Category: post pt sufletul meu

cand se stinge lumina

Baie-n we cu Petru & Marius. Cif proaspat posesor al unui costum full din bucati cumparate asincron. Dar ok. Apa rece, da’ rece – 15-16 gen – mi-au dardait oasele mai ales dupa. Balaceala-n soarele prins in causul adapostului  inmiresmat cu struguri negri & dulci si viepsii asortate pe masura, a fost minunata. We’re sounds like 30sh, dar nu chiar.

Acu’ ceva seri stateam cu Lore in brate intinsi pe capanea uitandu-ne la luminile blocului vecin ce crapau usor printre zabrelele jaluzelei. Se stinsese curentul si nu mergea nici televizorul, nici Internetul, nici masina de spalat si nici cuptorul cu microunde. Undeva peste drum niste oameni aveau cel putin unul din lucrurile astea. Amintiri comuniste de seminte de dovleac sparte la lumina lumanarii. Mintea-mi fabula pe tema cum ar fi sa fie cand o zi la noi, cand o zi la ei. Pentru cei fara copii pe lumea asta cel mai important ar fi poezia, singurul lucru de esenta intr-o seara timida inaintea depresivului noiembrie. Am vazut la Diverta “Le fleurs du mal” cu toate variantele posibile de traducere-n romana: Arghezi, Cosbuc, toti. Era 100 RON. Nu-i aveam in buzunar extra. Noi o scoatem la capat?

The Amsterdams o dau mai pe rock

The Amsterdams in Suburbia

Bucuresti – Suburbia – The AmsterdamsAci. Fost minunat – Amsterdami mai artisti, mai pe rock (da’ cu Vlad revenit la tobe:), s’auzea tata), mai maturi si parca ma inchegati (jam gen),si after-party-ul indiot ce urma. Mi-aduc aminte cand cerseam beat pe la diferiti dijei din varii cluburi, din varii orase “The Killers, The Hives, Arctic Monkeys! … c’mon”? Eh, numa’ asa fu. Orgasme multiple. M-a uns pe suflet! Si evident Interpol: “Roseemaaaaryyyy… heaven…”, si precum cover si dansat. O seara ca asta e ca o sesiune de valuri din septembrie, iti tine de foame niste luni.

Valurele

Scapat de la munca pe la 4, dar ne-am cacait cu fete cu tot – am ajuns pe la 6 la plaja. Inca mai batea vantul, ceva valurele, cam 30 cm top, insa frumusele foc. Luat cateva binisor. Si cred ca-s primele pe anul asta, cel putin pe sezon estival. Marea plina de alge.

Mi-a placut mult de tot cel de final cu Fernando-n dreapta, cum ne apropiam si ne departam unul de anul, moment Kodak: doar noi, marea si valul. Ce pofta am de niste surf linistit pe un tarm uitat de lume, cu o faleza inalta si un soare chior, tomnatic.

La munca… management. Ce ti-e si cu prejudecatile astea.

Agigea

pierdut printre pietrele de la Agigea. cand dragostea moare – dupa 3 ani. ori e, ori nu e. pierduti pe deasupra pietrelor de sub apa de la Agigea.

f(r)acturi. minunea de zi cu zi a apartamentelor sufrageriilor mobilate. si alta, si alta halta.

copilarie, inocenta

Am fost ieri cu Andra la mare. Cata minune intr-o bucurie sincera, primara fara pic de distorsiuni, si plenara! a unui copil balacindu-se in apa. Our basic features in our best behavior. Este foarte clar ca gena de ratza s-a imprasitat si inspre ea. Dupa cum da din picioruse o sa devina o mare inotatoare, desi inca trebuie sa invete sa tina capul sub apa fara sa se sperie. ‘Ca-o-as eu pe ea. (Pacat ca n-am avut vreun aparat la mine – desi nu stiu daca fericirea aia se putea imprima doar in 2D).

Postul din 17 mai 2008

Fost la baie, subtirel de primavara. Cam rece apa. Totusi un 18 in primul metru de mal. Regatul de sub ape, regatul de sub ape… oh da, sa vie, sa vie… la vara. Se cunoaste ca a inceput timid de sezon: mi se ridica moralul din 5 in 5 metrii – de toate culorile, tinere sa fie. Daca acum e asa, cat de mult voi putea saliva la 40,50 de ani? Dar trece. Am exagerat aseara cu beutura, a iesit si o mica razmerita nevinovata-n sinea ei. Si cum in situatiile limita caracterul omului se vede cel mai bine si constiinta isi rezerva exclusivitatea momentului, eh… ce sa vezi? Intrebari! Dar ce intrebari:) Ma cam sperie intrebarile astea si felul de a reactiona – lumea isi cara pumni si eu filozofam existential. Foarte frumos. La fel cum mi-am dat seama azi dupa ce fui sa duc gunoiul ca de fapt imi este frica sa ma insor, ca vreau, imi doresc, da-mi dardaie curu’ pe mine sa nu fac o alegere proasta. Si ca trecutul e destul de insemnat si in multe culori. D’aia orbeste dragostea, ca trebuie, anesteziaza… altfel copii nu fac decat sectantii si tiganii. Si s-a dus drq fightclubistul din mine, s-a sleit pe tastatura calculatorului si asa ramane. Devin insa un mare manipulator, nu ca mi-ar fi rusine. Ia gata… ajunge. The fun is over.

Postul din 30 martie 2008

Fost ieri la mare din intamplare si erau valuri destul de mari. M-am ofticat ca fusesem la munca pana atunci (ca si in aproape restul sambetelor trecute de anul acesta), dar vine o vreme cand … “nu poti sa te trezesti la 12 si sa mergi si in bar in fiecare seara”. dap! asa faceam aproape in fiecare zi. si inca as mai face… am trecut cu Lore copilareste sub coperta de valuri razlita peste digul de la liceu. felt child(ish) again. ne-am udat sarat ceva:) mai ales ea. a inceput sa ma oftice Pulsul – acelasi playlist obosit din anul II de facultate… da’ mai da-o-n fasole de ea de muzica. frate, tineretu’… pfuu … tineretu’ (“ce carne e mai frumoasa decat cea in care putreziciunea nu si-a depus inca ouale” iar fraza asta furata din HRP! neah: ci de piele tanara, catifelata ca de bebelus, de femeie inca copil, de energie, de nebunii si nesabuinte, de nestiinta, de deja insuportabilul Videli Noch, de zambete pline si de sexualitate nevinovata).

am ajuns cu munca la zi. de marti s-ar putea sa am un angajat :D

Entry for March 9, 2008

Daca mi se ia de baut inseamna ca sunt un simpatic?

Diferentele dintre Constanta si Bucuresti vor ramane aceleasi. Al doilea va fi mereu peste, in cam toate, iar primul va avea ceva ce secundul niciodata: marea.

Vreau sa-mi aduc aminte asta: te intorceai din Pulse, aveai impresia ca nu ai bani de taxiu, mergeai pe mai multe carari (lucru care iti displace mult – erai doar constient – cura de dezalcoolizare din ultima perioada functioneaza – doar din cateva beri) si ai cautat o scara de bloc undeva in spatele ceasului de la Dacia in care sa te odihnesti putin (sa dormi). Exact ca un boschetar. Ai gasit, dar sughitai prea tare si te-ai carat. Iti era si putin rau si mergeai cu ochii inchisi deschizandu-i cand dadeai ori in copaci ori frecandu-te de gardul viu de pe margine, corectandu-ti drumul – exact ca pe autostrada. Acasa te astepta mama-ta.

Si ArtoStop Rapid functioneaza. Si normal asta.

O zi frumoasa afara.

de ce tre’ titlu

imi aduc aminte cu mare placere de niste veri tinere, tembelisoare si pline de bere. pe terasa ‘La Motoare’. nimeream aiurea cu un tip pe care nu-l cunosteam, betiv si el, ramanea de singur pe acolo abandonat ca si mine spre ceasurile tarzii – nu mai tin minte ce grupuri ne facusera cunostiinta – cert e ca stateam la bere cu un om necunoscut. mai necunoscut decat grupurile de chatisti cu care ieseam pe atunci (sigur ieseam) si cu care cred ca nu prea ma futeam (mai mult ca sigur, parca). omul asta era cam la fel ca si mine doar cu catva ani mai mare, lucra intr-o banca, la un subsol!, si-i placea sa socializeze, il chema Eugen?! despre ce vorbeam cu presupusul Eugen? habar nu am. am uitat. tin minte insa ca iera tareeee fruuumoooos… la bere asa. N-am mai iesit de mult la bere la Motoare.

Entry for October 21, 2007

Am visat ca dracul ma ademenise facandu-ma cu 10 ani mai tanar. Cu o masinarie cosmica plina de stele si un final demn de un Last Temptation. M-am trezit ca dintr-un cosmar. (Imi aduc aminte obsedant golful din fata de la Casa Casatoriilor lin-lin unde-mi puneam papucii bleu sidefiu sa pluteasca ca sa-mi sustina cheile in siguranta si ma duceam si ma scufundam in larg intr-un sort lung albastru. Apa era aproape verde. Si era intunecat si ploios ca si acum. Si unde am luat cele mai xtreme valuri din viata mea, tot intr-un tarziu septembrie cu Mihnea… in 2004 parca. Cand mi s-a rupt prima oara firul la placa si imi era frica ca o mierlesc belit in stanci.)

Entry for October 01, 2007

Valuuuuuuuuri! Valuriii. Ohhhhh yeaaaaaah baby. Big time. Yammy-yammy. Stat in apa 1 ora si ceva in doua reprize. Nu prea am ce sa comentez: ca anume cateva zile ca astea si esti ca nou am mai tot zis. M-a dat peste cap de vreo cateva ori. La un moment dat, mai in largut asa, pic fix la jonctiunea intre doua si deodata ma trezesc in varful unui perete de apa de cam 1.5 m. Sunt atat de entuziasmat de thrill incat uit pentru cateva fractiuni de secunda sa controlez placa, si cum eram iesit destul de in fata cu placa din val, cade in jos, imi intra botul sub apa si ma da peste cap de nu ma vad:) de am crezut ca am rupt placa:))

Si sa nu-mi vina sa cred, am invatat sa fac ‘ducking’… e foarte util, da acum pot sa trec peste valurile big. Te ajuta curentul odata agatat sub val, te trage si te scapa de iures, eventual iti arde una peste picioare fara urmari importante insa. Bine, mai tre’ exersat…

Zambeam la plecare ca doi fericiti :D