Category: jurnal de baie

Postul din 8 septembrie 2013

Photo0272

Am petrecut un we fabulos. Vineri am fost la un botez unde m-am plictisit puţin, dar am învăţat şi aflat nişte lucrurile la care-mi doream răspuns. Şi l-am descoperit pe Silviu Covaci un folkist, nu chiar pe folk dar de un show şi mai ales o dăruire… mişto-mişto. Şi-o sâmbătă după-amiază petrecută-n London la o berică după baia zilnică încercând să încropesc un articol despre #roşiamontană.

Şi sâmbătă am fugeat cu Marean şi două mândre de-ale lui în Vamă. Cu un pitstop în Costineşti la HOP în Vox Maris-ul mişto renovat. Vama, ca Vama… cu beute, întâlnit mulţi prieteni tomitani, făcut muci, pierdut firul, îmbrăţişat toaleta etc. Cam the usual. Iar duminică am avut inspiraţia să facem o baie la Shabla pe care n-am mai văzut-o de mult, şi odată ajuns acolo să-mi dau seama cât de mult mi-a lipsit şi cât de mişto poate să fie locul ăla, şi cât de good vibe e. De ceva veri aşa fac: când vine toamna – dar de ce n-am fost mai des? În fine… A fost ca marele fix. Cam agitată apa – M. era ca într-o cutie de Pepsi :) iar eu mi-am pierdut, iar!, doapele de urechi nu-mi dau seama cum. Şi cu un pic de adrenalină feminină căţărându-ne prin capacul de la peşteră. Băi, cât de magic e locul ăla! Plimbat copchii un pic p’acolo.

Iar apoi o masă leneşă la Dalboka cu amintiri amestecate de nostalgie şi regret şi… îmi aduc aminte când începusem să-mi displacă pentru că mergeam aşa des şi era cumva highlight-ul de ce se putea face. Aşa pe sărăcie şi pe provincialism. Şi ciondănelile cu Lore şi cum o iubeam şi cât era în capul meu de fapt, şi ce a contat până la urmă în final. Şi tot felul de gânduri din astea. Graficul e în jos, clar – fără suprize şi fără panică: what goes up must go down.

Am băut apoi pe seară o cafea la un loc şmeker în Neptun – Efendi, foarte pe şic, foarte pe oriental. Oare de ce în Cţa nu avem baruri din astea? Degetul mare de la mâna stângă nu mi-a tremurat aşa mult, deşi abuzasem, nu ştiu de la ce e. Poate aflu luni.

Postul din 28 mai 2013

Încă luna mai! Lumina rece printre norii de dimineaţă când urcăm turat dealul Cişmelei – transcedental chiar mai mult ca un Windows XP sau ca amintirile din ce în ce mai puţin vii de octombrii cu vânt de la ţară, sau mai bine tot luna mai-iunie dar cu podişuri verzui d’orz – şi zâmbetul şi ochii superbi ai A. aseară, ţinuţi cald între două mâini, promiţându-i marea cu sarea. I will.

Grace.

Şi brânză de capră. Fără stafide şi fără lămâie. Din Tomis III. Vreari.

Concediu Ciclade – mai 2012


ZIUA 1
– toata Bulgaria este o Dobrogea colina continua
– salata de la prima oprire; branza + masline
– branza de capra mancata la Sacele in copilarie este una dintre cele mai bune branzeturi simple din lume
– combinatia de munte&mare este fantastica si greu de intuit (cea mai aproape paralela ar fi satul Greci din Tulcea cu Dunarea si Tutuianu langa)
– misto Atena. fete voluptoase < 25 (fund mare, ochi frumosi), >40 se uratesc cu draci. barbati frumosi. ca sa obtii .ro mai adaugi mult .ru; indie ppl; motorete; BXL 20 ans.
– “pass” pronuntia lui “bus” la bilete la feribord, petrecut 5 minute in neintelegeri cu “Do you have a B/PASS”? :) “password, what password?”, “a B/PASS” :) se pare ca nu au B in limba greaca.
– dusuri pe feribot la buda
– backpackers la ~30 de ani, arieni/olanden-ish cu carut cu copil de 1 an dupa ei. bravo, bai :)


ZIUA 2
PAROS: Balcik + .be in mediterana
– inchiriat bicle: biserica de capatul opus al golfului + apa rece
– nu baie; ci gasit o minunata piscina intr-un bungalow cu o chelnerita simpatica care stia bine engleza si cu un zambet mare, frumos, simpatic. stat vreo +1 ora pe acolo.
– berica si relaxare. flori si pestera (amenajata pt chill, cu pernunte si lumini)
– mai tarziu singur prin “oras”: stradute, case incrosetate intre ele cu pereti subtiri, tragi un scuipat si ajungi la vecinul. aia locuiesc cu toata familia acolo, sex cum fac? (later: la 2x ani in masina pe colinele de langa)
– mini stradute, saracie in afara zonei turistice
– sus coline
– why lenesi? am gasit un singur magazin in care nu mi s-a zis enervantul “my friend”, era un grec citit cu care am vorbit juma de ora de baschet, diferente culturale si arta&artefacte
– seara era cam extra-sezon, golache
– KAVA – crema de naut, foarte buna

ZIUA 3
– pana si frizerul stia sa faca turism “see you next year” ;)
– uitat la hotel o funie de usturoi in chiuveta :) data inapoi impachetata frumos nu din bucatarie, ci din debara
– foarte misto iesirea din primul port cu barca

IOS – scurt
– de luat pt next time: geaca de sailing pe care o porti tot timpul anului mai putin acum nu :) + Ketonal pt genunchi, desigur

ZIUA 4
– plecat pe la 6:30, vand 40 km/h; iesirea din port misto pe valuri mai mari
– dupa care incepe boratura (x2) cu de toate
– foarte misto intre insule, manevre si forfecari dupa care devine prea mult, cu echipaj “romanesc” cu tot. parca prea paralel cu valul, desi…
– trecut printr-un val la propriu care-a udat pe toti
– si astia care nu stiau sa citeasca semnele marii. fuck! bai in ani de zile de observatii am devenit f bun si precis la asta. & “no radio” :) wtf for? si ignorat alarmele primite prin. p.mea de popor descurcaret (sunt curios dc deformez ulterior) [ntz]
– intrat in MYKONOS, manevre in port
– lectie de bun marinar-marinar cu noduri si franghii (“uite asa” ii mergeau mainile)
– mai misto portul, dar mai comercial & turistic
– fost vrajit de o vanzatoare fara insistenta si luat 1 ie traditionala pt fete
– “follow the power lines to get to the windmill”. misto view pe noapte.
– seara barurile cu muzica misto erau goale => pierdut de baieti si venit pe jos pana la barca (freo 2 km)
– cum ar fi sa fi pe o barca cu oameni care asculta aceiasi muzica ca si tine?
– mor drq fara muzica “buna” langa mine
– grecii aroganti&lenesi, pe genul auto-pacaleala, care-i si aci, e balcanica.

ZIUA 5
delfin in port marina

– misto drumul pana la urmatoarea insula, surf cu barca ;)
SYROS – acostam chiar in buza portului pe strase langa terase
– misto oras, semi-indragosteala la prima vedere
– super biserica fortificata din deal. drumul pana acolo: asa DA! Grecia
– primarie si strazi de marmura. canteretul de la terasa cu chitara rece cu pasiune si voce tanguitoare, asa da! muzica greceasca, nu ce-i la radio care-i foarte aproape de manele
– super-feeling
– oras nu asa mare totusi, in port e cam tot + cand a venit feribotul la ora 23 erau foarte multi cu serviciul
– portocali pe strada; 1st cazuta aiurea “uite ba si astia cum ‘arunca’ portocalele pe jos”, dar… luat una direct din copac si are gustul undeva intre lamaie si portocala, foarte acida, acra; mergea de vitamina C o felie.
– aveau la buda la femei tampoane de schimb. chapeau

ZIUA 6
– biserica aia cu coloane aristrocrate
– urcat iar la cea fortificata – Anastasis (Renasterea), coborit prin alte parti si nu mai era chiar marmura peste tot
– multe pisici vagaboande, multe din ele jigarite
– multe cosuri de baschet
– un domn la 50+ costum si servieta, canta in timp ce cobora scarile spre munca cred :) superb.
– facut o baie-n poart printre U-uri, iar apa prea sarata. ihh.
– drum misto, un singur incident cu o pala de vant care a intors barca in loc

NAOUSA: greu de parcat lateral, reusit din a 2-a incercare (adancimea doar 2.5 m – au venit altii langa noi si au dat cu carma de fund)
– apar alte yachturi, inghesuiala de vremea rea, pe unul din ei ii agatam de noi. erau 3 si erau stresati; noi (cica jeo) paream marineros, ha:)
– constatat ca eram cam inghesuiti pe barca, restul navigau cate 4, maxim 6 pe barci echivalente (echipaj mare, si trebuia sa fim 10, nu 8. intrebare intr-un port: de ce voi romanii nu calatoriti cu femei la bord? :) )
– cum a gasit romanul nostru ma loc de gratar imediat in inima Greciei ( si va gasi oricand, clar!), de zburau oalele si farfuriile intre barca si jar si belau aia ochii mari la noi.

– bicle! iar, dar obositi, nu urcat un varf, ci un pic pana la o moara. e mare bai insula si nu parea populata de pe mal. ba e. si au agricultura si ferme misto. se pot autointretine lejer. cica nu creste nimic in Grecia… ha. oi, capre, gaste, gaine, porci… toate!
– seara net :) dar obosit si se invarteau monitoarele cu mine
 
 

ZIUA 7
– la plecare intalnit o broasca testoasa ratacita si cam lovita de… ceva. invartit putin in jurul ei
– facut un popas pe o insulita: baie, sarituri in apa & fun. eu am urcat in varful ei. ca sa dau de niste capre salbatice (?) (2 + 2 iezi). ce cautau acolo? si mai erau si oase de capra pe acolo.
– ploaie si mers in NAXOS. parcare cu nabadai si garcea de cheu cu “contre” cu primele hartii verificate (cica asa era normalitatea)
– [] din Naxos, insula mare si avea doar 2 porturi
– vazut loc misto de scuba dupa un cap de insulita
– mers vazut “castelul” – un fel de Sighisoara meditaraneana
– biserica catolica, o frantuzoaica batrana care ma pofteste inauntru si imi spune ca spiritualitatea e in inima, nu pe pereti si sa apreciez arhitectura ca atare. o refuz si mi-a parut rau dupa, imi promit ca revin a doua zi.
– putin somn ca-s rupt
– rau de uscat, haha
– portul mai strans cu di toate pe cheu. nu prea primitor, parca
– consumat 1 rola de saci de gunoi; multi intradevar plini de sticle de bere – care oricum a mai ramas, cica s-ar fi terminat dc era vremea mai generoasa.

ZIUA 8
– trezit, facut scuba la insula [], tunele simpatice semi-inchise sub apa in dreapta ei, ~ Shabla. okeish.
– calcaiul lui Achile al unui scufundac este urechea sa interna
– Cata uitat iPhone la frizer si l-a primit inapoi cu zambete
– ratat biserica, era prea devreme si era inchis
– plecat, back to Paros; ploaie
– parcat, teapa la benzina se pare – n-a verificat nimeni cand a facut full-ul grecul. mai mare atentie pe o data viitoare.
– papat; un ghiveci interesant: spanac + branza + creveti
– cadoux pe fuga
– feribot.
– prea mult, trebuia si mai mult relas; vreau acasa– foarte misto Atena noapte de pe mare

ZIUA 9
– drum back lin
– Dalboka

mai multe poze

Postul din 17 septembrie 2011

Chiar dacă sezonul s-a terminat Mamaia încă mai are rezervele sale, şi asta intr-o locaţie geografică unde hotelierii nu ştiu să facă turism astfel încât cele trei luni de vară să se extindă în şapte, în 12. E vorba de ultima şi cea mai nouă bucată de plajă, de la Enigma încolo, Mamaia Nord cumva – cu IpaNera, H2O, Blue Beach-măzărici şi Fratelli. Deşi e doar puţin trecut de 15 septembrie, dintre toate acestea nu este deschisă decât una din ele. Vremea-i de un idealisim Septembrie – vară / toamnă indiană – încă atrăgătoare pentru zăcut la orizontală, chit că doar între orele 11 şi 16 ale zilei. Ştiu că ce spun sună ca o reclamă, ain’t … sau e. E vorba de o minunată terasă, chiar pe botul malului, unde te poţi refugia într-o după-amiază mai lejeră la o berică şi o baie rece de Gustar. Cochetut, drăguţ, non-flashy, cu facilităţi, fără cohoarde degradante – ceea ce-ţi poţi dori de la o normalitate civilizată.

Intermezzo writtical: stând la masă cu buni amici mă pocneşte o teribilă constatare de tabieturi şi atitudini pe un pod de timp de 10 ani distanţă. Eram la masă trei bărbaţi, toţi în jur de 30+ şi mai aşteptam spre companie încă doi. Acum 10 ani – la 23 – nu mi-ar fi plăcut configuraţia prezentă desconsiderând-o lăbăristic prin lipsa măcar a unei prezenţe feminine ce ar fi îndulcit atmosfera. Acum remarcam cu plăcere, şi cu deliciul exerciţiului imaginar, absenţa desăvârşită a sexului frumos şi cicălitor care ne-ar fi obturat comportamentul prin conformare la norme socio-familiale pe care nu ţi le doreşti când şezi cu fundul pe scaun la bere. E o diferenţă.

Fantastică este plaja extra-sezon, parol. Fantastică este Mamaia într-un non-ploios început de toamnă. Şi azi o superbă apă cu atributele perfecţiunii: (foarte) limpede, rece şi sărată. Poate un pic cam rece pentru genunchii-mi şubrezi pe care neopreanca scurtă nu are cum să-i acopere. Dar… apă, lumină şi soare. Sub apă, oh da! :)

Postul din 11 septembrie 2011

to private or not to private (spice)

Pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, din indisponibilităţi întemeiate, iau autobuzul spre plajă ce se dovedeşte o experienţă iniţiatică în sine. Pe lângă conştientizarea faptului că este un serviciu public scump (1,75 RON costul unei călătorii, asta la o paritate de 1 EUR = 4,2657 RON) pentru o populaţie mult săracă care nu ştie să-şi cultive başca valorile cât bunurile pe care le deţine la comun, îmi nimereşte în câmpul vizual o pereche tinerică-frumuşică, şi cumva printr-o ne/fericită întâmplare albul materialului lenjeriei d-rei atunci când cei doi se aşezară pe bancheta din faţă mea (alb?). Cam 22 de ani, brunetă, piţi-superior şi nu prea, manichiură x-tremă – cu steluţe – totuşi culmea! nu chiar un kitsch oribil. Din super-rapida analiză informaţională, raitingul său sexual imobiliar-artistiq – o crescut cu câteva puncte doar pen’că băiatul era chiar ok. Asemeni în involuntarul incidentului privirea-mi a stăruit pentru o milisecundă mai mult decât trebuia pe intersecţia picioarelor ei cât şi ale lui – el ce are, e scutit? – lucru care s-a lăsat cu reacţii promptisime precum încrucişarea cataligelor d-rei din prea scurtul fustei ce nu prea încerca să le acopere şi prin privirea uşor necesar încruntată a începutului de protectorat / provider al d-rului. Dar fără urmări şi fără insistenţe, aşa cum se cuvenea să fie de ambele fronturi; nu-mi stă în fire să fac asta – încerc pe cât de mult pot să eschivez impulsul natural, ceea ce îmi iese de cele mai multe ori, asemeni fără să stărui asupra faptului în sine trecându-l uşor la categoria – fapte diverse, poate “de reţinut” şi/sau “s-a întâmplat”.

Am coborât … însă nu mi-a ieşit din minte pe tot drumul pănă la plajă. Bucăţica aia de chilot nevinovat în spatele căreia se ascundea o întreagă simbolistică mi-a explodat în minte ca în desenele animate expulzând chintesenţa feminităţii, a fertilităţii şi a driverului sexual care împinge cotidianul înainte ca un motoraş Diesel de mare-mare randament. Jerbe de flori de primavară!… Axis mundi, cazanie a “corolei de minuni a lumii” pe care evident că nu voi a o distruge, ci din contră: vreau să o înţeleg, să particip la ea, s-o gust şi să o trăiesc. Şi nu mi se întâmplă zilnic asta şi nici nu băusem ceva care să conţină ori alcool ori cofeină, beat fiind poate doar de penumbra unui prea-copt portocaliu #Septembrie în care mă scăldam ca un porcuşor alintat ce sunt :)

Ori sunt eu cam nefutut ori azi, 11 septembrie 2011 – lună plină chiar pare-se (doaaah!) – a fost o zi mişto.

Postul din 1 septembrie 2011

defini

Am văzut 3 delfini în mare azi la CC, jucăuşi, du-te-vino, aproape de mal. Frumos. S-a ridicat tot golful în picioare ca la circ. Curios, nu ştiu cum – vizual, miros, altfel? – câinii care erau sus la şosea, la cam 50-70 m în linie dreaptă, îi lătrau de mama focului. Doi adulţi şi un pui.

Când Laur a intrat după ei, şi eu la puţin timp după, evident s-au îndepărtat la câteva zeci de metri în larg. Stând mai mult în apă şi fiind mai aproape spunea că îi auzea destul de bine cum comunicau între ei: cu ţiuituri stridente pe care le ştim, dar şi păcănituri, cu o claritate destul de bună, deşi distanţă era apreciabilă. Pe mine urechea stângă nu m-a lăsat să mă scufund.

La începutul ăsta de toamnă are să fie vreme bună ca de vară indiană.

:)

Postul din 30 august 2011

În zile ca astea #Constanţa îşi spală toate păcatele de peste an! :D Valuri bune, butoi, lungi … chiar ‘La Butoaie’ în faţă. Miam-miam-miam. Regulate, cam 1.25 m, luat câteva, dat în stambă puţin :) Mândre zgârieturi şi un ear-plug pierdut, să fie primit. Ah… ce bine e: să încerci să programezi câte ceva toată ziua şi spre după-amiază mai târziu ţup! la nişte valuri bine-venite. “Fericit ca o jivină săracă”, ce sunt! :)
A început sezonul? Amin!

Lo-ve

PS: şi acu’ pe seară să băgăm o Vamă zic :D

Postul din 29 august 2011

mi-am adus aminte de ce nu-mi place compania oamenilor mari: pentru că nu prea sunt dispus la compromisuri şi-mi prefer alte lucruri (valori) decât marea majoritate. Q.E.D. . de unul singur sunt doar eu cu opţiunile mele. e de rău, nu-i de bine.

excelente valuri azi la plajă H20 – cinci, după prima groapă – manevre alea-alea:) m-a uns pi suflet, băi! trăiască mama lor de webcamuri îndreptate către mare şi anii de buna lor citire. bate a uşor Septembrie afară şi … de abia aştept :). cu BXL n-am mai făcut nimic de săptămâni deja – fără surprize.

Postul din 12 august 2011

Văluşoare. Primele pe anul ăsta, max 40 cm. Stat ceva în apă să prind trei onorabile. Şi prins:) Cam am nevoie de holder pentru umăr şi-mi dau seama că ţinând cont de forţele cu care te contrezi la cele mari de aproape 2 m nu ştiu dacă… e bine ce fac. Se prea poate că până spre posibila viitoare operaţie treaba cu valurile să se fi cam terminat pentru mine. Cel puţin nu grupa mare, alea pentru care viaţa merită trăită. Dar… bun şi aşa.

Şi dacă tot ar fi de consemnat, undeva după jumătatea lui iulie, cam la 1 lună după ce m-am mutat iar acasă, unde nu mă ridic din canapea decât pentru chestiuni vitale şi la 2-3 m distanţă… au cedat genunchii. Amândoi, pe rând. Iar acum, în fiecare seară înainte de apus câte o plimbare obligatorie de 30 de minute prin parc că totuşi vreau să prind 45 de ani fără bastoane. Apucat de citit despre articulaţia genunchiului şi-i muuult mai complicat decât la umăr. Asemeni patologie.

În rest de bine.

The Mooooood:)

vai! ce concert, ce de brit, ce de energie… salta sufletelul in mine ca al unui pionier inflacarat. chit ca la final valsam pe pasi de rock printre pizdet teenish, ce conteaza… poate atata are si al meu: 18. Doamne, ce bine a fost! Ma simt ca rockerul de aici. Da’ mai pe indie-rock, ce conteaza, tot nisa. Stiam ca va fi asa. Chit ca dragostea is goin’ down-down-down (si nu ba, nu putem fi redusi nici la pozitia de iubit, iubita, sot, mama, tata, frati, copii… i-e complex a+ib, şmmm). Strangand mana lu’ Octav cu bucurie, urland si el: “parca-i in Control, ba, parca e in Control”. Strangand mana vocalului, M., “sunteti cei mai buni pe live mah, din tot .ro”. Si sunt! Cu plecaciuni in fata chitarilor si percutiei. Ce conteaza ca nu mergea microfonul, laba la baterie si altele. Se transmitea ba!, se transmitea. Si publicul va placea. Oh da… oh da…

O viata avem, si-o gaura-n coeur:) “Ana are mere”. Anaaaaaaa…

overy m shoulder

– ca nu stiu daca pot fi prieten cu cineva atat de libertin-a.
– ca promiscuitatea si rateurile atarna greu pentru “la 30 de ani neinsurati/nemaritate si fara copii”.
[…]
– ca nu toata lumea e asa. desi ‘lies & fuck around’ face parte din eternul uman.

ditto! cam acum 1 an.

Postul din 12 septembrie 2010

Furtună cu valuri berbece. Prima zi prea mari, a doua n-am intrat, fost în Dobrogea cu Pax. A treia zi – dublu întărit umărul: holder + cordelină lângă coaste, şi am intrat cu Cifone, şi-a luat şi el placă, şi un coleg. Luat doar câteva de control – nu reuşeam să le iau în lateral – cât să-mi demonstrez că se poate şi aşa. N-am forţat. Surf up!

Sâmbătă seară party la Ctin. Mai slăbuţ că deh, 32 ci nu 17. Dar să-mi dau seama de longevitatea aceleiaşi formule de succes de gaşcă de prieteni. De 15 ani! E ceva.

Şi cam atât, nu?

Postul din 31 august 2010

tocmai intors de la Peninsula. 4 zile frumoase. la cort. facut pofta mare de un festival de vara prin afara, mai indiot. ajuns acasa sarit umar uratel, cu spital etc. => concediul contiua fortat si anul asta pierd sezonul de valuri.

cronicuta yet to came veni.

Postul din 22 august 2010

Mişto azi. Valuri în două reprize: la prânz pe la 2, la CC, singur, pe mijloc – incomodat de poporu’ de la mal, şi de pietrele de sub apă. În lateral, spre final, m-am dus în larg dar cele mari nu se desfăşurau acolo. Venit acasă ruptus :) Spre seară cu fam. N, toţi trei cu plăcile în apa, vântul mai potolit, dar încă valuri bunicele. Luat valuri împreună, râsete, voie bună şi câteva zgârieturi. Pierdut o labă dar noroc că s-a recuperat repede. Un nene ne făcea poze, soarele pe asfinţit; când să împachetăm ne-am salutat cu alţi board-i ce treacau şi ei pe acolo:) Ce zi frumoasă! Poate bag şi mâine o tură.

Mi-am adus aminte ce se întâmplă dacă mergi la valuri în fiecare zi: vrei mai mari, adrenaline junkie type. D’aia ajung ăştia la Mavericks şi nici acolo nu se opresc. Da, frate, în timpurile noastre asta-i viaţă ce merită trăită: curvă de lux sau surfer profesionist:)