Durerea

Durerea are trei componente:
– durerea fizică – impuls electric de la nerv la centru cerebral (calea de proiecţie spinotalamică) + injecţie de neurotransmitatori, cea pe care o ştim cu toţii şi îşi găseşte explicaţia în dicţionar.
– durerea emoţională este sistemul de apărare psihic subconştient care provoacă disconfort şi efecte secundare, păstrând conştiinţa în alertă şi inducând frica de “never again”, dând culoare şi calitate durerii.
– durerea socia-culturală reprezintă integrarea celorlante praguri în mediul socio-cultural al subiectului precum eveniment şi face parte din procesele cognitive superioare, este impetuos necesară participarea memoriei şi dă semnificaţia durerii.

Toate cele 3 faze pot fi şuntate. Ignorăm deseori faza 2 care e cea mai păcălitoare de multe ori, şi cea mai “falsă” – este în acelaşi registru de “you do it to yourself”. Ba da, e o alegere. Faza 3 este de obicei o rezultantă, un fel de concluzie post-traumatică cu care trăim. Despre durerea fizică: poate fi depăşită prin antrenament – până la un anumit nivel – şi uneori creierul ia singur decizia întreruperii ei în fază 2.

Chiar totul poate fi controlat?

sursă: “The Puzzle of Pain”, Melzack (1973) via Snatislav Grof