Category: orice

de ce tre’ titlu

imi aduc aminte cu mare placere de niste veri tinere, tembelisoare si pline de bere. pe terasa ‘La Motoare’. nimeream aiurea cu un tip pe care nu-l cunosteam, betiv si el, ramanea de singur pe acolo abandonat ca si mine spre ceasurile tarzii – nu mai tin minte ce grupuri ne facusera cunostiinta – cert e ca stateam la bere cu un om necunoscut. mai necunoscut decat grupurile de chatisti cu care ieseam pe atunci (sigur ieseam) si cu care cred ca nu prea ma futeam (mai mult ca sigur, parca). omul asta era cam la fel ca si mine doar cu catva ani mai mare, lucra intr-o banca, la un subsol!, si-i placea sa socializeze, il chema Eugen?! despre ce vorbeam cu presupusul Eugen? habar nu am. am uitat. tin minte insa ca iera tareeee fruuumoooos… la bere asa. N-am mai iesit de mult la bere la Motoare.

Postul din 27 ianuarie 2008

fost la mare. vechea magie e acolo la locul ei. te face sa te simti mai bine. e natura naturala. afara o vreme ca de o toamna trista. ceea ce e foarte frumos. sau primavara rece, cand incepe sa se schimbe in lumina aia buna, mugurie. daca nu ma apuca Bucurestii d-un picior si daca nu o da iar pe iarna grea cre’ca incep sa scot neopreanca de la naftalina.

Next

Am niste draci cum nu stiu cand am mai avut ultima oara. Acum… x ani?! Era sa ma si calce masina pe strada, am trecut ca zombie fara sa ma uit. Chestia asta nu poate si nu are cum, si nu are voie, sa se termine bine. Poate imi trece totusi. Sa-mi urmez sfatul pe care il dadeam seren doar cu 1 ora inainte.

Si noi ce am invatat din chestia asta? Iara… Este intamplator ca m-am vazut cu dirigu’ cand m-am dus sa vad marea? E unul din oamenii care m-a format, caruia ii datorez faptul ca sunt ceea ce sunt.

vreau?

sau e doar soc post-traumatic si-mi este bulversat sistemul de valori. n-am nici un chef sa fac reprosuri si laude pe hartiute care sa mi le citesc in taina peste fix un timp. nu are rost. si mai mult ca singur in partea cealalta e mult mai rau.

90,000 

ne_somn

Nu reusesc sa trec pe lucru de zi. De doua saptamani ma chinui din rasputeri sa nu mai muncesc noaptea. Si-mi iese, dar chinuit. E tare ciudat muncitul pe zi, comunici mult mai mult degeaba. Chestia de echipa consta intr-o magie a comunicarii, nu in comunicarea propriu-zisa. Decat prost si mult, mai bine deloc. Revolutii pe la munci, calcule, posibilitati, alea-alea. Ma culc in fiecare zi pe la 12 – 1, ca sa ma trezesc de la sine fara pic de somn pe la 5, 6 am. Da, dimineata e un alt randament, mult mai mare. Dimineata aia foarte devreme, dar pe la un 15 ma paleste o somnolenta careia daca nu-i dau de mancare imi strica ziua. Si ce daca? De sarbatori am dormit aproape non-stop de pe 24 decembrie pana pe 7 ianuarie. M-am trezit doar pt buda, mancare si party, cu o medie fantastica de 14-16 ore pe zi dormite. Pe romaneste “hibernare”.

Daca nu-mi pun in ordine toate-toate lucrurile, si asa cum vreau eu, sunt bleg. Dragoste n’est pas, si nici va sa vie. Uitandu-ma usor in urma am devenit un scarbos si jumatate fata de oameni si nu-i frumos deloc. (Ca nu tine apa, nu de alta. Desi si-n majoritatea copilariei am fost un singuratic-ciudat.) Concesiile pe care le fac sunt doar de dragul necesitatilor. La metrou ieri doi copii de strada jucau liniuta la perete … m-as fi bagat si eu. Yo-ga. Sa vie vara odata…