Principala conştientizare la ultima evadare din ‘arealul dobrogean’ a fost: de ce rămân aici şi de ce n-am plecat încă. Şi, pe lângă frica de schimbare şi de necunoscut, am descoperit multe lucruri care ‘mă ţin’, pe care le aleg şi pe care mi le fac singurel. M-am descoperit ca bila-n rulment, destul de bine unsă şi cu minimă frecare. Sunt multe lucruri care îmi lipsesc dar sunt şi multe lucruri pe care le am. Nimic din ceea ce iubeşti nu durează pentru totdeauna, decât… ‘când’ o să mă fac “mare” nu vreau să fiu părinte de weekend’, iar fitilele de pelegrinare încă nu s-au stins.
Deşi am început de doi ani să lucrez la “a merge pe stradă zâmbind” încă mai este de muncă. Bit by bit. În dragoste încă nu am maturitatea să trec de egoismul lui “Otilia, c’est moi”, dar o să vină.