Archive for Iulie, 2012

the bigger game

Cred ca este pentru prima data cand vorbesc aici despre #politica.
Am nevoie sa-mi notez niste chestiuni pentru a putea fi verificate in timp.

Ma uimeste:
– precizia si siguranta reactiei ante-oficiala a stafului Base la fiecare alegeri / referendumuri
– foarte scurt mandatul al fostului prim-ministru MRU
– cederea relativ usoara a puterii catre USL in primavara 2012
– gafele penibile, viteza si greselile teribile a la USL intr-un timp atat de mic

Cum oare poti sa urci pe scaunul unei tari un mic vazut monstrulet, daca nu-l treci prin apa ‘Dunarii’ de cateva ori? Vezi “am fost invins de structuri” a lui Constantinescu in ’99.

Ce spun intr-un scenariu paranoia si la masa mai inalta este ca:
– mai sunt putine de vandut in tara
– politica Europei tinde sa se nationalizeze usor in extremis
– e un echilibru foarte precar acum de a juca intre State si Rusia pentru ca jucatorii cu mana forte sunt arabii si chinezii si de fapt nu stii incotro se inclina balanta (oricum am ales prost de fiecare data)

Lucru ce va fi confirmate dupa cum urmeaza de:
– invalidarea maine a referendumului din iulie 2012 (doah!)
– cateva dosare deja pregatite si gata instrumentate, cu unu-doua nume sonore USL PSD in lunile ce urmeaza
– caderea guvernului lui Ponta la sfarsitul lui septembrie 2012
– auto-scurtarea mandatului lui Base cu ceva concesii aferente de reviziune a Constitutiei etc
– preluarea electoratului DD… pe bani, ca ce-i mai simplu, direct de la tatuca lor

Si ca Base a avut dreptate in nu-stiu-ce-interviu in RL cand a spus indirect ca normal ca l-a placut pe Boc ca era manevrabil, ca abilitatiile sale economice erau secundare si a avut cea mai buna echipa de finantisti posibila dar adevarul crud a fost simplu… n-au fost bani. (Pe langa, sunt sigur ca taierea salariilor bugetare si pensiilor din 2010 se va dovedi una din cele mai bune decizii al momentului, contrar unui nou imprumut extern si asa ridicat. Asa cum 16% a lui Tariceanu a fost cea mai buna decizie economica post-revolutionara – contestata si privita cu multa frica la vremea ei.)

Restul e cancan pentru pensionari si taietori de frunza.

zen

Străinul meu preferat e un tip fără vârstă. Pictează şi îi place soarele. Am venit împreună cu trenul din Sibiu până în Bucureşti. Stătea în faţa mea şi se uita pe furiş la mine când îmi băgam nasul într-o carte veche s-o miros. M-am ruşinat. Lui îi place să călătorească şi să întâlnească străini. Am băut o cafea împreună şi i-am povestit nişte vise dubioase. Apoi am vorbit despre pisici. Era iarnă. Ne-am despărţit la metrou la gară. Am mers în direcţii diferite. I-am mulţumit pentru cafea de pe celălalt peron apoi ne-am privit, fără să zâmbim, până a venit metroul lui. N-o să ne mai vedem niciodată.

via nuspuicine

Postul din 19 iulie 2012

Wow! Cât am putut să slăbesc, ce corp de băieţandru re-am :) Pe lângă faptul că a trebuit să schimb toată lenjeria, flutura pe mine, am şi nişte pantaloni care îmi veneau cam fix şi în ei sunt ca în pozele alea de before / after. Am slabit aproximativ +12 kg în cam 6 luni, mult în ultimile 2-3. Mi se pare totuşi că ţinta de 65 de kg e prea joasă la vârsta asta, 70 ar fi ok. Deşi… n-am mai avut deloc probleme cu genunchii şi pot să alerg din nou. (Mai nou am fantezii că mă duc la Intersport şi îmi dau în stambă cu nişte adidaşi pe care i-aş prăpădi iarăşi în jurul Constanţei ca la 15 ani.) Dar… despre blazare & trecerea timpului & saturaţie într-un episod viitor, 25 vs. 35. Până la urmă… ce-i important?