Category: orice

test

Tableta vieții, cu autocorrect – exact! – cu tot. Si fara Save Draft automat se pare, dar asta este cel mai aproape de un calculator portabil încorporat, gen.

Postul din 22 septembrie 2015

Ah, ce bine mi-a prins pauza asta! Iar azi… una din cele mai mişto zile de anul ăsta. Cu valuri, la noul golf de la CC – cu plajă mare, ca de ocean, de peste 100 m, şi o groapă bine plasată la linia 2 de valuri care le ridică uşor peste 1.5 m. Dar nu m-am aventurat, căci umărul nu-i tare bine aşa că am stat cuminţel şi am luat doar 3. Dar! :D

Fără să exagerez, fără să încerc să epatez sau să mă plâng ca o baba… totuşi cred că am ajuns la vârsta în care fizicul te ajunge. Mai sunt 3, maxim 4 ani de surf şi gata. Pui placa în cui c-ajunse. A fost frumos, dar e cazul să încep să-mi recunosc limitele. Deşi, deh… la prima linie precum copiii merge şi la pensie, dar era vorba de sport aici.

După plajă am ras un fel de sote de vită la un nou turc în oraş – Efes Döner – d’am lins şi zama ce rămase pe fundul blindului, bun-bun. Nu ştiu cum are să reziste, dar asta-i altă poveste. Apoi o cafea la London, cu notiţele sub ochelari. Şi apoi am scris şi freo patru pagini la Cărtureşti. Apoi nah, frumoasă zi. Oare ce ar mai fi nevoie să se întâmple pe seară să intre la titlul ‘cea mai’? Nimic? :) Nu chiar.

Constanţa cu bani de rentier şi neaglomerată de turişti şi cu soare este de-o frumuseţe rară. Că-n rest… haleau, cam suflă vântul, în… (de_)toate. Totuşi… lasă. Să fie primit! :D şi ptiu-ptiu di_dioki.

M

despre conștiință (2015)

– conştiinţa este o iluzie de sine pentru ca maimuţa să se poată adapta mai bine haitei
conştiinţa nu există în afară ei
– este un meta-proces cognitiv
– are modulele proprii de control în creier ACC
– are nevoie de TOT creierul – cum un CPU are nevoie de toate componentele să funcţioneze precum un calculator. şi da, conştiinţa are subansamble.
– pe lângă memorie şi limbaj we need rules, moral rules. “I do / I don’t”
– este în permanentă evoluţie (doah!)
– lucrurile nu SUNT ci PAR. precum văzul.
– corolar: cuţitul făcut din distanţele dintre atomi, care mai mult nu sunt decât sunt, dar care poate totuşi să te omoare. levels.
– STORY: BEGIN -> (condiţii) -> DESF. ACŢIUNII -> (condiţii) -> END. adică logică & sens. la acest nivel suntem, lucrurile pot fi şi altfel, şi mai complicate (Internetul asta face acum). De unde rezultă: a) nevoia de sens b) creierul care tot timpul explică, creează stories, umple goluri, produce realităţi (adică impresia lor).
– limbajul este parazit de sintagmă (sintagma este geometrie semantică) pentru a virtualiza mai bine.
– virtualizarea creează tehnologie. care amplifică arealul şi umwelt-ul.

– conştiinţa este mijloc, nu scop; ajută să se îmbogăţească CV-ul biologic al animalului.
– dar… conştiinţa se transmite? memes – themes?
– este “ziar” pentru creier, iar emoţiile “transportă” informaţii între varii nivele de procesare care nu tot timpul sunt în atenţie, şi care – de cele mai multe ori – sunt super-calcul şi destul de solid.

– ideea de continuitate (== suflet). == story.
– este o impresie că operează permanent. este la fel ca la vedere (unde aproape jumătate de creier este implicat în realizarea văzului).
– este o iluzie că tu (conştiinţa) eşti în control – acea 1/3 secunde de activitate neuronală înaintea acţiunii (Libet), totuşi:
a) cine pe cine controlează la o masă de prieteni ieşiţi la bere?
b) dar pe scenă unui teatru între o mână de actori?

– drugs: iluzii @ its best
– somn: no mişcare, less input + sens + more insights (de la componentele de bază) + less cenzură
– religie: good drug (calmare). poate chiar tehnologie.
– budism-meditaţie: mega-tehnică de verificare umwelt.

Postul din 4 septembrie 2015

– o ediţie scoasă de pe piaţă a unui volum de Martin Seligman, lectură restantă din anii trecuţi
nişte mărgele-mătănii, ca să duc învărititul cheilor pe degete la un nivel superior checked
un ecran nou pentru o tabletă buşită, care n-o am checked

Şi tot restul lucrurilor şi oamenilor care le iei for granted. În 2015 suntem, material pentru “Vreau” scrisei. C’est tout – mai mult nu știu.

Ah… toamna asta îmi propusem să mă duc la cursurile de rusă şi mă apuc de pian. La prima din ele am renunţat deja – cam de lene. Deşi-i la 2 paşi, probabil are să-mi pară rău mai târziu.

Postul din 30 august 2015

– home, weekend. şi cu muncă şi mare. şi cu fete, şi cu casă. şi botez.
– Supermassive, tatăl acela Iordache-ish de la concert de-o sorbea din priviri şi cum se oglindea în ochii ei. 10 ficaţi şi 5 pipote avea. şi o învăţase muzică. pfiu! de frumoşi.
– şi C., însărcinată – mă trecură 100 de chestii da-mi trecu. la supra-analizat de fapt mi-era frică de alegerile ei, dar… nu mă priveşte de fapt, şi de ce să nu fie bine, totuși?

Frumos homiz. Mâine la primul client, pe teren.

Frumos şi concertul, cu “nu musai cu muzică, ci despre muzică” – dar cu căldură şi cu transmis, chit că la un moment dat Taz uitase și versurile.

Postul din 17 august 2015

Trezit la 4:30, “pierdut” tren pe bază de aglomeraţie, condus până-n Capitală. Asta după un weekend atât de mişto, la rădăcinoasele de acasă – friends&family – care rivalizează cu toate weekendurile din vara lui 2014 la un loc, să le zicem mai… rock’n’roll. Bune relaţii (umane) mai am în Cţa. Şi m-am văzut şi cu_gagicile că mi-era un dor de vai-vai… şi ne-am iubit, ne-am alintat, am jucat piticot, am fost la Cărtureşti… ah! Bine fu. Tonus excelent spulberat într-o singură zi pe munci unde te dai cu capul de “cum se face asta? & why?” şi de mai multe ori, orbecăind – dar dată spre mal în final. Ajuns acasă pe la şapte şi picat ca din avion. Trezit la 21+, net… şi iar de la capăt cu_codul pentru a sta lejer cu timpii din săptămână.

+ ieşit la hashdoioish cu segmentul ĂLA bun, să mai fie – de căutat, chiar.
+ delfinarile de la CC, care au fost ele şi care au uns sufletu’ cu vaselină groasă. Din păcate timpul care mai este se pare că se măsoară în ani. Şi nu destui. D’un Oscar, de-o nouă-nouă generaţie… din astea. Ar fi şi mai mişto dacă…

Ah, da şi August-Septembrie e cu seringa plină de fericire, pah vene aşa direct prin retină. Mama lor de lucşi.

Postul din 7 august 2015

Vara a ajuns la jumătate şi nu e chiar anostă. După nişte luni petrecute aici nu pot să zic unde e mai bine, în Constanţa sau în Bucureşti. Dacă aş putea lua ce-i mai bun din fiecare oraş şi aş face unul singur păi s-ar apropia de Paris pe axa Negru Vodă – New York. Şi asta ştiam de la 22 de ani. Repetăm :) Munca aproape a intrat pe făgaş, constant. Ar fi interesant acum de adus +valoare, nu mă văz pe taskuri de grădinar. Dar mai e până acolo.

Iar august – de la melatonina şi (k)lux putere – vine cu fericirea aceea porcească de care… de care. Ah, şi Summer Well – adică concediul corporatiştilor hipioţi sireaci :).

Postul din 22 iulie 2015

calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. calitatea oamenilor. din jurul tău, gen.

oglindă, gen.

Postul din 28 iunie 2015

Ce mişto a fost ziua de ieri. În tradiţia celor mai mişto zile din anul curent asta fu cea mai. Aveam o fantezie cruntă – mai ceva ca cocaina – să ajung la munte şi să mă pierd prin pădure de unul singur fără să mă deranjeze nimenica. And did. Verdele-i important, ar fi bine să fie programat minim o dată pe luna în calendarul ‘cum să rămânem cu mintea întreagă după munci’. Cred că m-am simţit cu adevărat relaxat pentru prima dată de când am schimbat macazul locaţiei; ceea ce ne spune ceva despre locul în care trăiesc că-i fix ca în post-studenţie, din 52-53 de weekenduri doar 3-4 erau în Bucureşti – în rest, banii se tocau pe te miri unde-n ţara asta.

Am dat o tură de Dihami – pentru că pe Jepii Mici la ploaia şi ceaţa care se instalase vineri, şi nici telecabina nu funcţiona, era semi-suicidal şi încă mai sunt lucruri de spus; m-am întors, n-am ajuns decât până la prima cascadă ca să-mi dau seama că până-n vârf pierdeam şi genunchii şi lumina. Dar chiar şi aşa şi pe traseele de semi-pensionari a fost mi-nu-nat. Cu gândul că dacă m-aş muta acolo după câteva săptămâni drumurile alea vor deveni corvoadă & cotidian iar sărăcia se va aşeza peste ele ca o pelicula de clei care nu face din fericire ce-i bine. Şi… la un moment dat, ocolind eu nişte dealuri-munţi (paranteză, când eram mai tinerel ha! dar ce nu pot să o iau de-a dreptul şi o luai pe culme – şi ce culme, ce peisaj, dar n-am putut să trec de câinii ciobanilor care nu m-au lăsat să mă aproprii de la câțva kilometrii de oi), am ieşit de pe traseu şi am ţinut foresteriul înainte în ideea că la un moment dat dau de civilizaţie. Şi dispăruseră urmele de încălţăminte. Mai erau urme de roţi, dar vechi. Şi când mergeam eu aşa fluturel… pac! o urmă de urs :) Şi de pui, un pic mai mare decât laba mea dar cu un deget în plus în față. Şi nu avea mai mult de 2-3 ore, minim 30 de minute în urmă. Am uitat să-i fac şi poză :) Mi-am dat seama că semnele alea dese din urmă cu “Nu părăsiţi traseul, zona frecventată de urşi” nu erau degeaba. Dar n-am mai văzut alte urme de mama-să sau alţii şi la întoarcere pe drum nu erau decât bocancii mei prin noroaie.

Şi… tot la un ocoliş (“dar ce, pe aici nu ajung mai repede?”) mi-am dat seama de ce nu zicea nimeni nimic de Diham-Azuga, că trasee erau dar poveşti nixam. E o unitate militară acolo, şi oricât m-am străduit s-o ocolesc râpele tot înspre ea mă trăgeau, aşa că am renunţat şi am luat-o cuminte pe drumul turistic.

Software de subansamble, asta-i conştiinţa. Şi căblăria-i lungă, de la periferie-n medulă prin gară până spre cortex. Căblărie lungă de unde rezultă şi probleme mai dese. Precum cablurile alea împuşcate şi legate cu bandizoler înspre Poiana Izvoarelor. Spre seară m-am întâlnit cu Sorin F. care m-a dus până la 3 Brazi, mai sus de Predeal. Vai, ce loc minunat de pantofari, cu super-belvedere – Bucegii văzuţi toţi frumos din NV – şi un access la mini-trasee în jur şi uşoare. De mers cu mândre mai puţin bărbate pe acolo. Şi în Azuga la o întrunire de BMW-işti unde am văzut că ursuleţii sunt un fel de Dacii tunate, născute de fapt din neajus şi pasiune pe genul ‘din rahat bici’. Dar mişto comunitate. Deşi merită un show mai… hai lasă impresariatul pe impresii.

Mai e, nu foarte mult, dar încă mai e. Hai nu două nopţi pierdute pe săptămâna ci una la 2-3 săptămâni, încă se pune. Şi nici un upgrade de look n-ar strica, nu minuni dar măcar de-o îngrijeală acolo. De te mirai în oglinda El Comandante-ului de la bar la 3 AM. Păi normal. Iar munca are să-şi intre pe cant bine; şi de nu… nu-i cu băi căci oferte estem.

Postul din 30 mai 2015

Oribilă experienţa Salvării. De evitat. Dar sunt unii care nici d’aia nu au.

Lasă asta. Alta: “Tătucă, nu o să dansăm prea curând în sala de bal pe ”Chenli”, dar îți promit ceva. Weekend-ul viitor vin acasă, aduc cel mai bun vin, dăm drumul la lăutări, mă îmbrac în cea mai frumoasă rochie, mergem în sufragerie și dansăm până o să ne iasă sufletul. Tot fericire o să fie și aia, nu?” I.D.

Postul din 20 mai 2015

O baba întreabă pe stradă cum se deblochează un telefon cu ecranul mort şi spart; maşina de gunoi încearcă dea peste tine pe trecere; ambulanţa vine în parc ridice un boschetar rupt, căzut de după o bancă şi un altul filmează nişte frunze şi când vede fuge. O zi obişnuită către serviciu, oh tu #lovelycity.

Ar fi bine să stabilesc nişte KPI de #pânăaci, că nu mai e ca-n anul I; că dacă nu eşti zdravăn la cap… ‘jaba chin?

untwitts 4 mai – 10 mai 2015

  • “piata s-a stricat” este expresia unor frustrari personale. gen, always.
  • prajitura bunicii: intrare Cismigiu. scump / mult / miau!
  • “tu esti boschetar, eu sunt Alex ITP” #pestrada
  • “niciodata sa nu canti Fa-ul ala in pizzico” #pestrada
  • imi este foarte greu sa stau singur in casa in weekend; therefore…
  • viata fara TW e mai seaca si mai putin colorata. family&emotii extended.
  • Eu sa calc si sa gatesc? #so1996
  • “Eu sunt nascut in 2005, tu in ce an esti nascut?” #pestrada

Postul din 6 mai 2015

2,3 iulie 2014
– fete plajă (ros Rebe)
– Vamă, Robin&TBS, beție, Lică, Folk U

9,10 iulie 2014
– gagică
– beut El C + adormit pe plajă
– SW14 (The National)

16,17 iulie 2014
– încasat $
– Shabla cu Kirk
– Vamă furtună + labă înot + căutat

23, 24 iulie 2014
secretul fericirii + Christchurch town
– AU puțin
– concert Club 13, alții: Top Hats? | Crina
– valuri

30,31 iulie 2014
– Sin City 2 + party (unde?) Petru
– mega-grătare de ziua lui Vanghe + Luca + indiemotion.ro
– #Septembrie

6,7 august 2014
– valuri + grătar popas cu Dan
– seară El C + trezit pe bordură într-un fel
– valuri. Oha
– grătar Pulse + berlinezii ăia
– duminică valuri | pierdut labă

13,14 august 2014
– HoP
– concert (care? puștani)
– fete
– beut
– superbe valuri (cafea și nisip în gură). Cif

19,20 august 2014
– surf; Casa Căsătoriilor; still alive
– Lică ; Cazino
– karaoke My Way
– hulă, valuri lungi
– lipsă fete
– băut all night (mașina abandonat la Phoenix)
– coffee duminică
– Andreea?

26,27 august 2014
– joi chiul work
– Doors Jack, El C., Andreea (vineri) [who the fuck is Andreea?!]
– sâmbătă (la fel?)

Postul din 26 aprilie 2015

Ieri l-am văzut “pe ăla” pe monociclu în Bucureşti :) Poate ar fi fost inspirat să-i fi făcut o poză, dar nu… l-am urmărit aşa uşor, era un muşchiulos şi după ce s-a jucat cu roata a înghesuit-o într-o maşină micuţa. Pe genul circar. Dar era real! Nu ca cel din Constanţa care cobora pe Adamclisi care nici acum nu ştiu dacă era real sau nu. Mama lor de antidepresive, never again!

Mă re-acomodez în Bucureşti şi trag pe nas cultură cu o viteză fantastică, ca hămesitul după fomiţă, ca futadores primăvara, ca… ca. Sunt curios ce-o să rămână, şi culmea… rămân nişte picturi care reuşesc să mă obsedeze/chinuie/să-mi ocupe “atenţia” zile în şir. Curios că-i mai pe static şi mai puţin pe interpretare.

În rest de bine. Pentru ce-i mult strică şi “nu mai am 30 de ani”. But… we’ll see, nu înseamnă că. Ar veni o vara bucureşteană, cool :) Cool? Sunt curios dacă re-duc maşină acasă şi o las acolo. N-o folosesc, nici măcar precum strategie anti-alcool, se aşează praful pe ea şi ocupă locul degeaba în faţa blocului. So far! Şi la bicla am renunţat, e too much – chiar fiecare ieşire “pe Victoriei” cu ea este la 1-2-3-7 paşi departare să pleznesc de draci din cauza la ceva… better not.

Sunt curios cum arată graficul zilele astea. Şi cred că şi ştiu cum e :) Iunie spre iulie, mi se pare.

Un NU aruncatului de bani pe terapia inutilă

Future-articol de dezvoltat la “bătrâneţe” :)

– din a clasa a 10-a; talent nativ & empatie bolnava (vezi caz: coada la ANAF); si usor para-normal; ii faceam sa planga; faci terapie cand ai bani si timp de (pe cazurile non-clinice); e mediu safe; e profy, if; not works.
– ca vrei tu. te indruma. barfa generala works (relationarea cu celelalte maimute, iesirea din “eu”, împărtăşania)
– salveaza vieti. depresia musca de coeur cam orice >30 de ani, and counting down.
– toti pisicologii stiu ca nu pot, dar se agata de niste tehnici si de statistica pozitiva (contradictie, but not).
– si e ok ca imboldul de consiliere vine din curiozitatea aia, de nebun. din depresie rili works, normal. da, ca cârjă.
– avem impresia ca works, precum asa cum si in medicina din trecut aveam impresia ca anumite tratamente works, sau stiu eu ce teorii ale creierului (ca daca e un cucui mai mare pe crestet e mai dahstept. in evul mediu intoxicatia ergotica era considerata blestem divin. assholes!)
– uite studii ca bipolar needs medicamente [links].
– clinic fara nu prea; e cale de atac. face parte din tratementul complementar.
– still: creier e uandar.
– art works; teatru, lut and shit. nu mai da banii (pe prostii). [links] cu studiu de cupluri in USA intins pe zeci de ani cu 180 de criterii la concluzii.
– am putea functiona pe plus, si nu doar la fails. ca avocatul: in profilaxie veritas.
– ginecologul A.nei precum exemplu; vaci de muls bani cand cadrul medical neprofesionist amusineaza situatia profitabila. da, si anti-Hipocrate #3 la Medi. Alex – ai grija.
– Qlex – sper ca off magistratura. Junkie – meserie de ajutat oamenii, nu pisici. Da – Dar [/off] pt statistica si pune burta pe carte ca 4 ani nu ajung.
– teoria cu copilaria e off.
– maimutele se autoregleaza si singurele. noi intervenim, dar nu chiar. Dragoste frate! Jung avea dreptate si mr. Cocainas. Si astia-s a-ha! chiar bunicii pisicologiei.
– increderea in medic; transferul, pasul exterior, delimitarea de problema (‘eu sunt eu, problema mea e problema mea’). atentia.

Postul din 10 aprilie 2015

Mdeci, Bucureştiul a început după 1 lună cu:
– mai mult de 3-4 ore de somn pe noapte
– reînceput obiceiurile alimentare proaste (mult: calorii, zahăr & alcool)
– văzut & vizitat bucureşteni nu doar cţeni (şi încă n-am apucat să-i văd pe toţi)
– realizat că am lăsat ceva (oameni) în spate. ce-a fost, evident, n-a fost rău – deloc.
– să înceapă să meargă la muncă – pe cont propriu cu-cât-mai-puţin ajutor. big picture-ish în my module. 1 lună – ieşit din vrie.
– scoasă bicla din casă
– reuşit făcut curat (adică sclivisit bine) prin >80% din ‘camera de lângă fântâni’
– cumpărat scule, nu se mai putea: şurubelniţe, moxish, bandizoler din astea.
– renunţat la ideea uşor obsesivă că aş fi abandonat-o pe A.
– detartraj profy făcut => nu mai sângerez la periaj, se pare că am măsele de minte :D şi încep să-şi arate colţii :))
– best vf. de radio – am ajuns acolo unde îmi doream când am început. now what?
– descoperit un ocol inutil de 3 min pe care-l făceam în traseul de serviciu. ce fac acum cu 3 minute în plus în viaţa mea?

Îmi lipsesc:
– spaţiile mari, cât mai verzi şi cât mai lipsite de oameni
– sacrul ăla ce aduce plusul peste dodo-metro-boulot