Postul din 29 martie 2015

“Aş! Mă minciunea. Coduri estem peste tot. Folosiţi-le, bă! Că dau acces la next level. Şi e frumos acolo. Bineînţeles :) cu inclusivul efort de adaptare. Că aşa este în tenis.

Eu cred că pot să rezolv problema tremorului – adică să o lungesc destul de mult, căci precum toţi ştim: nu e cu nelimitat. Let’s make the best of it!

Mihăiță Niță – Vreau (2015)

Postul din 4 martie 2015 – TECHIR

Nu, nu există destin. “There is no magic!”

Este vorba despre coincidenţe şi despre creativitatea de a construi în jurul acestora POVEŞTI care au semnificaţie şi înţeles. Coincidenţele însă ţin de o probabilitate de eveniment care sunt guvernate de legi universale, gen: gravitaţie, mieii care se nasc primăvara, oraşul mare care atrage oportunităţile şi oamenii++ în jurul sau şi alte cicluri circardine.

Că în aceiaşi zi de martie au venit la tine 6 vânzători să-ți vândă nişte mieluţi e mâna Domnului exact cât era şi pe 3 ianuarie când bătea viscolul afară. Exaltarea mea de fiinţă emoţională şi de story seeker pentru a aduce bolovanul de neuroni în control asupra propiei mişcări (atât în mediul înconjurător cât şi în societate) e altceva. Mai mulţi oameni pornesc în afaceri după ce criza trece etc. iar ţie îţi revine responsabilitatea de a profita de acestea pe curba optimă-ți. Adică să faci alegeri – care la rândul lor influenţează pe alţii, într-un macrosistem complex.

Deşi… respectivele legi… au reguli, au excepţii, au ritmicitate. Le-am putea zice eticheta “Destin” (sau alte D-uri) şi le-am putea metaforiza, chiar în poveşti. Din păcate unele deformate, probleme sunt – dar la bază stă soarele şi iarna, nu bătrânelul cu barbă. Să înţelegem, să încercăm şi să ne adaptăm lărgirii cercului şi complexităţii. Iar paranormalul e fix ce spune – para, chestiuni care încă nu ne-au ajuns în înțeles, în “normal”.

Într-un viitor articol sper să am ocazia să dezvolt cât de necesară este ORA DE RELIGIE în şcoală, şi ce şansă se ratează aici prin ocolirea ei a) directă b) fie prin dogmă singulară… când această oră ar fi bine să fie despre istoria religiilor, despre chestiile mişto din fiecare cult, să înveţe copilul să se roage în mai multe limbi, să înveţe ce putem explica şi ce nu, să înveţe şi despre hindus şi despre eschimos. Să înţeleagă şi Inchiziţia şi Imperiul Musulman – atât algebra cât şi ISIS, cumpătarea duhovnicilor dar şi rigiditatea cu plus şi cu minus ale ortodoxiei. Şi aş începe cu “Tatăl Nostru” pe fiecare cult. Şi cu crucea cu trei degete, şi cu toată mâna, şi cu covoraşul arăbesc. Di tăti. Să vadă, să înţeleagă şi aleagă singurel mai târziu, să fie informat, ne-dogmatizat. Ritualul este important, face parte din comunitate; să priceapă asta, nu să-l tocească.

Orele de biologie la lecţia de anotomie genitală cu fiecare din sexul opus ţinut pe hol sunt contra-productive.

M

Jamiroquai

Am ascultat ieri ieşind în oraş – La Paleţi – un playlist de chill care 1 dată la două melodii avea un Jamiroquai din ăla bun-bun de pe compilaţia (mea) de boogie. Stăteam cu un pahar de vin în mâna, priveam în gol la o tablă de şah care umplea şi ea nişte goluri esenţiale de tinerețe bătrâneţe, mintea făcea calcule şi învârtea scenarii cu vouchere&premii… şi nu reuşeam să mă desprind. Jamiroquai! :D

Cumva era un deziderat de prin 2000-2001 când băteam discotecile din Regie şi asta ceream la DJ. Evident cu n-am – tot timpul e nam-nam, aşa e normal. Un moment! ce să mai… Asta e România la care visam când eram tânăr. Mda, cam 15 ani mai târziu pentru mine – dar good enough. “Mda, e mişto – mulţumesc, mulţumesc – păi e muzica care mi-o pun mie în maşină… aşa că nu cred că o să auzi des pe aici”. Nici nu-mi făcusem speranţe, e nişă. Dar momentul fu.

După care am ajuns într-un club unde o trupa de karaoke a reuşit ‘performanța’ să aducă o retroversiune a piesei “Adeline” a celor de la Timpuri Noi înapoi în muzica-de-nuntă/manele. Plecai cu uşa-n spate. UKR.

Dar Jamiroquai, oh tu… J.

Postul din 4 februarie 2015

Constanța, cimitir al post-tinereții mele? Cam da :>

La un moment dat devine obositor să tot încerci. E atât de mult de lucru la civismul cultural din jurul meu că-ţi vine să o iei pe câmpii… Da-da… cu mult peste Medgidia, pe genul super-metropolă, şi corect agăţată în axa Negru Vodă – New York, dar… îţi mai pică câte vreun link d’un eveniment, de un concert, de un party, ateliere & so on din capitală şi-ţi vine să-ţi… grrr! şi popor cu care să te identifici şi să creşti împreună. În fine, same old story. Sunt curios dacă segmentul ‘de pe Dorobanţi’ e mulţumit cu ce are aici.

Şi evident, pe turta mea: e o alegere, ţine de mine. Deunăzi verificăm siteurile cu joburi în afară pe IT şi după câteva scroll-uri le-am închis brusc. Nu vreau… e departe fericirea de mine aici/acum – nici măcar nu trăiesc visul meu, da-s într-o dulceaţă d’aia porcovenească. Să fie sau nu de la “articulaţii”… o să văd la 40j care-s imediat aci după colţ şi mai ales că atunci plecările vor fi cu stop-joc deja de la depus CV-ul. (Deşi varianta de mers pe jos rămâne în picioare – tot timpul rămâne.)

Dileme de iarnă, ştiu-ştiu… vara doare la başcă – pe toată lumea.

—–
Heirupisme d’astea pe individual-personal-compus sunt scobitori. E nevoia de media, e nevoie d’efort concentrat, de coordonare, poate şi-o brumă de fonduri pe municipalitate aşa. Carisma personală e un aluat care se termină rapidisim fix pe grosimea sa maximă de 150/1500 cât e acolo. De când Gogu’ o luat crema la “shortcut-ismul” prin poziționările SERP şi FB a devenit spammy s-a cam dus treaba. Revine pă PR clasic, şi revoluţia nu se mai face prin tehnologie ci prin partid. De fapt, trăisem o bulă, d’aia – acum se combină.

Postul din 25 ianuarie 2015

– dc #duminici ar fi recitat doar în goală Gara Feteşti ar valora? cât/cum?
– să conjugăm ‘to club’: all reviews + geometrie. şi proprietate nu chirie, evident.

– give it: algoritm, memorie & ‘limbaj’ şi ai conştiinţă. dar poate ia ani de zile să ajungi acolo şi poate că necesită ‘biologic’ => emoţie / qualia / atenţie.
– memories are FLASH-backs (şi au reuşit să impresioneze şoarecii pe ON/OFF)
– eu-ul ca şi reward de existenţă. as in evoluţie, atins nivelul de ‘story’.

Postul din 24 ianuarie 2015

Acu 1 săptămâna avusei o problema gastro-intest. => regim & fără alcool. Aseară după party/event (ratat, şi cu părere de rău – pierd(em) un club – s-ar părea… etc. etc. alte detalii) am ras o şaorma pe la 3 AM așa. Ceea ce după nişte zile de alimentaţie corectă, acum dimineaţă, mi se pare o abominați(un)e. Ceva care să faci doar de 1-2 ori pe an – de Paşti & Crăciun. Nu că era zilnic, dar minim weekly + alcooalele bonus + zahăr și mai bonus + sărate sunt + MSG (care-i ‘steroid’ pt primele).

La felul cum abuzăm de corp n-ar trebui să fie de mirare că cedează / se ‘deformează’.

Postul din 12 ianuarie 2015

m-am dus puţin la mare ca să mă gândesc la nişte chestii şi ajuns acolo era așa mişto… am uitat de tot. şi mi-am dat seama că aşa e: u got it, u take it şi gata.

dar totuşi fusei la o cafea – pt care am umblat un pic şi cu_cofeina sub retină – ba ideile creative au venit, şi chiar destule. prin geam în bistro se vedea marea şi patronii-şi făceau planuri de terasă pentru la vară. “da, e soare până la vreo 1, dar noi nu deschidem mai devreme de 12”. la vară, da, e altceva.

mişto vacanţa de iarnă. didn’t die, n-am băut aşa mult şi am fezandat fix cât era bine. + TBBT.

am noi proiecte pe urbe, cum preconizasem.

forever 21

When you and I was 7, I was sure that we would never be 21. Now I still hope that we will never turn 30 and we will always be as young as now. I love you and I know that you love me, perhaps even stronger. And you know that when you fall, I’ll be the only person who is dying of laughter to ask: “Tanya, I hurt you?” After doing so only the best of friends. Happy Birthday

KAI

Postul din 23 decembrie 2014

Acu’ vreo 2 zile, duminică searabătând crâşmele care se închideau una după alta, ajunserăm într-o anumită locaţie (mai marginală), culmea deschisă la ora aia şiplină! Plină de un party privat – filialaaripatânăra la nu ştiu ce asociaţie-partid-uateva. Băi, ce mi-a plăcut! Deşi majoritatea erau adolescenţi, deşi unii din însoţitori aveau p’etate câți ani are portofelul meu… n-am mai văzut de mult o petrecere aşa mişto şi lume care se distradistra şi erau frumoşi şi cu gura până la urechi şi trăiau plenar momentul – așa păreau. N-am stat mult, de-o bere, şi era şi târziu după două parcă. Mi-a trecut prin fața ochilor ca flashbacks o viață întreagă – au fost multe lucruri mișto, am tras pe nas ceva generații.

La un moment dat m-am dat lângă unul din patroni ce-l ştiam care stătea pe-o margine şi se uita lagloată‘, şimi zice “nu ştiu cum să fac… oricum o dau îmi cu puşcărie“. Glumea :) şi nu citise ca mine legislaţia aferentă care-i de-o permisivitate incredibilă – deh, prin aliniere la standarde…

Era important cât de mişto se distrau kids-i ăia. Şi hai erau câteva exemplare care li se rotunjise deja carnea şi ieşeau destul de bine din adolescenţa timpurie. Eh… eu asta am repetat pe continuu cât am putut de atunci. Adică n-am fost în stare şi nici n-am vrut văd ceva care să merite mai mult. În mod singur sunt și altele.

Hai mai rpd cu profesoratul – ca pot fiu ‘legal’ lângă ei, genunchii au început lase.
Lucrurile importante, gen.

untwitts 1 decembrie – 13 decembrie 2014

  • “If you suck at everything, you might as well become a poet” :)
  • deci fara interactiune – si fara in/validare a chestiilor – statul pe Internet mi se pare pare o mare pierdere de vreme
  • cine si mai… http://oi61.tinypic.com/5y6tyg.jpg
  • “Ce trebuie să faci ca să nu iei în greutate în perioada postului.” q.e.d.
  • burta de vin fiert
  • too much sugar will kill u… when, when, when?
  • parca-s pe Internet dar nu pot sa vb cu nimenea
  • Guvernul rus avertizează că economia va intra în recesiune, în 2015, pe fondul sancţiunilor impuse de vest, din cauza acţiunilor din Ucraina, scrie BBC.
  • scor .md strans… dar pe drumul ‘cel bun’
  • #romanialibera :)) QME :)
  • g: “Hamilton Rating Scale For Depression”
  • “delusion is always a mistake”
  • poate 2 weeks de infotainment post e prea mult. cate 1 saptamana de doua ori pe an should do it.
  • “Nu poți și vârstnici și PFA.”
  • “This video is no longer available due to a copyright claim by TheWhiteUnicorn.”
  • dialogul trollerilor
  • Batman, Batman! …
  • ca o dovada ca nu ma’am 30j de ani: nu dau sa fug la autobuz sa prind lansarea in Buc a ‘Roundhouse’ Velosonics, gandindu-ma la cost, consecinte samd
  • “am postat videoclipuri tâmpite în grupul secret de pe Facebook”
  • “Si se mai intreaba unii de ce se legalizeaza Iarba si de ce se lucreaza in draci (dar pe sest) la Clonarea Umana….” :))

și despre somn:

  • primele doua luni fara lumina sunt cele mai nasoale
  • trezitul asta la 14 nu prea e treaba, se duce drq juma’ de zi
  • lovely weather
  • ce ciudat e sa te trezesti ‘pe bune’ pe la 14-15. se duce drq tot jocul civilizatiei.

Postul din 30 noiembrie 2014

Am descoperit cea mai bună cafea din oraş. E cea de la tonomat din Tomis 3 la 1 RON. Şi asta după un an de încercat varii mărimi şi sortimente. Și sunt două locuri în oraş unde bă’eții chiar îşi dau silinţa şi fac tot felul de minuni minunate. Nu-mi place cafeaua, I’m a tea person. Deşi pentru aromă, pentru un bust de energie…

Dar aia de la 3 dimineaţa în T3 lângă boschetarul care o ia cu banii din cerşit şi tipul cu merţan auto-rulat care a oprit la o șaorma. Aia e! E o experiență, nu e cofeina.

Şi caffé-latte-ul mare de la Subway din City – pentru că e mare, aproape cât o porție de ciorbiță, as in kul_ciorb.

Postul din 20 noiembrie 2014

Acu’ ceva zile am venit spre dimineaţă de la un event (de fapt de la event-uri plec relativ repede, dar o ard în oraş până spre zori), am pus aparatul foto la descărcat şi – contrar logicii clare că dacă am să mă întind va fi ultima acţiune pe seara aia – I did. Cred că am adormit în aer în timp ce mă apropiam pufos de saltea. “Nu mai am 30 de ani” – două nopţi pierdute (şi consecutive) pe săptămână mă pun în fund. Iar evenimente în fiecare săptămână mă termină. Am vrut mult dar nu duc :) las’ să ducă şi alţii, mai pe roade aşa – că mult entuziasm strică la tenul de bebeluş. Am căpătat însă o uşoară expertiză piaristică/’party planner’ pe care inginereşte aş vrea să o folosesc să hackuiesc mecanisme actuale de promovare. Dar una peste alta, lasă asta… ratele&şi mai vorbim.

Avuserăm alegeri prezidențiale – neo-comuniştii au pierdut pe mâna lor, şansa de reformare a statului poate continua, pfiu! “Om trăi şi om vedea” vorba vorbei. Oricum fu pe un pulseu de entuziasm, şi – e pentru prima dată în viață când am rîci electorale. Şi ăsta-i semn de îmbătrânire.

Jobul la RC s-a ‘terminat’ cu previzibila decizie de încetare de contract în urma multiplelor întârzieri a plăților – chiar mai am freo două luni de încasat – pe care foarte probabil n-am să-i văd curând. Mă întreb dacă la sfârşit de an totuşi să n-o închei tranşant. Habar nu am dacă a fost o idee bună să mă duc la program, nici măcar nu ştiu dacă i-am ajutat cu ceva până la urmă, pe mine nu prea dat fiind că anul ăsta deşi am încasat mai mulţi bani n-am reuşit să plec nicăieri în afara perimetrului vechi. Ceea.ce.pt.mine = failed. Însă am început să apreciez avantajele & eficiența unui program fix și unui birou. Acasă este foarte multă lăbăreală delăsare.

Asemeni proiectul BC e cazul să-l închid. Mă rog, să-i las să-şi pună videoclipurile grămadă, dar să nu-i mai stârnesc spre socializare că e cazul să accept: nu vor, nu ştiu, nu încă. Fu o cărămiduţă, sper să apară şi alte heirupuri. Radioul însă merge bine: audiență mai mare și prag de rating trecut, redactor nou – de bine, pe creștere. Sunt curios însă dacă la nivel personal faptul că n-am să mă mai agit pe urbe are să-mi convină :) de aceea vreau să o ard o ţârică pe scris / filme; creativitatea tre’ să iasă pe undeva altfel înăuntru singurică naşte monştrii – precum prea-bine ştiu.

No girl. Şi nici… și nici n-a.

Tot ce vreau de la viaţă e să vină vara următoare. Mii de euro ca să fac iarna în altă parte n-am fost în stare să strâng, şi foarte probabil nici n-o să. Mi-am mai zis că iarna asta să dau drumul un pic la ţava depresiei, să-şi facă de cap – că doar n-om muri din asta, să las natura să-şi urmeze cursul, așa ca variație.

Sunt o groază de lucruri / surprize care nu sunt în controlul / calculul tău ca spre exemplu… dacă barilul de petrol scade sub 60$ Rusia ar putea intra într-o nasoală recesiune economică, care culmea cu Kievul luat cu tot (deși puțin probabil – UKR va fi în stare să se lupte până la ‘ultimul cartuș’) are să-i afecteze doar pe ei în bula lor, cu toată interconectarea și interdependența globală.

Importante

  1. să ai toți dinții în gură și să nu ai carii.
  2. să-ţi cumperi prezervativele&chiloţii din banii tăi.
  3. să te poţi uita dimineaţa în oglindă fără să-ţi faci multe reproşuri.
  4. să schimbi măcar 1 scutec de copil sau 1 scutec de adult în viața asta.
  5. să călătoreşti pentru tine.

O viaţă sănătoasă

Bredesen’s therapeutic program:

(1) eliminating all simple carbohydrates, leading to a weight loss of 20 pounds;
(2) eliminating gluten and processed food from her diet, with increased vegetables, fruits, and non-farmed fish;
(3) to reduce stress, she began yoga;
(4) as a second measure to reduce the stress of her job, she began to meditate for 20 minutes twice per day;
(5) she took melatonin each night;
(6) she increased her sleep from 4-5 hours per night to 7-8 hours per night;
(7) she took methylcobalamin each day;
(8) she took vitamin D3 each day;
(9) fish oil each day;
(10) CoQ10 each day;
(11) she optimized her oral hygiene using an electric flosser and electric toothbrush;
(12) following discussion with her primary care provider, she reinstated hormone replacement therapy that had been discontinued;
(13) she fasted for a minimum of 12 hours between dinner and breakfast, and for a minimum of three hours between dinner and bedtime;
(14) she exercised for a minimum of 30 minutes, 4-6 days per week.

d’aici.

“Nimic nu e întâmplător”

“Nimic nu e întâmplător” Robert H. Hopcke, Ed. Humanitas, 2011

Nimic nu e întâmplător - Robert H. Hopcke

– vrei -> se întâmplă |=> munceşte pentru asta şi cască bine ochii, variază. do! :)
– ce am ‘descoperit’ în 4-5 ani cercetând dacă există vreo legătură între a-ţi dori şi a se întâmpla (1. Atenţie 2. Caută 3. +/- Efort (poz/neg) 4. Concentraţie pe cale, nu pe rezultat) e o metodologie de a obţine, e tool, e muncă, e howto. nu e magie, nu se reduce la neuroplasticitate.
– celule/placebo -> sincronicităţi/credinţă
– dc vreau-vreau-vreau universul se îndoaie? nu; decât fff puţin, telepatic gen. şi atrag? da. şi ajunge? nu. :) la muncaaa nu la…
– shuffle pe usb-ul din maşină câteodată se potriveşte fix-pe-cel-mai-fix. îl influenţez “telepatic”? sau mood-ul meu se potriveşte cu el? antropomorfizare. dar antropomorfizarea este ff greşită oare? nu ţine şi ea de un trial&error al secolelor? n-a dispărut, ci s-a diminuat. poate e o minunată cârja (de sens?).
– Dumnezeirea e o antropomorfizare

Aşa cum 2+2=4 poate că şi povestea care ne-o scriem noi înşine nu poate varia chiar după capul ei, ci după un anumit pattern pe care unii îl numesc “voia/legea lui D-zeu”. Şi căreia nu i te poţi sustrage, şi dacă o faci se lasă cu buba. Dar God cu barbă n’est pas. E cu gravitaţie, cu electricitate, cu 2+2=4, cu însurat cu doi copii la casă lui la 40j de ani în Europa de NE sau cu crize economice după boom economic.

Dragostea e o pornire omenească esenţială sau, în termenii lui Jung, o realitate arhetipală. Poveştile ne atrag datorită nevoii de a structura evenimentele şi de a le da un sens, ceea ce face că în propriile noastre poveşti legate de iubire sau de prietenie să găsim o semnificaţie unică. Sincronicitatea prin care ajungem la dragoste nu ţine doar de împrejurările uimitoare ce alcătuiesc scenariul poveştii de iubire, ci mai ales de sensul lăuntric pe care-l vedem şi îl trăim în poveştile vieţii noastre.

“Adevăratul conducător se foloseşte de puterea inimii, nu de cea a braţului.”-ish

Oricare ar fi poziţia pe care ne-am situa, nu putem nega că aceste ficţiuni ale noastre, trăirile religioase şi spirituale, credinţele şi practicile, reprezintă o parte esenţială şi universală a naturii noastre umane, indiferent de măsură în care ne-a preschimbat sau ne va preschimba în plan exterior încrederea în raţiune şi ştiinţă.

Nu prevestirile sau revelaţiile sunt importante în procesul de divinaţie, nu semnele în sine, ci modul în care capacitatea noastră de a percepe plenitudinea vieţii – Sinele (lui Jung – n.m.) – poate scoate la lumina aspecte lăuntrice şi exterioare ale vieţii noastre, legate între ele, ceea ce face că povestea vieţii noastre să fie scrisă pentru noi şi, în acelaşi timp, de noi.