Postul din 15 aprilie 2012

Câinele are vederea alb-negru. Sau monocrom, nu distinge jdemii de culori. Pt. că_creierul său s-a adaptat / dezvoltat doar până acolo. Asta nu înseamnă că anume culorile nu există, există dar că pentru câine nu sunt atât de importante, intelectul său nu s-a dezvoltat evolutiv destul de mult încât să le perceapă. Cine a decis asta, cum, de ce… nu este subiectul acestei discuţii. Realitatea câinelui este mult mai săracă ca a noastră, dar există. Logic, prin deducţie şi prin extensie, ceea ce simţim noi nu este realitatea ‘reală’ este doar o parte din ea. Creierul interpretează – a se citi FILTREAZĂ – realitatea şi îi dă valori interne. Pur şi simplu modelează realitatea din jurul sau, literalmente recreînd-o. “There îs more ouţ there”. Este. Aură, câmpuri energetice, informaţie, bzzz, zgomot de fond, iubire, ură, multă-multă-multă interconectare, foarte multă. Cât mintea să n-o poată cuprinde. Şi o filtrează, şi dă ceea ce numim ‘viaţa reală’ ce este doar o parte/percepţie a realităţii – căci pentru noi “lucrurile nu se pot întâmpla în alt fel decât se întâmplă”. De ce? Este alt subiect.

Muzica, psihedelicele, sexul, dragostea, arta şamd preiau din acel ceva “mai mult” şi îl aduc în “viaţa reală”. Când îl aduc îl “recunoaştem” că fiind valid. Recunoaştem precum am recunoaşte cercul, dacă am fi fiinţe 2d, intuind că de fapt este un cilindru sau o sferă. Cum? Păi am avea/avem şi noi “tentaculele” noastre la spaţiul 3d. Majoritatea fenomenelor paranormale – când nu sunt falseturi şi psihologii de oameni ‘speciali’ – exact asta sunt: paranormale. Există mai mult acolo, şi creierul (conştiinţa) face în permanenţă în stare de veghe o alegere la cum să fie ritmul. Jumătate din creier este ocupat cu filtrarea.

Ştiinţă măsoară lucruri cu instrumentele din viaţa reală. Când o să avem instrumente de măsurat “4d” o să putem ştiinţifica şi ceea ce nu înţelegem acum. Că le vom creea prin tehnologie sau că vom “evolua” mărindu-ne percepţia actuală trecând de la monocrom la bicolor – color – High Color – True Color – mofozcolor nu ştiu. No instruments, no measures, no science. Artă.

Partea mişto este că realitatea noastră e o alegere a conştiinţei. Că e o alegere. De fiecare zi! E greu de simţit, de înţeles şi de acceptat lucrul ăsta. (Majoritatea “problemelor” noastre sunt în capul nostru. “You do it to your seeelf”) Încă o parte mişto este că acelaşi lucru se întâmplă şi cu timpul. Timpul este o percepţie, viteza de scurgere a timpului este o adaptare dată de capacitatea limitată de procesare. Başca… nu e liniar. Dar hai să intru în sf-uri fabuliste.