Kul

Marea este scrisul si literatura mea.

Ieri kiul si un Chituc cu familia. Frumos. L-am bagat pe bunica-miu intr-un neopren si am fost la baie amandoi. Am auzit povesti despre Kaliakra si ghici ciumperca-un picior in ce loc mergea bunicul meu la baie cand duceau caii si vitele la spalat? Tadaaa… suprizaaaa… Shabla! Mai sa fie… Si am fost si pe la tara si am retrait pe FF toate emotiile de acolo. Am vazut-o pe stra-bunica, olteanca, femeia cu sufletul bun ca painea lui Dumnezeu care a tinut-o pana acum la 92 de ani si se tine inca bine. Mai putin memoria … Ar trebui sa filmez totul si sa comentez pe audio sa imi aduc aminte, pentru ca la un moment dat nu vor mai fi. Sunt multe detalii si madeleines de care se agata ciorchini-ciorchini multe amintiri. De fapt… asta e viata noastra. Tudor, fratele lui Stefan Calota, a murit ieri dimineata intr-un stupid accident auto. Il vasusem ultima oara in Constanta era la pupitru unui bar frumos si punea muzica si era fericit. Sau cel putin parea. Si acum nu mai e. Ca si copacul batran plecat peste derea, teava de langa pod si buda din piatra de la gradinita va mai exista doar in amintirile catorva. Ca si noi toti.

Acest weekend. Vineri. Vineri… nu stiu ce am facut, probabil am lucrat si am baut bere in jur de miezul noptii as usual. Sambata… Chituc (spre Periboina). Nice, prieteni buni, berica, micarie, fripturici, fotbal pe plaja, valuuuuuri… (si iar am uitat sa fi luat placa mica, nu pentru mine ci pentru copii). Sambata seara… Vama! Se stie. Iar duminica o minunata Shabla, cu marea ceva agitata la mal, cu emotii cand intrau gagicile in apa, dar de o claritate extraordinara. The best ’till now! Am descoperit un deal sub apa mai spre larg cu varful la 2-3 m adancime unde am reusit sa cobor pe ‘culmi’ sub 7 m, dar mi-au cam facut urechile poc! si nu-i placut sa iti pierzi usor auzul chiar si temporar. Popescu o adevarata revelatie marina, scafandru de scafandru, ne-a facut pe toti, dat naibii dupa ce ca si cobora la x m se mai plimba si juma de minut pe acolo.

Minunat locul ala (desi incep sa ne plictisim usor-usor? ne mutam 50 de m mai la S?:D ) si mai inspre larg Corina a vazut o pisica de mare mica cat o meduza medie. Descopar noi frontiere, cu cat inaintezi in mare cu atat gradul ei de viata si diversitate creste (ca si pericolul).

Imi aduc aminte de o Vama anul asta de curand cand eram cu Geops, Cif, Razvan si Kirk si ne intorceam si eu cu Van si Geo eram in spate in Dacia lui Cif morti de beti dormind cu capul balosit atarnat pe spate sau pe genunchi. Nu-mi aduc aminte nimic dar cred ca faceam o poza de milioane. Ah! si e frumos cand (te) iubesti… iti aduce aminte ca mai exista si altceva important in viata asta decat munca.

sani-sani bici. si o darti-darti uatar. poate o shabla-shabla maine. sigur o vama-vama deseara.

zmorning edit: pogo pe ‘Somebody told me’ :D hehehe… boschetareeaaalaaaaaa
noon edit: Agigea, nu Shabla. totusi nice; si un excelent pool de training.

De ziua mea am primit (printre altele) un set de lopatele de plaja:)) Am niste prieteni minunati!

Astazi fiind intr-un magazin din Constanta negociind neste preturi, zbatandu-ma pentru firma si ignorand intrebarea subversiva din capul meu “Dar de ce faaciiiii asta?” se deschide o usa in spatele magazinului rasufland un Depeche rebel de tremurau cutiile de pe pereti. Bai frate si ce frumos suna! Si suna si un pic de frustrare scalavagista eliberata de vineri dupa-amiaza, si se auzea si un pic de fluierat chiar. In Constanta! Unde p. mea va ascundeti mah? Si la un moment dat a inceput si in fata magazinului sa mai zumzaie niste boxe cu ceva alternativ foarte placut. Hai da-va dracu’!

Later edit: Unde? In ‘The Fish’, bd. Tomis nr. 12.

Daca te uiti la poza zici ca nu prea ar fi de facut baie, nu? Crapa ochiul mai bine! Think underwater! E plin de stanci inverzite, scoici, pesti, pesteri semi-subterane!, tuneluri si alte minuni. Doamne ce comoara era la doar 70 de km de noi. Malul romanesc prin comparatie e rusinos de simplu, iar digurile sunt o glumita precara. Am stat azi in apa toata ziua, sfornaiala la greu. Am pornit ieri de la 2 si l-am recuperat pe Popesqo de la ‘sky diving’:) si am luat-o agale spre bulgari cu varii mijloace de transport inclusiv 10 km facuti pe jos pe teritoriul bulgaresc (numai 10! am imbatranit, asta era portia medie de alergat zilnic candva). Stat peste noapte acolo, noroc de prieteni(i lui) ca am mers cu mana-n fund(=labe, prosop si costumele de neopren). Bafta mea ca am schimbat rucsacul in ultimul moment si l-am luat pe acela cu pasaport in buzunar ca altfel poate din cele doua dati in care ne-au oprit pe drum politia (de frontiera sau nu) s-ar fi lasat cu altceva decat cu glumite.

Stanci pe sub apa, 10-15 m de hauri, desisuri de alge, unele ca niste brazi pitici, pesticime, mici pesteri, multi crabi, cormorani… o nebunie. Sub 5 m incepe sa ma supere presiunea si la 7 nu prea mai imi placea deloc. Bine… e de vina viteza. A fost super frumos. Traiasca malul bulgaresc al Marii Negre! O apa excelenta. Tarcul nostru, mini-fiordul de langa, pestera cu capac si apa dulce si roata de tractor in ea, pestera mare de langa insula si acea mica stramtoare, unde erau pescarii, cu roca aceea in centru, minunatele locuri la intoarcere mai ales labirintul de pe la mijloc, tot in jurul unei roci langa mal. A ramas pentru data viitoare lama opusa de bazinul nostru care parea ca ascunde o adancime mare si un perete orizontal. Oh yeah! Life is so good.

P.S. cate greseli de ortografie am putut sa fac. sunt ruuuupt!:)

Ciudat mecanismul uman: sentimentul de angoasa la primele salturi sub apa si scrutarea adancimilor apropiate, sentimentul de protectie uterin in apele mici si bine luminate pline de relief, sentimentul de acasa cand te intorceai in tarcul initial unde totul era cunoscut si stiai la ce sa te astepti, si curajul temerar de a infrunta mereu ceva nou, destul incat sa fie periculos, nu prea mult incat sa fie safe.

Ce frumos este sa te trezesti dimineata si primul lucru pe care sa-l vezi sa fie marea. In fiecare… in fiecare.

Promo:

Asigurare medicala de calatorie

Superpunk – indie rock and rock’n'roll.
Timpul are intotdeauna rabdare cu noi daca ii acordam sansa necesara. Cotidianul e la fel de sinistru cam peste tot si sunt cam aceleasi sanse de a i te fofila pretutindeni: escape, escapeee, escapeeee… Timisoara este un oras frumos, plin de oameni care se ingrijesc intai si intai de ordinea lor interioara, apoi de restul. Un pic mai vestic. Lipsa constiintei cetatii in Est. Poti fi mereu in concordanta cu tine insuti daca esti sustras paradigmei tale curente; sa calatoresti inseamna sa cunosti, adica sa etichetezi, adica sa stapanesti mai bine. Boschetareala de vineri seara face toti banii. Lucrurile bune vin de la sine daca sunt cerute ca atare. Aerisire.

Promo:

Asigurare medicala de calatorie

In loc de inseamnarea de maine despre inca o baie in mare, in loc de scurta pomenire de berea din seara asta, de plaja de azi (putrezire placuta la orizontala in nisipul usor fezandat de frigul iernii prea blande), de chiulul de ieri, de pescarusii calzi de noaptea asta, de munca de maine, de senzatiile de Cta de acum, de Bulgaria Balcic, de Family Guy si credite si ag. imobiliare, de, de de … de “Paste Fericit”, de lipsa de, si de. E:

http://hana.iarbaverde.ro/2006/11/05/ceea-ce-cred-ca-deci-in-carevasazica-si/…

emma critchley

Un soare puternic si dulce… o dupa-amiaza atat de placuta, aducand aminte atat de mult de vara. Purtand un tricou si o geaca usoara de vant. Cu bere si o pizza quattro formaggi la Cafe D’Art. Oh, da!… Oh, da! Si un aer tare si sarat, CURAT! de la intrare in Gara. Da, da… sunt acasa. Mergand pe jos in doar juma de ora de acasa la munca, lenevind in fata unei ferestre cu retina-n raze de lumina portocalii. Frumos-frumos.

Eh, si acum, unde e mai bine? Bani mai multi, cu multe oportunitati, dar inghesuiala, stres si lipsa de timp sau bani cam ciuciu, posibilitati asisderea, dar soare, vreme buna si timp berechet? Dilema revine:)

A fost atat de frumos azi ca mi-a si fost frica sa merg la mare (si da! daca as fi avut timp si apa ar fi fost peste 15 as fi tras o balaceala). Mi-era ca era prea mult. Dar in cat aproximativ o saptamana o sa stau pe aici cu treaba o sa ajung eu candva. Am preferat sa sacai cu sms-uri amici atinsi de virus si ostracizati in Marele Oras al Romaniei.

e noapte si e frig, ca-n versurile de prost gust. sunt derutat si nebunia imi face cu ochiul taind in negura mintii. in departare bubuie bateriile tampite ale trecutului si eu astept cu frenezie izbavirea napalmului. Sa arda, sa curete tot. E frig si eu nu sunt sigur de alegerile care le fac. La atac! bestii demonice.

Septembrie curat, de aur. Cu un soare superb, domolit si nostalgic, cu chef de lungit la soare ca o pisica puturoasa. Cu multa lumina primita bonom cu ochii largi deschisi; cu o mare superba-superba – limpede, rece si sarata – ca in fiecare septembrie. Oh da, oh da…

Cu cercuri sub apa, si labe fluturand, sarind si intorcandu-ma de sus pana jos, cu bratele si narile larg deschise. “Dooo you remembeeeer… the 21st night of… septembeeeer?… Love was changing the minds of pretendeeeers” … pam pam pam… remixul lui Phats And Small.

Vama:) Ce noapte frumoasa! M-a uns pe suflet.

Valuri! Vaaaluuuuuri:) Ohhh yeaaah:D Viata merita traita.

Plecand la plaja cu Van si Cif, primul ma intoarce din drum: “dar placa nu ti-o ei?” eu semi-convins de adulmecatul aerului pe balcon, de cateva ori, ca nu-s. Pacalit insa de mirosul de mancare de la vecini, caci atunci cand am ajuns afara… oups! aer sarat, vant din NEE.. Au fost valuri medii 40 cm – 1 m, dar frumusele foc, si a fost si mai misto ca le-am luat dupa groapa, ca s-a putut. La mal nu se inaltau cat trebuia, dar in larg, unul din cele trei-patru la vreo doua serii consecutive: parfum! Iar daca erau cu vreo 20 cm mai mari chiar erau beton.

Stats-uri:

• nu mancasem azi deloc, ca deh, ieri noapte am fost la un festival (de trista amintire:) – Synthplants Ekzit 06) pe langa Delta si cum muzica aproape proasta, atmosfera ciuciu, peisaj relativ dezolant, am bagat la mici si la berica de am facut un burtoi de gravid intarziat. Dar am ramas cu amintiri: o banderola de mana simpatica, de hartie, si clipe savuroase petrecute impreuna cu prieteni buni. “Lasa ba, ca atunci cand o sa fie mai rau, o sa ne amintim de asta si o sa ne treaca”. Asa… imediat dupa primul val, “sistem shut down”, mi s-au oprit motoarele ca anume calorii de unde. Dar traiaca Red a Bull, ca-ti da aripi, normal.
• am observat ca-s nehalit, ma reped imediat la primul val care mi se pare mai mare si nu am rabdare sa le astept pe alea mai parguite. Cand eram cu Mihnea (pe care am uitat sa-l sun astazi si imi este rusine), amandoi in apa, era altceva. Pentru ca unul avea grija sa-l directioneze bine pe celalalt, era munca de echipa. Singurel esti mai derutat.
• asa ca am avut grija sa ma odihnesc, sa am rabdare sa vina doar creme, si am luat unul dupa altul. Si vreo 3-4 chiar frumoase, cu 2-3 rasuciri, ca n-au fost chiar foarte mari azi (dar au fost, iuhuu!).
• am avut companie!:) un coleg tot cu un bodyboard, dar d’ala kiddo-nesc, care era la inceputuri si se straduia. Si vorbeam despre valuri, dadeam sfaturi, “acum, asta, hai! hai! hai! l-ai luat, asa… da-i!”, “nu, nu asta… mai asteptam, mai asteptam”, insights, barfe, susanele. E mult mai frumos in doi, in primul rand ca doua perechi de ochi evalueaza o inaltime mult mai bine.
• placuta mea din pacate e pe duca. Firul de siguranta care se prinde de mana s-a rupt o data, si de doua-trei ori a iesit din ambele capete. Se pare ca materialul a obosit. Si vreau sa zic ca azi valurile au fost relativ cuminti, fata de mostrii furtunosi din septembrie de 1.50 m si ceva. Cum mai pot eu sa inaintez daca nu am placa legata de mana, cum o sa ma trec pe sub val? Vazusem o tehnica pe la televizor: surferul se rotea cu placa si statea la fund pana trecea valul, tinandu-se de placa. Poa’ o mere asa. Insa e clar ca da semne de oboseala, ceea ce insemna ca la un moment dat se va rupe in doua. Eh, saracuta, si-a facut pe deplin datoria, mi-a adus multe-multe clipe frumoase. Asa-i in tenis. Luam alta, si pe aceasta o agatam pi pereti in sufragerie pe undeva pentru pios si respectuos omagiu:).
• vreau si eu o poza cu mine cum tai intr-o parte frumos un val, ca n-am. Iar cuvintele-mi-s putine.

Super-frumos azi. Nici nu-mi vine sa cred ce zi frumoasa a fost. Sunt fericit ca o jivina saraca.

“Les jours…”

In Mamaia baia in marea atat de calda pe timp de noapte a facut toti banii. Te echilibreaza. Lumea se cam uita una la alta cum dansa. M-am intors cu chilotii uzi in buzunarul pantalonilor.

Am fost iar in Vama. De data asta a fost frumos, a fost cum trebuie sa fie. “Vestea neasteapta de la un prieten din indepartare” din horoscop s-a dovedit a fi telefonul lui Alex: sunt in Constanta, ce facem? Si dupa o pizza buna la D’Art vestea s-a concretizat cu mersul in Vama. Soare, frate, soare! Si distrat cum trebuie. Am inotat acolo unde imi place mie, in “cel mai bun loc de pe intreg litoralul” adica bucata de mare intre epava din Vama si plaja. M-am ofticat putin pe labele astea kiddies care erau cat pe aci sa ma pasca cu un carcel, dar…

Dai capul pe spate, apa iti intre in nari si in urechi, iti intra din ce in ce mai mult, incepi sa misti torsul, se vad labele printre clabuci, si soarele cum se rasfrange in sulite prin apa, si te duci din ce in ce mai la fund. Soarele care troneaza in regatul de sub apa. Liniste. si Albastru. Albastruuu. Dupa care atingi nisipul te intorci si… si picioarele care forfeteaza apa ca doua balerine intr-o parte, si tumbele si rotatiile. Si… si mothership! ce mai. Suuuuperb.

Si soare tata soare. Cred ca as putea sa insir cuvintele astea in nestire si n-ar fi plictisitor pentru mine. Superba escapada, sa tot mai fie, si la zile si mai mari. Amuzanti pustanii francezi de 20 de ani care “agatau” poporul pe plaja la 5 dimineata ca sa-l convina sa “Salveze Vama!”, haha! ei… “And have you been here teen years ago? No. And do you like it now? Yes. Well, you gonna like it ten more years from now”. Iar lucrurile se reduc de fapt la “Do you have marijuana, ce pula mia?” si “Do you have Yahoo Messanger ID? No. [...] I have MSN Messanger. -Hm, bad messanger”. Nu comunica nimeni, ne distram copios. Ah si uitasem de asta: am rasturnat din greseala un cos de gunoi plin cu sticle. Alex l-a ridicat si am pus sticlele goale inapoi. Si Pogo.

Soare, tata, soare!