Tags: Constanţa

Postul din 11 martie 2017

“I want a daughter
while I’m still young”
gen

– în Constanţa sunt toţi oamenii pe care îi iubesc
– relaţiile cu copiii, deşi mega-rewarding, sunt false. sau iubire în formă mai pură nu-i?


– nu-ţi poţi renega rădăcinile la nesfârşit. dar poţi încerca să fugi de ele. mai amâni lucruri, mai câştigi din alte părţi. etc
– frate, cât teatru & Club Control poate să încapă într-o viaţă de om?
– nu nefericit, ci nemulţumit
– am renunţat (deocamdată) la mare. semi-idioţenie, măcar de-o barcă să bag. dacă nu în primăvara asta, măcar în toamnă.
“where is the love, where is the love”
– n-am făcut mare brânză cu Brainiacs, să vedem cu rusa şi/sau creative writtting.
– pe valorile mele nu am prieteni în Bucureşti. ŞTIAI asta. lateredit: ba ai, dar nu destui. nemulţumit, deh.

Cius & spor
M

musical.ly & Snapchat vs. facebook & YouTube

Postul din 16 septembrie 2016

Fezandare plăcută la orizontală. Hai că am prins ultimile zile de vară – Doamne! frumos mai e acasă când e frumos :)
Toropirea plăcută în nisipul cu frunze uscate când poţi să priveşti la prânz soarele-n ochi… e… neprețuită. 100 de respiraţii numărate şi frutea-mi se descreţi.

Da, da… ar trebui să fac asta mai des. Sau ca o vocaţie. Sau ca o vocaţie? Ce vocaţie – vocaţia … de … putoare :) Orice om sănătos la cap ar fi bine să aibă vocaţia asta. Şi în afara concediului, ce pisici :D Pisici frumoşi, de toamnă indiană.

Cheers

Postul din 2 mai 2016

acolo unde am băut prima cafea la 35 de ani
– sentimentul de luna mai, lumina aia, ca şi cea din sufrageria copilăriei cu lalele în vaza din mijlocul camerei
– cum se defineşte fericirea, s-ar putea defini în lucşi
– cu prieteni şi Calnegrii într-un bar mişto. să fi fost vreo 15?
– cu nostalgie după post-studente cu ochii frumoşi & făr’ de riduri şi părul lung, drept şi până la fund.
– cu tihnă şi fără stresuri de chirii sau ipoteci, şi cu burta plină de cultură
– să fie soare! aproape Septembrie chiar.

– şi cu frică de bătrâneţe, de nefolosire şi nerost, cu dureri în balamale
– încotro?
“ce-a fost până acum n-a fost rău deloc din contră”
– #goodlife

Postul din 31 ianuarie 2016

R.Ş.M.

(-)
– contractele de publicitate
taxa de linişte!
– contracte cu bani publici preferenţiale (asta face toată lumea) – gen POMA & gunoi
– ratat parteneriat cu ministere de la Buc
– muile care le-a dat pe power (nu se pune)
– alea care le-a luat (nu se pune)
– puiul dat către pensionari
– baroni la propriu – n-a avut concurenţă directă
– şuntarea aia lui GSM
– festivalul berii
– Telegraf + alcool + ㎡
– scos liniile de tramvai cu 10% la PECO
– asfaltările
– ‘taxa’ de înfiinţare începând cu 10% din orice
– bariera în Mamaia – o greşeală PUBLICĂ
– nelasat ăia mari care erau o ameninţare (nu acelaşi lucru se poate spune despre Nicuşor)
– futut cu bună ştiinţă cultura
– futut intelectualimea indirect. valori. (desfiinţat & aţâţat, subfinanţare teatre)

(+)
– peninsula după 10 ani
– ruină Intercontinental -> out.
– festival/carnaval Mamaia
– Formula 1
– încercarea de preluare port (== bani Senat s-ar fi dus la clica de aici)
– cluburile de pensionari
– (Metro + Bila – nu se pune că e de datoria…)

Costumele, gagicile & kitesurfingul istoric vorbind sunt virgule.

Postul din 22 septembrie 2015

Ah, ce bine mi-a prins pauza asta! Iar azi… una din cele mai mişto zile de anul ăsta. Cu valuri, la noul golf de la CC – cu plajă mare, ca de ocean, de peste 100 m, şi o groapă bine plasată la linia 2 de valuri care le ridică uşor peste 1.5 m. Dar nu m-am aventurat, căci umărul nu-i tare bine aşa că am stat cuminţel şi am luat doar 3. Dar! :D

Fără să exagerez, fără să încerc să epatez sau să mă plâng ca o baba… totuşi cred că am ajuns la vârsta în care fizicul te ajunge. Mai sunt 3, maxim 4 ani de surf şi gata. Pui placa în cui c-ajunse. A fost frumos, dar e cazul să încep să-mi recunosc limitele. Deşi, deh… la prima linie precum copiii merge şi la pensie, dar era vorba de sport aici.

După plajă am ras un fel de sote de vită la un nou turc în oraş – Efes Döner – d’am lins şi zama ce rămase pe fundul blindului, bun-bun. Nu ştiu cum are să reziste, dar asta-i altă poveste. Apoi o cafea la London, cu notiţele sub ochelari. Şi apoi am scris şi freo patru pagini la Cărtureşti. Apoi nah, frumoasă zi. Oare ce ar mai fi nevoie să se întâmple pe seară să intre la titlul ‘cea mai’? Nimic? :) Nu chiar.

Constanţa cu bani de rentier şi neaglomerată de turişti şi cu soare este de-o frumuseţe rară. Că-n rest… haleau, cam suflă vântul, în… (de_)toate. Totuşi… lasă. Să fie primit! :D şi ptiu-ptiu di_dioki.

M

Postul din 30 august 2015

– home, weekend. şi cu muncă şi mare. şi cu fete, şi cu casă. şi botez.
– Supermassive, tatăl acela Iordache-ish de la concert de-o sorbea din priviri şi cum se oglindea în ochii ei. 10 ficaţi şi 5 pipote avea. şi o învăţase muzică. pfiu! de frumoşi.
– şi C., însărcinată – mă trecură 100 de chestii da-mi trecu. la supra-analizat de fapt mi-era frică de alegerile ei, dar… nu mă priveşte de fapt, şi de ce să nu fie bine, totuși?

Frumos homiz. Mâine la primul client, pe teren.

Frumos şi concertul, cu “nu musai cu muzică, ci despre muzică” – dar cu căldură şi cu transmis, chit că la un moment dat Taz uitase și versurile.

Postul din 17 august 2015

Trezit la 4:30, “pierdut” tren pe bază de aglomeraţie, condus până-n Capitală. Asta după un weekend atât de mişto, la rădăcinoasele de acasă – friends&family – care rivalizează cu toate weekendurile din vara lui 2014 la un loc, să le zicem mai… rock’n’roll. Bune relaţii (umane) mai am în Cţa. Şi m-am văzut şi cu_gagicile că mi-era un dor de vai-vai… şi ne-am iubit, ne-am alintat, am jucat piticot, am fost la Cărtureşti… ah! Bine fu. Tonus excelent spulberat într-o singură zi pe munci unde te dai cu capul de “cum se face asta? & why?” şi de mai multe ori, orbecăind – dar dată spre mal în final. Ajuns acasă pe la şapte şi picat ca din avion. Trezit la 21+, net… şi iar de la capăt cu_codul pentru a sta lejer cu timpii din săptămână.

+ ieşit la hashdoioish cu segmentul ĂLA bun, să mai fie – de căutat, chiar.
+ delfinarile de la CC, care au fost ele şi care au uns sufletu’ cu vaselină groasă. Din păcate timpul care mai este se pare că se măsoară în ani. Şi nu destui. D’un Oscar, de-o nouă-nouă generaţie… din astea. Ar fi şi mai mişto dacă…

Ah, da şi August-Septembrie e cu seringa plină de fericire, pah vene aşa direct prin retină. Mama lor de lucşi.

Postul din 6 mai 2015

2,3 iulie 2014
– fete plajă (ros Rebe)
– Vamă, Robin&TBS, beție, Lică, Folk U

9,10 iulie 2014
– gagică
– beut El C + adormit pe plajă
– SW14 (The National)

16,17 iulie 2014
– încasat $
– Shabla cu Kirk
– Vamă furtună + labă înot + căutat

23, 24 iulie 2014
secretul fericirii + Christchurch town
– AU puțin
– concert Club 13, alții: Top Hats? | Crina
– valuri

30,31 iulie 2014
– Sin City 2 + party (unde?) Petru
– mega-grătare de ziua lui Vanghe + Luca + indiemotion.ro
– #Septembrie

6,7 august 2014
– valuri + grătar popas cu Dan
– seară El C + trezit pe bordură într-un fel
– valuri. Oha
– grătar Pulse + berlinezii ăia
– duminică valuri | pierdut labă

13,14 august 2014
– HoP
– concert (care? puștani)
– fete
– beut
– superbe valuri (cafea și nisip în gură). Cif

19,20 august 2014
– surf; Casa Căsătoriilor; still alive
– Lică ; Cazino
– karaoke My Way
– hulă, valuri lungi
– lipsă fete
– băut all night (mașina abandonat la Phoenix)
– coffee duminică
– Andreea?

26,27 august 2014
– joi chiul work
– Doors Jack, El C., Andreea (vineri) [who the fuck is Andreea?!]
– sâmbătă (la fel?)

Postul din 18 septembrie 2014

Tot ce vreau de la viaţă este “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Sau #surfup! Una din cele mai bune furtuni de anul ăsta, deşi câteodată parcă sunt un adolescent. Erau foarte mari şi foarte puternice, ce mama drq am căutat singur acolo? La CC. Am luat la ‘pumni’ în cap şi placă de la atâţia “bouri” timp de o ora dar tot am reuşit să călăresc doi. Hehehe… adrenaline nouveauté youth all best experience junky?!

La al 3-lea însă s-a rupt firul la placă şi m-am înmuiat puţin. Să crapi la 10m de mal sau la 2m, că făcuse la ţărm o nouă groapă… dar m-am prins repede şi am ieşit prin stânga la stânci. Am supravieţuit :) Never again? Aş! Dar mai cu cap, mai pe hulă, mai încălzit, mai nu singur, riscuri mai puţine. Când am ieşit din apă mă simţeam cu sula de doi metri. Şi rupt! Era unul mai devreme în apă, după linia geamandurilor dar până-n vârful digurilor care… se sinucidea? Sper că nu, că era cel care zăcea pe nisip când am ieşit. Tot cu Matiz :) da’ cu fată, cărau nişte bidoane de apă (de mare), pentru ce?! În fine. Un Septembrie de lins pe deşte. Dacă ar intra şi resturile de salarii restante sincronizate cu un citybreak în loc de concediu, păi… Simt o schimbare la muncă, un ori-ori. Şi, poate, am găsit trucul prin care să-mi scrijelesc nişte pagini: scrisori. Iar de Joi… îmi pasă mai puţin – e clar că masa critică e… nu e – dacă mi-o ieşi cu Muf nişte bdays în extenso mă declar mulţumit. Foarte probabil în anul care vine vom avea (iar) război în regiune şi asta ne va afecta economic mai pe semi-direct aşa. Şi probabil ca naţie vom avea de luat nişte decizii “sentimentale” vizavi de Chişinău. Nu-mi dau seama dacă va fi mai rău ca-n ’90.

Postul din 14 martie 2014

Nick:
– a ridicat toată lumea în picioare şi s-a DANSAT
– a prelungit petrecerea cu 1 oră
– s-a mai comandat încă 1 rând de bere pe tura respectivă
– a enervat aproape toţi ‘vechii’ când supapa de bațâială s-a echilibrat şi nu s-a revenit la indie-indie

Este o problema complexă cu multe variabile care depind una de alta complicat.
Nu, nu vreau să fac eventuri cu muzică obişnuită de club, de Vama etc. Sper că n-am jignit pe nimeni, şi dacă… îi priveşte.

Şi cum te-ai oprit din dansat pe un dubstep ca să te doară mai puţin genunchii a doua zi, că oricum dansasei destul – gen freo juma’ de melodie :)

#toamnă2014 ?

Postul din 25 ianuarie 2014

În noaptea de Revelion am făcut trei lucruri. Iniţial planul era să mă duc în London la un after şmecher&cooleanu’ care începea la 5 dimineaţa, să dorm până atunci şi să merg direct acolo. Ăsta e al treilea lucru pe care l-am făcut, primul e că am dormit până la 12 când m-au trezit artificiile, iar de la 12 la 3 jumătate am făcut un radio online – adică am configurat o platforma pe radionomy.com, care acum este pe indiemotion.ro . Mi-am făcut radio în ideea de a sprijini evenimentele pe care le organizez din noiembrie anul trecut când mi s-a rupt iară firul la programare, şi de data asta ca să nu mă mai pedepsesc cu vreo depresie sau să nu-mi tai venele lungi am zis să fac ceva pentru… mine. Dacă nu reuşesc să mă distrez în felul ĂLA, se citeşte Bucureşti – evident pe axa Negru Vodă – New York, să încerc să o fac eu mâna mea. Să strâng oameni, să caut locuri, să pun muzică eventual – sau nu, că-mi place să dansez – să cresc DJei şi să colorez puţin oraşul aşa cum pot unde pot. Să scot şi mai multă lume din casă. De la Mircea Calnegru putere – vizionară. În afară că e a treia luna în care îmi plătesc rata din împrumuturi – şi poate luna asta reuşesc să încasez ceva, adică să muncesc, că nu m-am mai jucat cu şerpişori pe moacele ecranelor din toamnă – mi-a cam ieşit. Adunat nişte puştani şi înghesuit într-o joi, două, trei în nişte puburi care au nevoie de public şi se lasă cu indie, dans şi voie bună. E simpatic, doar că din păcate nu mă mai distrez, mă simt gazdă şi nu mă mai pot relaxa la eveniment, am devenit PR. Da-i ok, că am avut până acum vreo 3-4 tinereţi hai că e cazul să mai “dau” din asta şi la alţii. Sau cel puţin aşa-mi place să cred că se întâmplă.

Nişte lucruri s-au schimbat şi cred că are încă să se mai schimbe, nu vreau să fiu cârcotaş. Şi e complicat, implică mult mai multă muncă decât credeam. Nu ştiu dacă musai vreau să mă plâng, dar ştii petrecerile alea “de căcat” unde nu se întâmplă nimic şi sunt “nasoale de tot” şi totul “e mort”. Ei bine cineva se ocupă de ele, e acolo în spate şi le organizează, face un afiş, gândeşte o cât-de-mică strategie, vorbeşte cu lumea, împarte invitaţii, aducet sunet, suportă dijeiul şi îi bagă câte un deget în fund aşa pentru asezonare şi nederaiere muzicală, se ocupă cu aprovizionarea, plăteşte oameni care fac curat după tine şi care te servesc şi poate sunt chiar şi mai multe. Nu ţin să le fi zis pe toate, şi da e o afacere, e pentru bani, dar şi la petrecerile care ies prost şi sunt ratate, chiar şi aşa, cineva munceşte pentru asta. Cu atât mai mult la cele reuşite. Iar trebuşoarele astea de promovare pot ocupa aproape tot timpul. Oamenii nu se mişcă de la sine: cineva îi fluieră întru adunare şi le mai dă şi câte o limbuţă din când în când. Jur că n-am să mai fac ever-never-ever mişto de nici o piaristă oricât de cât pe dinafară mi-ar mai părea. E în nomenclator, şi hai lasă că şi calculatoriştii sau contabilii şi sudorii pot excela sau face breasla de…geaba.

Bun, vorbeam despre mine. Că au început să se întâmple lucrurile astea şi mi-s cumva mândru de ele, adică dimineaţa când mă uit în oglindă mi se pare că e ok, că e bine şi că are sens şi direcţie bună. Că oricât aş fi făcut de bine pe partea cealalată cu programarea, ce s-ar fi întâmplat? Nişte contracte şi lucrări livrate, site-uri ridicate, bani câştigaţi şi sparţi şi … asta s-a tot repetat pe non-shuffle atâta vreme, e mişto şi altceva. Doar că nu plăteşte chiria dar, nu cât_că ar fi posibil, ci că ar putea-o suplini foarte bine. Tineret cât încape, deşi mi-am promis ceva la începutul anului şi am să încerc să mă ţin de cuvânt – sper să nu ajung cumva să-mi fac rău din cauza asta ţinând cu mortişul – şi ar fi bine să fie schimbat ceva în acest sens, e dulcel foc cu puştoaicele dar eşuează. Sună a rezoluţie şi a dat peste cap şi ieşit din zona de comfort, ok asta da, dar nu e chiar aşa. Viaţa e plus-minus tot la fel, chiar mai colorată puţin – adolescenţa mea continuă, o să ies din ea direct la pensie.

Şi m-am cam îngrăşat, am vreo 10 kg peste genunchii-mi şubrezi – şi cam-cam devine o problemă – dar în continuare îmi folosesc stomacul ca un vagin şi evadez în mâncare mult peste nevoi. Probabil… nu, am încetat să mai încerc – o să se belească la un moment dat unul din ei (stângul) şi o să fie de nevoie. Nu ştiu unde că pe ring nu prea mă mai ţin, deşi eu nu mă las, nu mă las :)

Multă muzică. Iar între 13 decembrie şi 7 ianuarie am băut în fiecare zi de am fost într-o semi-stare de euforie generalizată – d’asta e bine să ieşi cu maşină în oraş! Nu mi-am făcut nici o transaminază dar suspectez că erau măricele. Mare tâmpenie băutul, când poţi muşca din mărul ăsta aşa doar puţin din coajă şi să-ţi şi ajungă, nu să-l bagi pe tot în gură riscând să te îneci cu el în gât. Partea asta am rezolvat-o, mi-a luat cam 4-5 ani. Hai trei… îţi pui capul şi rezolvi, atât. Se porneşte de la “de ce bei?” şi ajungi la seri în care eşti la propriu pe mese şi iese de nu se poate şi eşti DOAR pe apă plată. True story – de la contaminare “telepatică” şi autosugestie putere. Şi voinţă, gen. Şi atenţie, non-gen – ci total, like rili 4 rili.

O.K.

ce înseamnă weekend – texte re-ciclate

scriam – binişor! – asta undeva prin 2002-2003… sau 2006? sunt curios să compar cu ce este pentru mine weekend-ul acum. revin :)

week-end-ul va deveni sfant! week-end-ul este sfant!

week-end-ul incepe vineri seara cand se iese fara intentii fioroase in oras (“la o bere scurta”) prelungita pana la un 2 intr-un club sticlind ochii la tinereturi.
sambata dimineata se doooarme pana la 11. cazul nefericit: unii muncesc si sambata:( Urmeaza o dupa-amiaza cu izuri casnice: se plimba catel, prietena, rudele; se fac treburi gospodaresti, se arunca un ochi peste felurile proiecte personale de care nu ai timp, se scalda ochiul si mintea la un film bun.
sambata seara se iese in oras cu pretentii. gasca mai mare, bere mai multa, urmata dupa caz de invariabile rotatii de cluburi si prea mult alcool pana dimineata. cu o asemeni invariabila shaorma candva intre 1am si 4am.
duminica dimineata: se doarme pana la 2 pm. (cazul super-nefericit: unii muncesc si duminica:(( ). se inghite galbenusul pana la 4-6 pe la teve fara sa se urmareasca ce-i pe ecran apoi urmeaza pana seara tarziu munca, ca deh… “pana luni trebuie sa fie gata” ceva.

varianta freelancer-iata: nu contaza ce zi e, toate-s la fel. se munceste, si seara daca se iese in oras si e prea multa lume atunci sigur e week-end.

bonus: Buc-ul are o minunata-minunata proprietate. este la 300 km (3 ore aprox. tren/masina) fata de: mare, munte si Craiova (pt. baieti).

Postul din 12 octombrie 2013

Cum mă întreba Ruxa ieri: “dar tu cum rezişti aici”, aici = Constanţa şi rezişti = lipsa vieţii culturale (as we know it, dar pe trend uşor ascendent în ultimii ani blabla) şi viaţa slabă a cetăţii în general care să te ajute să creşti şi ea odată cu tine.

Bună întrebare şi mă jur că vara nu am deloc dileme din astea ‘telectuale.