Tags: anti-ninja

Postul din 13 mai 2011

Concert Travka în Pulse. Allegria, bucuria, fun, distracţie, semi-light-punkăreală autohtonă. Cu versuri, poetice – chiar nice. Popor iubitor care ştia strofele şi cânta împreună cu trupa… etc. Şi la un moment dat când doi în faţă se zbenguiau de ceva vreme spre pogo, evident deranjant – deşi nu prea – poate pentru gagicuţele din jur (departeee de aproape “bătăia” de la OCS) … vocalul se pierde cu firea, opreşte furios concertul şi îi pune la punct verbal “Ajunge! În spate cu voi doi!”. Şah-mat cu gura căscată.

Mi s-a urcat sângele la cap. Câţva chiar au încercat să salveze momentul aplaudând cavalerismul aşa-zis/părut salvator. Am mai staaaat… să se termine melodia. Nuu… că mi se pare mie, că e în capul meu, am mai stat încă o melodie. Nu, nu mi se părea – mi se rupsese filmul – şi am plecat, de tot.

Să analizăm :)
A. a întrerupt concertul
B. a lăsat să-l enerveze “incidentul” ăla, să-l afecteze – asta mi se pare cel mai
C. a pedepsit fără să avertizeze înainte

Sunt foarte curios arc-peste-timp cum are să mi se pară reacţia mea vizavi de. Mă identificăm, mă identific cu Travka, cu versurile, cu… mi-a fost album pe repet luni de zile. Cu el acolo urlând pe scenă. Şi m-am ofticat cumplit, până spre lacrimi, cu draci, cu noduri în gât, cu plimbare aferentă spre aerisire… tot tacâmul.

Sunt primul care este deranjat de măgăriile celor din jur, mă văd salvatoru’ şi justiţiarul p.lii în multe situaţii şi de multe ori nu reuşesc 100% să mă abţin cu “nu, nu e treaba mea; stop joc, not now”, dar de data asta mie unuia mi se părut un gest exagerat. Şi urât. Nuanţarea face toţi banii.

(Ţin minte cum la concert TiPtil pe plajă erau doi lângă scenă care exagerau prea mult, şi nu prea, respectând totuşi linia rampei – la limită – şi îmi păreau aşa din Năvodari – şi după p..esele care erau cu ei, piţipongiste, şi… mă ofticăm cu “da’… de ce aici, da’ de ce acum, dar cum draci aţi dat de MINE, iar“. Şi m-a uns pe suflet când, chit că spre final, a venit unul din staff le-a pus mâna pe umeri şi i-a întrebat de bine, salvaţi de vocală mică:) cu “sunt ok băieţii”. Să constat apoi pe FB că sunt nişte studenţi din Buc, chiar simpatici, pur şi simplu nişte fani, care se luaseră un pic, uşor exagerau şi care iubeau şi trăiau muzica. Acum… cât de penibil aş fi fost cu “mă, voi, ţăranilor, ce (plm) căutaţi aici?!” ?)
 
 
Azi o lecţie pe revers. Sau vineri, 13.
 

Calitatea relaţiilor pusă sub lupă

Citesc o carte exagerată şi prost concluzionată dar cu nişte metode de investigaţie extraordinare. La capitolul “Întemeiază-ţi relaţiile pe apropiere, nu pe conflict” jbang! un test de test de a cărui eficienţă (eu ăla bolnav de grafice, măsurători şi control) am rămas cu gura căscată:
 
 

Chestionarul relaţiilor:

1. De obicei, îţi place să-ţi petreci timpul singur sau cu partenerul?
2. Consideri că partenerul te critică şi nu te susţine sau de cele mai multe ori te simţi admirat şi apreciat de către acesta?
3. Ai, în mod frecvent, sentimente negative faţă de partener sau simţi în mod natural admiraţie şi afecţiune pentru el?
4. Comunici bine cu partenerul sau vă dezabrobaţi mereu şi imediat ies scântei?
5. Dacă partenerul are obiceiuri sau caracteristici care te irită, acestea par semnificative sau stărui asupra lor? Partenerul se concentrează în mod constant asupra lucrărilor pe care le faci şi pe care le consideră enervante?
6. Partenerul doreşte să se implice la fel de mult că şi tine? Este disponibil când vrei să relaţionezi? Eşti mulţumit cu o cantitate rezonabilă din timpul şi atenţia ta?
7. Dacă eşti supărat şi vrei să te confesezi cuiva, ai apela la partener? El ar apela la tine? Consider că partenerul este un adevărat sprijin şi ajutor?
8. Eşti atent şi iei în considerare nevoile partenerului? Dacă nu ai fi într-o formă bună, un prieten sau un partener mai sportiv s-ar impacienta dacă ai nevoie de opriri dese în timp ce urcaţi pe munte?
9. Vă bucuraţi pentru succesul partenerului sau există o competiţie între voi care vă face să împărtăşiţi cu greu reuşitele?
10. Relaţia este inegală, adică se bazează pe salvarea partenerului sau pe constrângerea lui permanenţă?
11. Partenerul este loial, onest şi de încredere?
12. Partenerul este abuziv din punct de vedere emoţional, fizic sau sexual? if so restul nu mai contează.

Şi plusul de întrebări amoroase:
1. Partenerul este romantic şi afectuos, iar relaţia fizică este satisfăcătoare? Îl consideri atrăgător şi viceversa?
2. Ai încredere în faptul că partenerul îţi este credincios şi că nu te expune unor boli cu transmitere sexuală?
3. Sunteţi responsabili pentru comportamentul vostru? Anumite persoane deprimate, nervoase sau iritate dau vina pe partener pentru starea lor. Unii nu poţi fi fericiţi dacă partenerul nu se află lângă ei.
4. Sunteţi capabili să vă luaţi angajamente unul faţă de celălalt care corespund cu durata şi nivelul de intimitate al relaţiei? De prea multe ori, oamenii îşi irosesc cei mai frumoşi ani aşteptând în zadar ca partenerul să se decidă să-şi ia un angajament permanent faţă de relaţia respectivă.

 
 
Extras din Dependenţa de nefericire scrisă de soţii M&W Pieper. Testul te ajută in principal să-ţi îmbunătăţeşti relaţiile curente, aproape de orice natură. Despre ceilalaţi nu aduce nimic nou, despre tine posibil că da şi-ţi oferă şi pârghiile aferente de acţionare. Poţi downloada chestionarul relaţiilor şi în format Excel testul de relaţii.xls icon Excel.
 

Postul din 15 martie 2011

Când părinţii fac o astfel de diferenţă între propriii copii, aceştia pot confunda nefericirea pe care o resimt – faptul că sunt sau nu plăcuţi din diverse motive – cu fericirea că se iubesc singuri şi tind să recreeze o astfel de situaţie mai târziu, când ajung la maturitate.

“Dependenţa de nefericire” – M&W Pieper (2003).
 
 
 
Fuck!
 

The Mooooood:)

vai! ce concert, ce de brit, ce de energie… salta sufletelul in mine ca al unui pionier inflacarat. chit ca la final valsam pe pasi de rock printre pizdet teenish, ce conteaza… poate atata are si al meu: 18. Doamne, ce bine a fost! Ma simt ca rockerul de aici. Da’ mai pe indie-rock, ce conteaza, tot nisa. Stiam ca va fi asa. Chit ca dragostea is goin’ down-down-down (si nu ba, nu putem fi redusi nici la pozitia de iubit, iubita, sot, mama, tata, frati, copii… i-e complex a+ib, şmmm). Strangand mana lu’ Octav cu bucurie, urland si el: “parca-i in Control, ba, parca e in Control”. Strangand mana vocalului, M., “sunteti cei mai buni pe live mah, din tot .ro”. Si sunt! Cu plecaciuni in fata chitarilor si percutiei. Ce conteaza ca nu mergea microfonul, laba la baterie si altele. Se transmitea ba!, se transmitea. Si publicul va placea. Oh da… oh da…

O viata avem, si-o gaura-n coeur:) “Ana are mere”. Anaaaaaaa…

overy m shoulder

– ca nu stiu daca pot fi prieten cu cineva atat de libertin-a.
– ca promiscuitatea si rateurile atarna greu pentru “la 30 de ani neinsurati/nemaritate si fara copii”.
[…]
– ca nu toata lumea e asa. desi ‘lies & fuck around’ face parte din eternul uman.

ditto! cam acum 1 an.

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Postul din 21 decembrie 2009

Adevarul este ca in pat nu e prea mare diferenta intre o gospodina si o modeala (se poate citi si `futomodela`). Conteaza mai mult compatibilitatea pe zodie, din astea… Insa in viata de zi cu zi da. Si nu petrecem majoritatea timpului treaz in pat. Ca conteaza…

le: mda, sigur in timp n-am sa inteleg ce am vrut sa spun mai sus. ar trebui sa fiu ceva mai ingrijit cu mine, cu look-ul meu. macar pt pozele arc peste ani.

Postul din 4 decembrie 2009

Obojit. Alergat azi pana la Buc pt un meeting. Si sarbatorit. Tre’ sa inchid dpdv _work anul asta, cu toate restantele care merita si sa-mi fac planuri pentru urmatorul. Aint no love si parca does not makes sense. Asa e.

update 5 dec: fost azi la bunici. pare bine ca i-am vazut. bunicul mult mai bine decat ma asteptam, bunica nu, P. e boala grea.

Postul din 3 noiembrie 2009

D. = A. + L.
(rautatea, nebunia, piticii, amorfismul interior, nevoia de pargii de putere)
+
(rautatea, violenta, ‘bruxismul’, dezorientarea – de valori)

Este clar ca le caut, ca le atrag, ca universu-mi conspira alea-alea. Si-mi doream sa se contopeasca, nah ca se putu: pe negative. Dar pe pozitive n-aveti? Hai ca tre’ sa se poa’, hai ca este, hai ca vreau.

Itsy Bitsy Spider

Nu-s un monstru: am doar o intuitie ingrozitoare in ceea ce priveste calitatea oamenilor din jur. Calitate? Da… calitate. Aia care o stim cu totii, si care in mod cert este necesara. Heaven / hell aint my thing. Toate pacatele sunt personale. Toateeee.

Oricat de om / neom as fi… nu pot sa uit cum se tineau de mana amandoi. La 80 de ani, unul rapus de un semi-stroke, cealalta de Parkinson si alte-alea. Stateau in pat, scofalciti, uscati, batrani-batrani… bai si se tineau de mana…. Cum naibii sa nu te induioseze?

Si nu este o calitate este o povara. Iar marea m-a tradat, bastarda, nemas valuri, ‘jeaba presiune atmosferica mare.

Lectia no 2 despre curve

In viata asta am primit pana acum doua lectii despre curve. Prima mi-am insusit-o asumat pe la 23 si am primit-o parinteste de la un vecin la care nici sa nu te astepti. La parinteste, nu la altceva.

Lectia no 1. Nu spune niciodata unei femei ca este curva in fata. Pentru ca este femeie, si se simte si se supara si o jignesti. Daca la propunerea ta de a o posti cu un amic accepta te poti bucura ‘frateste’ de ea in cel mai dulce promiscuu si exhaustiv mod posibil. Atat.

Lectia foarte importanta. Cum ziceam la varsta aceea am spus unei curve in fata ca este curva si am primit o bine meritata palma peste fata. La care am intors din betie si naivitate crestina si un al doilea obraz si am mai mancat o palma. La care m-am trezit brusc din starea edenica in care eram cufundat si mi s-a parut la fel de brusc ca arunc margaritare porcilor. Si am plecat.

Lectia no 2. Sa nu stai la masa cu curvele.

Lectie pe care ma incapatanez in continuare sa nu mi-o asum. Desi mi se dovedeste de n si n ori. Si nu, nu-i vorba de tinereasca stupid defazata incrancenare. Cel mai elocvent mi s-a intamplat de curand intr-un club, si vai! cata dreptate avea, iar daca ar fi fost dupa mine as fi stat si as fi lasat loc si de altceva, un “buna ziua” in extenso, ca … cine stie, nederanjandu-ma prea mult asocierea cu ceva de care ma dezic.

Disclaimer: Este posibil ca anumite persoane sa faca paralele de similitudine cu realitatea lor pe acest post. In acest caz sunt rugate cu staruinta sa reconsidere de cel putin doua ori. Si daca da, si daca da… ce vina am eu ca te regasesti prin textul de mai sus? Nu te regasi. Alta ma-ta nu mai face.

Postul din 26 iulie 2009

Un week-end frumusel. Inceput cu o zi fortata-n liber vineri, petrecuta pe plaja in principal, cu I. si chiar si cu placa (si-a luat si el:))… mai frumos decat ma asteptam. Are “putrezitul pe plaja” valorile lui, desi mai ca-i precum cafeaua: ca sa devina arta tre’ sa fie destul de rafinata ;) Dar nu-i rau deloc chiar si pe fuga – si da, stiu, ar trebui sa fac asta MULT mai des. E la doi pasi. Valurele mici, dar placute, pacat ca vantul a picat spre seara. Sambata o Agigea, din pacate cu o apa tulbure – plina de microorganisme – ca de abia imi vedeam labele. Mission aborted, back to “putrezire”. Nice:)

In Vama eu nu stiu daca mai merg vara asta. In nici un caz treaz. Imi este deprimant. Nu pot sa accept ca aia nu stiu sa(-mi) puna muzica. Nu pot sa accept bucuria de pe “Videli Nochi” din Stuful tzaranizat la maxim (ca-i moka si la indemana) asa cum o faceam acum 10 ani. Nu pot sa accept ca astia din Control n-au fost deloc la biserica si sa le pice curentul cand aveau si ei in sfarsit! vreo 3 mese pline. Nu pot sa…
E rusinos ca toata Vama sa fie facuta de atmosfera si de muzica din masina. Ori alcool care sa culce cuminte la pamant toate pretentiile si sa niveleze nivelul de distractie, ori… de 2-3 ori pe an Controlul din Buc, sau stiu eu ce alte petreceri tematice 30ish. Ok.

Si cred ca imi ajunge si cu depresia. Ar fi cazul sa ma apuc de munca. Este posibil sa fie prea tarziu pentru Malaezia, dar… poate am super-bulan. E rusinos sa stiu ca n-am plecat anul asta mai nicaieri pe unde mi-am propus, si ca la intrebarea lui Popey ca “ce am facut pentru sufletul meu in ultimile 6 luni (besides L.)?” am ridicat din umeri. Nu stiu ce vreau? Nu-i nimic, exista cursuri si pentru asta. Metodologii, americanisme.

Iar legat de umanismul oamenilor din jurul meu care nu-s oameni buni, nici oameni rai, ci oameni… Nu stiu. Pana la urma chestia asta cred ca va ramane asa forever. Sunt centrul universului meu. ‘Fuck around’ is not ok. Din nou. Leave it. Era buna intrebarea aia cu “asculta de fapt ce vrea viata de la tine”.

Strada soldat Neagu Florea

– 31
– nunta P&A. sa traiasca! nice, dansuri :)
– “- ca am dat vole 100 de votca si cand am trantit paharul pe masa ai izbucnit brusc in lacrimi. (wtf!? Lore…. :((( hai mah…)”
– strada d-lui Soldat. never again? masochism curat. ganduri prin parc prin Floreasca si amintiri de pe Garibaldi, si nervi si draci si sughituri si piatra cubica frumos ferchezuita de oras nou din celalalt parc, si terasa Silva in trecere si mosul ala care trecea strada in etape cu doua bastoane si kefirul sorbit la 8:52 dimineata in Dorobanti. da, acum m-am simtit viu.
– si aiurea cu berea in mana pe strada, si furat, si stradute, “vai ce m-am speriat”, si cainii, si homelesii de pe banci, si curva jalnica cu “nu vrei un sex oral? nu – bere nu ai?” si soldatul de la ambasada, si berea din Control, si pustii fantastici, si motorul ne!-incalecat si back2base.
– ah! si sa nu uit, ai ajuns in Baneasa pana la urma fara sa vrei constient, instinctiv si ti-ai frecat fruntea de un copac. nu, nu vroiai sa ajungi in Otopeni, vroiai la padure.
– o baie pe super-cinste dupa ce venit de la nunta
– o iubesc. ce ochi avea.
– munca?