Category: post pt sufletul meu

Entry for August 16, 2007

Ce frumos e sa locuiesti la mare. Dupa ce freci ment lucrezi toata ziua mergi la o baie in golf la Alma … pentru ca poti si pentru ca e bine. :)

Mi-am luat vizorul si am vazut cum e apa acolo. Nu-i chiar foarte adanca, nu cred ca depaseste un 3 m si pe fund e un pat de midii desfacute care o ‘coloreaza’ atat de negru. Mi-a trecut angoasa care o aveam cand veneam acolo; ce inseamna sa cunosti, sa explorezi. Am fost putin si pana la diguri si aduce putin-putiiiin a Shabla, dar … neah! e departe. M-am apucat sa scot din mare cutii de bere si varii ambalaje de facusem un morman de gunoi la mal. De fun asa… caci oricum le aduc valurile.

Am stat cu Radu pana tarziu la povesti pe malul marii si ne minunam de o catea cu sange de vanator ce inota intr-o nebunie dand si putin din coada alergand prin apa pasarile ce veneau sa se odihneasca pe dig.

Entry for August 03, 2007

Ieri kiul si un Chituc cu familia. Frumos. L-am bagat pe bunica-miu intr-un neopren si am fost la baie amandoi. Am auzit povesti despre Kaliakra si ghici ciumperca-un picior in ce loc mergea bunicul meu la baie cand duceau caii si vitele la spalat? Tadaaa… suprizaaaa… Shabla! Mai sa fie… Si am fost si pe la tara si am retrait pe FF toate emotiile de acolo. Am vazut-o pe stra-bunica, olteanca, femeia cu sufletul bun ca painea lui Dumnezeu care a tinut-o pana acum la 92 de ani si se tine inca bine. Mai putin memoria … Ar trebui sa filmez totul si sa comentez pe audio sa imi aduc aminte, pentru ca la un moment dat nu vor mai fi. Sunt multe detalii si madeleines de care se agata ciorchini-ciorchini multe amintiri. De fapt… asta e viata noastra. Tudor, fratele lui Stefan Calota, a murit ieri dimineata intr-un stupid accident auto. Il vasusem ultima oara in Constanta era la pupitru unui bar frumos si punea muzica si era fericit. Sau cel putin parea. Si acum nu mai e. Ca si copacul batran plecat peste derea, teava de langa pod si buda din piatra de la gradinita va mai exista doar in amintirile catorva. Ca si noi toti.

Entry for July 29, 2007

Acest weekend. Vineri. Vineri… nu stiu ce am facut, probabil am lucrat si am baut bere in jur de miezul noptii as usual. Sambata… Chituc (spre Periboina). Nice, prieteni buni, berica, micarie, fripturici, fotbal pe plaja, valuuuuuri… (si iar am uitat sa fi luat placa mica, nu pentru mine ci pentru copii). Sambata seara… Vama! Se stie. Iar duminica o minunata Shabla, cu marea ceva agitata la mal, cu emotii cand intrau gagicile in apa, dar de o claritate extraordinara. The best ’till now! Am descoperit un deal sub apa mai spre larg cu varful la 2-3 m adancime unde am reusit sa cobor pe ‘culmi’ sub 7 m, dar mi-au cam facut urechile poc! si nu-i placut sa iti pierzi usor auzul chiar si temporar. Popescu o adevarata revelatie marina, scafandru de scafandru, ne-a facut pe toti, dat naibii dupa ce ca si cobora la x m se mai plimba si juma de minut pe acolo.

Minunat locul ala (desi incep sa ne plictisim usor-usor? ne mutam 50 de m mai la S?:D ) si mai inspre larg Corina a vazut o pisica de mare mica cat o meduza medie. Descopar noi frontiere, cu cat inaintezi in mare cu atat gradul ei de viata si diversitate creste (ca si pericolul).

Imi aduc aminte de o Vama anul asta de curand cand eram cu Geops, Cif, Razvan si Kirk si ne intorceam si eu cu Van si Geo eram in spate in Dacia lui Cif morti de beti dormind cu capul balosit atarnat pe spate sau pe genunchi. Nu-mi aduc aminte nimic dar cred ca faceam o poza de milioane. Ah! si e frumos cand (te) iubesti… iti aduce aminte ca mai exista si altceva important in viata asta decat munca.

Entry for June 22, 2007

Astazi fiind intr-un magazin din Constanta negociind neste preturi, zbatandu-ma pentru firma si ignorand intrebarea subversiva din capul meu “Dar de ce faaciiiii asta?” se deschide o usa in spatele magazinului rasufland un Depeche rebel de tremurau cutiile de pe pereti. Bai frate si ce frumos suna! Si suna si un pic de frustrare scalavagista eliberata de vineri dupa-amiaza, si se auzea si un pic de fluierat chiar. In Constanta! Unde p. mea va ascundeti mah? Si la un moment dat a inceput si in fata magazinului sa mai zumzaie niste boxe cu ceva alternativ foarte placut. Hai da-va dracu’!

Later edit: Unde? In ‘The Fish’, bd. Tomis nr. 12.

Shabla

Daca te uiti la poza zici ca nu prea ar fi de facut baie, nu? Crapa ochiul mai bine! Think underwater! E plin de stanci inverzite, scoici, pesti, pesteri semi-subterane!, tuneluri si alte minuni. Doamne ce comoara era la doar 70 de km de noi. Malul romanesc prin comparatie e rusinos de simplu, iar digurile sunt o glumita precara. Am stat azi in apa toata ziua, sfornaiala la greu. Am pornit ieri de la 2 si l-am recuperat pe Popesqo de la ‘sky diving’:) si am luat-o agale spre bulgari cu varii mijloace de transport inclusiv 10 km facuti pe jos pe teritoriul bulgaresc (numai 10! am imbatranit, asta era portia medie de alergat zilnic candva). Stat peste noapte acolo, noroc de prieteni(i lui) ca am mers cu mana-n fund(=labe, prosop si costumele de neopren). Bafta mea ca am schimbat rucsacul in ultimul moment si l-am luat pe acela cu pasaport in buzunar ca altfel poate din cele doua dati in care ne-au oprit pe drum politia (de frontiera sau nu) s-ar fi lasat cu altceva decat cu glumite.

Stanci pe sub apa, 10-15 m de hauri, desisuri de alge, unele ca niste brazi pitici, pesticime, mici pesteri, multi crabi, cormorani… o nebunie. Sub 5 m incepe sa ma supere presiunea si la 7 nu prea mai imi placea deloc. Bine… e de vina viteza. A fost super frumos. Traiasca malul bulgaresc al Marii Negre! O apa excelenta. Tarcul nostru, mini-fiordul de langa, pestera cu capac si apa dulce si roata de tractor in ea, pestera mare de langa insula si acea mica stramtoare, unde erau pescarii, cu roca aceea in centru, minunatele locuri la intoarcere mai ales labirintul de pe la mijloc, tot in jurul unei roci langa mal. A ramas pentru data viitoare lama opusa de bazinul nostru care parea ca ascunde o adancime mare si un perete orizontal. Oh yeah! Life is so good.

P.S. cate greseli de ortografie am putut sa fac. sunt ruuuupt!:)

Ciudat mecanismul uman: sentimentul de angoasa la primele salturi sub apa si scrutarea adancimilor apropiate, sentimentul de protectie uterin in apele mici si bine luminate pline de relief, sentimentul de acasa cand te intorceai in tarcul initial unde totul era cunoscut si stiai la ce sa te astepti, si curajul temerar de a infrunta mereu ceva nou, destul incat sa fie periculos, nu prea mult incat sa fie safe.

Eu locuiesc in bagajul meu

Superpunk – indie rock and rock’n’roll.
Timpul are intotdeauna rabdare cu noi daca ii acordam sansa necesara. Cotidianul e la fel de sinistru cam peste tot si sunt cam aceleasi sanse de a i te fofila pretutindeni: escape, escapeee, escapeeee… Timisoara este un oras frumos, plin de oameni care se ingrijesc intai si intai de ordinea lor interioara, apoi de restul. Un pic mai vestic. Lipsa constiintei cetatii in Est. Poti fi mereu in concordanta cu tine insuti daca esti sustras paradigmei tale curente; sa calatoresti inseamna sa cunosti, adica sa etichetezi, adica sa stapanesti mai bine. Boschetareala de vineri seara face toti banii. Lucrurile bune vin de la sine daca sunt cerute ca atare. Aerisire.

Paste Fericit!

In loc de inseamnarea de maine despre inca o baie in mare, in loc de scurta pomenire de berea din seara asta, de plaja de azi (putrezire placuta la orizontala in nisipul usor fezandat de frigul iernii prea blande), de chiulul de ieri, de pescarusii calzi de noaptea asta, de munca de maine, de senzatiile de Cta de acum, de Bulgaria Balcic, de Family Guy si credite si ag. imobiliare, de, de de … de “Paste Fericit”, de lipsa de, si de. E:

http://hana.iarbaverde.ro/2006/11/05/ceea-ce-cred-ca-deci-in-carevasazica-si/…

Entry for November 15, 2006

Un soare puternic si dulce… o dupa-amiaza atat de placuta, aducand aminte atat de mult de vara. Purtand un tricou si o geaca usoara de vant. Cu bere si o pizza quattro formaggi la Cafe D’Art. Oh, da!… Oh, da! Si un aer tare si sarat, CURAT! de la intrare in Gara. Da, da… sunt acasa. Mergand pe jos in doar juma de ora de acasa la munca, lenevind in fata unei ferestre cu retina-n raze de lumina portocalii. Frumos-frumos.

Eh, si acum, unde e mai bine? Bani mai multi, cu multe oportunitati, dar inghesuiala, stres si lipsa de timp sau bani cam ciuciu, posibilitati asisderea, dar soare, vreme buna si timp berechet? Dilema revine:)

A fost atat de frumos azi ca mi-a si fost frica sa merg la mare (si da! daca as fi avut timp si apa ar fi fost peste 15 as fi tras o balaceala). Mi-era ca era prea mult. Dar in cat aproximativ o saptamana o sa stau pe aici cu treaba o sa ajung eu candva. Am preferat sa sacai cu sms-uri amici atinsi de virus si ostracizati in Marele Oras al Romaniei.

Sechestrat in afara manastirii Vladutzica

e noapte si e frig, ca-n versurile de prost gust. sunt derutat si nebunia imi face cu ochiul taind in negura mintii. in departare bubuie bateriile tampite ale trecutului si eu astept cu frenezie izbavirea napalmului. Sa arda, sa curete tot. E frig si eu nu sunt sigur de alegerile care le fac. La atac! bestii demonice.

Entry for September 12, 2006

Septembrie curat, de aur. Cu un soare superb, domolit si nostalgic, cu chef de lungit la soare ca o pisica puturoasa. Cu multa lumina primita bonom cu ochii largi deschisi; cu o mare superba-superba – limpede, rece si sarata – ca in fiecare septembrie. Oh da, oh da…

Cu cercuri sub apa, si labe fluturand, sarind si intorcandu-ma de sus pana jos, cu bratele si narile larg deschise. “Dooo you remembeeeer… the 21st night of… septembeeeer?… Love was changing the minds of pretendeeeers” … pam pam pam… remixul lui Phats And Small.

In doi intotdeauna e mai bine

Valuri! Vaaaluuuuuri:) Ohhh yeaaah:D Viata merita traita.

Plecand la plaja cu Van si Cif, primul ma intoarce din drum: “dar placa nu ti-o ei?” eu semi-convins de adulmecatul aerului pe balcon, de cateva ori, ca nu-s. Pacalit insa de mirosul de mancare de la vecini, caci atunci cand am ajuns afara… oups! aer sarat, vant din NEE.. Au fost valuri medii 40 cm – 1 m, dar frumusele foc, si a fost si mai misto ca le-am luat dupa groapa, ca s-a putut. La mal nu se inaltau cat trebuia, dar in larg, unul din cele trei-patru la vreo doua serii consecutive: parfum! Iar daca erau cu vreo 20 cm mai mari chiar erau beton.

Stats-uri:

  • nu mancasem azi deloc, ca deh, ieri noapte am fost la un festival (de trista amintire:) – Synthplants Ekzit 06) pe langa Delta si cum muzica aproape proasta, atmosfera ciuciu, peisaj relativ dezolant, am bagat la mici si la berica de am facut un burtoi de gravid intarziat. Dar am ramas cu amintiri: o banderola de mana simpatica, de hartie, si clipe savuroase petrecute impreuna cu prieteni buni. “Lasa ba, ca atunci cand o sa fie mai rau, o sa ne amintim de asta si o sa ne treaca”. Asa… imediat dupa primul val, “sistem shut down”, mi s-au oprit motoarele ca anume calorii de unde. Dar traiaca Red a Bull, ca-ti da aripi, normal.
  • am observat ca-s nehalit, ma reped imediat la primul val care mi se pare mai mare si nu am rabdare sa le astept pe alea mai parguite. Cand eram cu Mihnea (pe care am uitat sa-l sun astazi si imi este rusine), amandoi in apa, era altceva. Pentru ca unul avea grija sa-l directioneze bine pe celalalt, era munca de echipa. Singurel esti mai derutat.
  • asa ca am avut grija sa ma odihnesc, sa am rabdare sa vina doar creme, si am luat unul dupa altul. Si vreo 3-4 chiar frumoase, cu 2-3 rasuciri, ca n-au fost chiar foarte mari azi (dar au fost, iuhuu!).
  • am avut companie!:) un coleg tot cu un bodyboard, dar d’ala kiddo-nesc, care era la inceputuri si se straduia. Si vorbeam despre valuri, dadeam sfaturi, “acum, asta, hai! hai! hai! l-ai luat, asa… da-i!”, “nu, nu asta… mai asteptam, mai asteptam”, insights, barfe, susanele. E mult mai frumos in doi, in primul rand ca doua perechi de ochi evalueaza o inaltime mult mai bine.
  • placuta mea din pacate e pe duca. Firul de siguranta care se prinde de mana s-a rupt o data, si de doua-trei ori a iesit din ambele capete. Se pare ca materialul a obosit. Si vreau sa zic ca azi valurile au fost relativ cuminti, fata de mostrii furtunosi din septembrie de 1.50 m si ceva. Cum mai pot eu sa inaintez daca nu am placa legata de mana, cum o sa ma trec pe sub val? Vazusem o tehnica pe la televizor: surferul se rotea cu placa si statea la fund pana trecea valul, tinandu-se de placa. Poa’ o mere asa. Insa e clar ca da semne de oboseala, ceea ce insemna ca la un moment dat se va rupe in doua. Eh, saracuta, si-a facut pe deplin datoria, mi-a adus multe-multe clipe frumoase. Asa-i in tenis. Luam alta, si pe aceasta o agatam pi pereti in sufragerie pe undeva pentru pios si respectuos omagiu:).
  • vreau si eu o poza cu mine cum tai intr-o parte frumos un val, ca n-am. Iar cuvintele-mi-s putine.

Super-frumos azi. Nici nu-mi vine sa cred ce zi frumoasa a fost. Sunt fericit ca o jivina saraca.