit toti trei formand un triunghi amoros clasic. Din nou, n-am vazut nici un gest de la nici unul dintre ei catre altul sa tradeze asta. Nici nu trebuia. Literatura nu este o oglinda fidela a realitatii, trebuie doar sa porneasca de la ea si sa spuna o poveste buna. E o poveste buna? Poate ca da. Pai cum ar veni povestea? Pai… cum s-au cunoscut, cum s-au format cuplurile – caci initial trebuie sa fi fost doar unul dual, cum au avut scapari fiecare catre celalalt, cum s-au dezvoltat, cum s-au iubit, cum s-au bucurat… Sunt multe. Si, si… cine moare? Pai cineva, cuplul cel mai probabil. Si se schimba cel putin doi dintre ei. Minunat!… Si mai departe? Hai sa construim un dialog intre ei, poate doua-trei. Unul banal, unul intr-un moment important si altul descriptiv, poate nu dialog. Bun. Si… ce-si zic? Despre ce vorbesc? Ce le place? Ce este in mintea lor? De ce au ajuns impreuna? Ce-i motiveaza? Ce-i excita? Dar ce-i dezgusta? Cum le place cafeaua? De ce si-a ales o camasa alba? De ce au convenit sa nu se pupe in public? S-au mai impiedicat de lucrul asta si anterior? Cine conduce? De ce? Care e cel mai moale, dar cel mai protejat? Cine minte mai mult, dar de ce? Ce numar la pantof poarta?!!… Ho! E prea mult! Ah… nu e usor, nu?! … Normal ca exista o multitudine de detalii care sa se potriveasca tabloului descris initial. Cateva variante bune. Si povesti – unele mai bune, altele care prind mai putin. Toate insa cu o radacina in realitate care le face cu adevarat de succes, si exista o “the” versiune. Dar vine intrebarea buna: care este modalitatea artistica de a surprinde scena de mai sus? Literatura … poezia … pictura … fotografia … metrajul … videoclipul muzical… haikuul?! Ceva acolo e. Dar care e cea mai potrivita? …
          Ei bine… Nu este literatura. De fapt… nu exista o poveste. E doar un tablou. Fotografia ar fi cea mai potrivita … art of choise in cazul de fata. Si o fotografie nici banala si nici usoara. Si da … una care poate spune o poveste. Degeaba invetez eu 16 personaje, degeaba le fac o dinamica reusita, degeaba le scot din marele normal, degeaba le explic si (sau nu) justific, degeaba exista lectii… povestea buna este secretul literaturii de cursa lunga. Al’ cel mai mare. Degeaba mi se iubesc ca iepurii intre ei, degeaba calca norme si obisnuit in picioare. Degeaba-i porn. Degeaba incerc sa le dau viata daca nu traiesc cum trebuie. Pot sa aud eu zeci de “Iti spun, imi iubesc nevasta / iubita … dar aseara a fost cea mai buna partida de sex din viata mea. Si-o iubesc… cu ea e altfel, normal ca e altfel; si ma simt un nenorocit pentru asta”. Eu n-o sa stiu cu adevarat niciodata ce se petrece in chimia intima a unui cuplu, chit ca nici nu imi trebuie integral asta. Decat daca le traiesc. Si le cam traiesc… destule destul. Dar povestea tata… unde-i povestea?
          My weapon art of choise… este in continuare literatura. Pentru scene din astea trebuie folosit filmul fotografic. Nu, nu am sa-i pun capat, am sa caut in continuare “the” povestea. “Neinsurati / nemaritate la 30 si fara copii” inca isi cauta esenta. Nu sta in ubicuitatea detaliilor.

          Era foarte frumoasa Raluca. La plecare, pe trepte s-a luat de dupa mijloc prieteneste cu cel in camasa alba, cel mai putin delicat. Le-ar fi stat bine tuturor trei in videoclipul necenzurat “Secretly” al celor de la Skunk Anansie.

Postul din 7 noiembrie 2009

Ce vreme splendida este afara!:) Cald, soare. Tras o fuga la mare: valuri bune! frumusele. Pacat ca apa rece-rece, undeva in jur de 12-13 grade, poate mai putin. Lasat gura apa ca la prajituri. Fost la Casino, erau catva kiteri spre capat de Mamaia. Era si unul cu un scuter pe apa, in costum full. Ce critzalau trebuie sa fi fost pah capul lui ca batea un pic de vant pe mal.

Nice:) So nice. :D

Postul din 5 noiembrie 2009

Azi am muncit toata ziua. Dupa o anumita ora. :O ! No more! Ma doare capul si ma simt de parca as fi facut cel mai nenatural lucru posibil. Pe termen lung trebuie facut ceva in sensul asta musai. In juniors veritas. Oare am inceput sa ating cota celor 10 ani de programare? Dar chiar sunt 10? …

Vreau si eu o muiere normala. De varsta mea, cu acelasi venit, cu aceleasi orizonturi, sa-i placa aceeasi muzica, fara complicatenii, fara 50j de fosti, potentiali, etc. Ce dileme fix de trenta am :D Se cunoaste ca a inceput luna lui noiembrie. In great horoscop zicea ca dupa 15 e rost de intins pe undeva, amin! sa fie.

Les jours s’en vont… of course.

Postul din 3 noiembrie 2009

D. = A. + L.
(rautatea, nebunia, piticii, amorfismul interior, nevoia de pargii de putere)
+
(rautatea, violenta, ‘bruxismul’, dezorientarea – de valori)

Este clar ca le caut, ca le atrag, ca universu-mi conspira alea-alea. Si-mi doream sa se contopeasca, nah ca se putu: pe negative. Dar pe pozitive n-aveti? Hai ca tre’ sa se poa’, hai ca este, hai ca vreau.