Tags: Bucureşti

Postul din 20 mai 2015

O baba întreabă pe stradă cum se deblochează un telefon cu ecranul mort şi spart; maşina de gunoi încearcă dea peste tine pe trecere; ambulanţa vine în parc ridice un boschetar rupt, căzut de după o bancă şi un altul filmează nişte frunze şi când vede fuge. O zi obişnuită către serviciu, oh tu #lovelycity.

Ar fi bine să stabilesc nişte KPI de #pânăaci, că nu mai e ca-n anul I; că dacă nu eşti zdravăn la cap… ‘jaba chin?

Postul din 10 aprilie 2015

Mdeci, Bucureştiul a început după 1 lună cu:
– mai mult de 3-4 ore de somn pe noapte
– reînceput obiceiurile alimentare proaste (mult: calorii, zahăr & alcool)
– văzut & vizitat bucureşteni nu doar cţeni (şi încă n-am apucat să-i văd pe toţi)
– realizat că am lăsat ceva (oameni) în spate. ce-a fost, evident, n-a fost rău – deloc.
– să înceapă să meargă la muncă – pe cont propriu cu-cât-mai-puţin ajutor. big picture-ish în my module. 1 lună – ieşit din vrie.
– scoasă bicla din casă
– reuşit făcut curat (adică sclivisit bine) prin >80% din ‘camera de lângă fântâni’
– cumpărat scule, nu se mai putea: şurubelniţe, moxish, bandizoler din astea.
– renunţat la ideea uşor obsesivă că aş fi abandonat-o pe A.
– detartraj profy făcut => nu mai sângerez la periaj, se pare că am măsele de minte :D şi încep să-şi arate colţii :))
– best vf. de radio – am ajuns acolo unde îmi doream când am început. now what?
– descoperit un ocol inutil de 3 min pe care-l făceam în traseul de serviciu. ce fac acum cu 3 minute în plus în viaţa mea?

Îmi lipsesc:
– spaţiile mari, cât mai verzi şi cât mai lipsite de oameni
– sacrul ăla ce aduce plusul peste dodo-metro-boulot

Postul din 29 martie 2015

“Aş! Mă minciunea. Coduri estem peste tot. Folosiţi-le, bă! Că dau acces la next level. Şi e frumos acolo. Bineînţeles :) cu inclusivul efort de adaptare. Că aşa este în tenis.

Eu cred că pot să rezolv problema tremorului – adică să o lungesc destul de mult, căci precum toţi ştim: nu e cu nelimitat. Let’s make the best of it!

Mihăiță Niță – Vreau (2015)

ce înseamnă weekend – texte re-ciclate

scriam – binişor! – asta undeva prin 2002-2003… sau 2006? sunt curios să compar cu ce este pentru mine weekend-ul acum. revin :)

week-end-ul va deveni sfant! week-end-ul este sfant!

week-end-ul incepe vineri seara cand se iese fara intentii fioroase in oras (“la o bere scurta”) prelungita pana la un 2 intr-un club sticlind ochii la tinereturi.
sambata dimineata se doooarme pana la 11. cazul nefericit: unii muncesc si sambata:( Urmeaza o dupa-amiaza cu izuri casnice: se plimba catel, prietena, rudele; se fac treburi gospodaresti, se arunca un ochi peste felurile proiecte personale de care nu ai timp, se scalda ochiul si mintea la un film bun.
sambata seara se iese in oras cu pretentii. gasca mai mare, bere mai multa, urmata dupa caz de invariabile rotatii de cluburi si prea mult alcool pana dimineata. cu o asemeni invariabila shaorma candva intre 1am si 4am.
duminica dimineata: se doarme pana la 2 pm. (cazul super-nefericit: unii muncesc si duminica:(( ). se inghite galbenusul pana la 4-6 pe la teve fara sa se urmareasca ce-i pe ecran apoi urmeaza pana seara tarziu munca, ca deh… “pana luni trebuie sa fie gata” ceva.

varianta freelancer-iata: nu contaza ce zi e, toate-s la fel. se munceste, si seara daca se iese in oras si e prea multa lume atunci sigur e week-end.

bonus: Buc-ul are o minunata-minunata proprietate. este la 300 km (3 ore aprox. tren/masina) fata de: mare, munte si Craiova (pt. baieti).