Concediu Lisabona – septembrie 2016

Lisbon neoprens

– valuri moca
– castele si vile “plenty” in jurul Lisabonei
– muieri uratzele mostly, da’ sexoase. si cu varfuri, dar cu dubiu asupra apartenentei lor etnice (east-europe rules!)
– destul de mult maro-skin, dar misto
– latini, muchos emotiones, family a lot – prin tel, fb etc.
– niste noi care au avut noroc geografic (+ fost imperiu)
– graffiti ordonate, frumoase, multe, pe indelete. sistematizare chiar.
– destul de aerisit si neglomerat?
– wow, iesit seara in parc: ca-n Budapesta. mult tineret, direct pe iarba, mini-bere (luai o bere “mare” Bucegi-ish la 2 EUR), chitari – covers, misto.
– destul de multe masini compacte, putine SUV-uri (chiar n-am vazut “de oras”)
– parcagii
– taxiuri fara pret/km pe ele
– putine spre deloc chestii non-stop
– great design outdoor, minimalist, geometric-ish
– da, centru ceva imperialist, bulevarde “rusesti”
– pierdut pe o straduta laterala seara si m-am intors, am ajuns intr-o zona nu chiar safe
– putine semne cu “where I am?” – cred ca doar alea de la metrou
– cam acelasi tip de TV ca in .ro

– se tiganesc cu politia in trafic(ul deviat de santiere)
– destui oameni care scriau / corectau prin cafenele. librariile pline de autori autohtoni. multi autori tradusi in librarii, dar si mai multi de-ai lor.
– o groaza de babalici in concediu din tari straine – e cald si bine, potrivit
– peste tot o cafea (expresso) buna si ieftina. ~1 EUR.
– best suc de portocale evăr la o cafeterie dintr-un parc central
– suit aiurea-n “city bus” si ajuns afara din oras (dupa gagici :D) => plajele de la CARCAVELOS (din Cascais, cam 30 km mai in Nord) => surf & bodysurfers. & life makes sense again. n-am intrat, tre’ cu minim 3 – 2 in apa, si 1 pt chei / tzoale pe mal.
– servire ca pe la noi, cand bine, cand uita / aglomerat
– amețiți / latini
– dubla verificare pe rata de TREN, si la intrare si un nas care-ti verifica biletul in vagon
– aeroportul in mijlocul orasului => not so nice, dar te obisnuiesti. ca sa-mi dau seama mai tarziu ca aeroportul era candva in afara orasului, dar s-a extins.
– unul din cele mai bune expresso l-am baut la o terasa de la baza estuarului
– cam asa ar arata Bucurestiul daca ar avea mare. tot timpul ma intrebam cum ar fi o combinatie intre Bucuresti si Constanta – eh, e Lisabona + un upgrade occidental.
– mai multe marine in oras, freo 5-6 outside turist area bay
– destule macarale-n oras
– capitalism de la 1700, si se incepe cu asiguratorii de nave. si mucho design inca din anii ’30
– poluare pe rush-hour pe artele circulate
– tre’ sa stii sa parchezi / pornesti din panta in orasul asta
– se acorda prioritate la pietoni, trafic destul de aglomerat si se conduce oke
– si totusi ciumecisme de masini scumpe. ex.: nefacut loc la ambulanta.
– portugheza scrisă o inteleg 90% – chiar si subtilitati de text, insa prin viu grai inteleg 1-2 cuvinte din 50. dar vorbita de un italian inteleg 60-70% (din cauza ca acesta facea pauze intre cuvinte).

– putini oameni supraponderali de rasa alba. se si “urca mult”
– magazine de vynils/CDz doar cu muzica “eclectica” (snoaba, prea buna)
– in parcurile obsinuite trotoarele sunt la fel de crapate ca si la noi
– o groaza de muste-musculite
– in Starbucks mi s-a atas atentia de catre un angajat care era agentul de paza sa nu mai imi las ochelarii + telefonul pe masa nesupravegheate. “stiam”, dar uitasem.
– multe moace de alcoolici asumati trecuti de 50 de ani.
– superbe vilele si locurile verzish, chiar suspendate, “dintre blocuri”
– faianta decorativa la exterior, dar totusi… faianta! la exterior
– pasaje-trepte cu scari si bari a lot.
– si un pic de semi-favelas, dar cu farmec (in scari)
– destul de multa “tiganime” / cocalarime
– igrasie cat incape
– Sangria – miam!
– no russians?! printre turisti…
– museo du Fado – city dah tzigani (Zambila, Zaraza)
    – expo de șișuri
    – de mai stradute asa
    – urmand o emancipare / upperclass / canonizare
    – din ’30 avem formalizare (no more bad words)
    – devine muzica culta de abia dupa ’60, s-o pupat pe iberic
– n-am vazut decat 1 nebun pe strada. ba doi.
– este asemeni o poarta catre lumi noi: caraibes, madeiras, brasil. gene si de acolo.
– la Mc’D de langa mine doar adolescenti
– plictisit usor din ziua 2+
– jeo Lișboa ieftina, sunt sigur ca e si una scumpa, cocheta – si in care se plang ca nu e nimic de facut in oras :)
– destui de multi gardieni in zonele publice
GULBENKIAN – best gradina publica cu design modern so far, inside biblioteca de arta (moderna)
– si toata iarba aia “calcata” / “sezuta” din main aria
– unde m-am mai “plictisit” eu asa… la Cluj, dar acolo am cautat distractia, aici nu – si sigur e.
– ba daca eram cu vreun Popesqo-ish nu ma plictiseam; sharing the joy of ride
– ba jumatate din portugheze sunt dragutele, ceea ce este mult. trebuia sa mai bat cartierele. de fapt targetul meu era “la munca” pe weekdays.
– in weekend seara un pic de upgrade la nebunie / ciumecisme pe sosele
– again, stau bine la peisagistica, arhitectura, outdoor
– cidru adevaraaat, cu mai mult gust
– dansatori in piete; could be very nice
– vineri seara tot parcul de copchii se goli; se dusera la disco

– cica schimbat masiv in ultimii 30 de ani (de la o australianca mai in etate)
– zona de coline din spate – fermecatoare, aerisita, blocks-hotels, fasii de parcuri, piste biciclete
– deal de Dobrogea facut parc central cu alei si aparate de miscare si banci pentru picnic. biciclete, hicking.
– gasit terasa “de fitze” in spate la niste terenuri de sport. relaxare :)
– ce vb “baietii” iesiti de la sala? imobiliare
ppl taking up the gardens, demonstratie step cu kids, carnati, praji, cafea – f misto
– misto copiii, toti – peste tot
– turista de varsta a 3-a sprijinita de un afis foarte colorat de partenerul ii facea poze :)
– “suedezul”: as fi venit aici cu trenul in gara, stat la un hotel de 1,2 stele, meet some girls – or some boys, ei se mirau de “uite blondul”, great party, se facea dimineata si uite asa. nostalgie de anii ’80. dar doar in zona portului, zic.

– duminica liniste
– tre sa fie o linie pe pamantul asta chiar si in zig-zag unde vara e tot timpul pe sfarsitelea
– sentimentul de “fara chei” intr-un oras strain si gol

Leave a Comment

Your email address will not be published.