Tags: Agigea

bucketlist-uri şi oameni mişto

De făcut:

  1. să mă duc “să bag la pokere” într-un loc destul de sordid, eventual şi costumat ca atare – trening, geacă de fâş şi fes
  2. să trăiesc un triunghi amoros aşa cum poate doar în literatură am citit, şi nu ‘lies&fuckaround’ prin care am mai trecut
  3. să beau o cafea de 1 RON de la dozator în CityMall şi să o frec cât pot dintr-o zi întreagă pe acolo aşa cum văd că fac pensionarii, eventual cu o căciulă de blană de astrahan şi fular – sau ceva asemănător
  4. făcut Revelionul pe pod la Agigea, ‘colo 15 minute de miezul nopţii, spart o sticlă de şampanie şi întors acasă
  5. ✓ să re-călăresc un val mare – de peste 2 m – la ocean

Bifate:

  1. mers la interviuri doar pentru distracţie: de secretară, reporter şi designer. #studenţie
  2. sex pe biroul şefului cu uşa neîncuiată la cameră. oh, tu #adrenalină
  3. vorbit 1 zi întreagă în engleză, pretinzându-ne turişti în oraşul natal, cu consoarta #POV
  4. “5 minute de tăcere” la Phoenix cu prietenii de #plictiseală
  5. făcut Revelionul într-un oraş necunoscut, pe scena unui teatru, cu alţi necunoscuţi, pui de artişti #popescianism

 

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Postul din 20 octombrie 2009

Pentru ce mi-a pus xenoane cumnat`miu la masina? Ca sa vad eu mai bine pe campiile patriei, cu faza lunga. Ce misto se puteau vedea luminile orasului la departare pe curbura golfului oglindindu-se-n apa, incapsulate de jarteaua parasolarului… “je suis longue l’ombre de ma jeunesse”. Cand esti, cand nu esti… atent la ce ti se intampla in jur. Septembrie si octombrie au cam curs una dupa alta cu mult somn si ceva munca. Si ceva dor. De duca. Asteptam cu viu interes depresivul noiembrie. Afara sunt 18 grade Celsius si pe culme bate vantul intens. Portocalele inca mai au urme de feca rahat pe ele.

Am cam frecat-o, este foarte adevarat. Noul meu moto? Deunazi am gasit “caietele” din anul III cu Magda. Scriam bine, ma uimesc ce cursivitate si ce vocabular aveam… dar departe de lipsa naivitatii stangace – fara experienta. Insa niste notite… excelente. Se pare ca-s foarte bun la astea cu liniuta, si-i clar ca imi lipseste tehnica sa le expun. (Lucru care s-ar putea invata). Si totusi lipseste cea mai importanta liniuta: cand o pufnise plansul blablabla… Ce teribile diferente de perceptie intre 20 si 30. Ce era important atunci (noaptea aia de despartire fotografiata-n detaliu la zeci de minute, si ce de motive egoiste, si ce de replici pline de cinism infatuat si ‘ntelectual… de… unde?!) si ce vaz acu. Si cat de puternice povestile singulare reluate in alta ordine.

Revenind: iar am prea mult munca, ar trebui sa fac ceva in sensul asta, niste juniori, si fac. Regularizarea pe anul asta ma va pali rau daca nu-mi vine un proiect “extra”. Iar 8 milioane pentru indreptat si vopsit 2 usi si-o aripa mi se pare prea mult. Macar daca erau troznite bine.

Dar nu despre asta era vorba. Poezia luminilor unui oras pozitionat fericit langa mare si nefericit conectat cu alte directii, doar N si S. Despre Didi nu scriu.

Postul din 26 iulie 2009

Un week-end frumusel. Inceput cu o zi fortata-n liber vineri, petrecuta pe plaja in principal, cu I. si chiar si cu placa (si-a luat si el:))… mai frumos decat ma asteptam. Are “putrezitul pe plaja” valorile lui, desi mai ca-i precum cafeaua: ca sa devina arta tre’ sa fie destul de rafinata ;) Dar nu-i rau deloc chiar si pe fuga – si da, stiu, ar trebui sa fac asta MULT mai des. E la doi pasi. Valurele mici, dar placute, pacat ca vantul a picat spre seara. Sambata o Agigea, din pacate cu o apa tulbure – plina de microorganisme – ca de abia imi vedeam labele. Mission aborted, back to “putrezire”. Nice:)

In Vama eu nu stiu daca mai merg vara asta. In nici un caz treaz. Imi este deprimant. Nu pot sa accept ca aia nu stiu sa(-mi) puna muzica. Nu pot sa accept bucuria de pe “Videli Nochi” din Stuful tzaranizat la maxim (ca-i moka si la indemana) asa cum o faceam acum 10 ani. Nu pot sa accept ca astia din Control n-au fost deloc la biserica si sa le pice curentul cand aveau si ei in sfarsit! vreo 3 mese pline. Nu pot sa…
E rusinos ca toata Vama sa fie facuta de atmosfera si de muzica din masina. Ori alcool care sa culce cuminte la pamant toate pretentiile si sa niveleze nivelul de distractie, ori… de 2-3 ori pe an Controlul din Buc, sau stiu eu ce alte petreceri tematice 30ish. Ok.

Si cred ca imi ajunge si cu depresia. Ar fi cazul sa ma apuc de munca. Este posibil sa fie prea tarziu pentru Malaezia, dar… poate am super-bulan. E rusinos sa stiu ca n-am plecat anul asta mai nicaieri pe unde mi-am propus, si ca la intrebarea lui Popey ca “ce am facut pentru sufletul meu in ultimile 6 luni (besides L.)?” am ridicat din umeri. Nu stiu ce vreau? Nu-i nimic, exista cursuri si pentru asta. Metodologii, americanisme.

Iar legat de umanismul oamenilor din jurul meu care nu-s oameni buni, nici oameni rai, ci oameni… Nu stiu. Pana la urma chestia asta cred ca va ramane asa forever. Sunt centrul universului meu. ‘Fuck around’ is not ok. Din nou. Leave it. Era buna intrebarea aia cu “asculta de fapt ce vrea viata de la tine”.

Agigea

pierdut printre pietrele de la Agigea. cand dragostea moare – dupa 3 ani. ori e, ori nu e. pierduti pe deasupra pietrelor de sub apa de la Agigea.

f(r)acturi. minunea de zi cu zi a apartamentelor sufrageriilor mobilate. si alta, si alta halta.

Entry for July 23, 2007

O Vama-n weekend, semi-full, fara sa intre – n-avea unde, stomacul era plin dah friptane de la Tasaul – fara mult tam-tam. Si fara boschetareala. Misto, ‘in public’ vocalul/tobarul de la Ghilotini interpelat de Cif ca de un groupie adevarat:). Eu nu m-am bagat, ca mi se pare aiurea sa deranjezi oamenii in afara habitatului scenic, dar… neah! cica omul s-a bucurat si am aflat ca e pe_vine un album in toamna :D yeaah!

Duminica tot o Agigea, asa de bon-ton, scosei pe Petru&Adina la apa sa vaza si un litoral romanesc underwater viu. Am urmarit in apa doi baboi mari la peste un kil jumate si am cules scoici, asa o tzara, ca-n vremurile bune, solare si demult apuse. E tare bun locul ala. Mi se rup labele, gata, ma mai tin maxim 2 sesiuni, deja se cunoaste cum flencane-n apa crapatura – asta e! doar n-o sa tina o vesnicie – ceea ce inseamna ca trebuie sa-mi iau altele :) Yeah! Noroc cu cele ale lui P. am descoperit ca nu vreau din alea profy, sunt prea serioase si prea grele. Echipamentul de snorchereala e gandit pentru o anumita delicioasa libertate de miscare.

Iar saptamana asta care vine boo: _work, big time! angro.