Tags: Dobrogea

Postul din 19 iunie 2016

Dat o tură de Dobrogea – Enisala & around, light – cu Kirk & Pisi. Din ciclul “am urcat un deal, am coborît o vale” savurat un luminiş pe nişte dealuri de-o minunăţie cum numai pe acolo am mai întâlnit. Ah, de-ar intra semi-săptămânal.

Baie n-am apucat să fac – prea rece – şi nici nu-i stres. De ziua mea se preconizează de-o Londra, cu bucurie să dea.

Postul din 28 aprilie 2013

o bere la Horia

Cea mai frumoasă zi de anul ăsta, pân’ aproape de Florii, fu o duminică petrecută total aiurea şi pe genul hai-s’o-ardem prin baruri cu Diana. Trezit pe la 13-14 după o seară probabil lungită degeaba am-uitat-unde, ajuns la Irish pt “cafea” şi acolo luat un Guinness, şi încă unul de am stat vreo doua ore. Pe urmă schimbat în London, şi încă o bere… şi uite aşa până la miezul nopţii, din bar în bar. Şi-a fost minunat! Atunci mi s-a părut că pierdeam timpul şi că fugeam de “nu vreau să ajung acasă” – which I did, dar retrospectiv mi s-a părut splendid. Ca o zi superbă doar pentru mine pe care nu o mai avusem demult şi cu o companie placută care funcţionează pe plus. Zi care n-a ţinut musai de proprietăţile anxiolitice ale alcoolui ci de leisure-time…

Asta până vineri. De un road-trip la Izvoarele care m-a uns pe suflet. Acum asta e cea mai frumoasă zi, încheiată rotund şi la final. Şi cu nişte arcuri peste timp de 1 an, cu îngropat nişte morţi şi realizat lucruri, şi nişte chestii personale atât de puternice prin similitudine, alea-alea… de îmi dau seamă că încă mai am multe de învăţat. Se pare că asta nu se opreşte decât dacă vrei. Şi ca laţele dintre “ce vrei” şi “ce se întâmplă” sunt. Deci în esenţă se reduce la… ce vrei? Ca-n ciclurile imberbe ale revoluţiei permanente – una din puţinele lecţii comuniste bune.

Harry Tavitian & Guest

Timp de mulţi ani Harry Tavitian a ridicat nivelul de cultură a unui oraş pe nedrept mult prea provincial cu apariţiile şi “cenaclurile” sale de jazz în cadrul Muzeului de Arta până în anul de graţie 2001 când din motive necunoscute publicului larg şi uşor de intuit îi este <<interzisă>> această activitate de descălecare muzicală pe meleagurile unde soarele mângâie generos timp de şapte luni pe an nisipurile marine. Ca atare ansamblul de pian şi percuţie pe note blues intră intr-un cvasi-con de anonimat şi reprezentare locală ca în acest an, prin conspirarea CJC – acelaşi consiliu a unei urbe ce îşi refuză accesul la cultură în mod organizat (vorbim de lipsa unui cinematograf pentru câtva ani buni, desfinţarea şi mutarea unor teatre şamd) dobrogeanul H.T. este readus în sânul comunităţii printr-un concert de Crăciun / Sf. Andrei organizat la Teatrul Naţional de Opera şi Balet “Oleg Danovski”, şi îi este dată cheia oraşului şi este reconfirmat precum cetăţean de onoare al Constanţei.

Sala a fost arhiplină s-a stat peste tot: pe scaune, pe culoare, pe scări, chiar şi pe scenă… oriunde se putea aruncă un ac. Faptul că odaia unui aşezământ cultural, chit că la un eveniment cu titlul gratuit / caritabil, este neîncăpătoare mă face pe mine precum “victimă” directă a lipsurilor iniţial menţionate să traiesc un rar şi un ciudat sentiment de mândrie tomitană.

În formaţia concertului avem aşa, în ediţie princeps, cu virgulă: H.T. la pian şi Corneliu Stroie la baterie nucleul Noului Jazz Est-European, saxofonistul Antony Vapirov, Aida Tavitian – fiica maestrului – pe voce la câteva piese; suplimentaţi de prezenţa pianistei de muzică clasică Delia Pavlovici ce ne-a introdus în lumea ragtime-ului, şi în momentele de respiro de către criticul Sorin Antohi cu câte un bun discurs de istoria Dobrogei, plus Doinea Păuleanu – directoarea Muzeului de Artă – cu un preambul al monografiei “Cazinoul din Constanţa. Boemă, loisir şi patrimoniu european la Marea Neagră” – carte lansată în aceiaşi seară. Am auzit câteva din celebrele piese ale concertului de Crăciun spre încântarea publicului constănţean, s-a bifat un frumos moment de jam-session la patru mâini pe finalul părţii de jazz interbelic şi în memoria regretatului Johnny Răducanu – amintit des între scurtele sau lungile pauze muzicale – s-a interpretat una din piesele sale.

Am asistat la un vârf artistic la nivel judeţean, şi de regiune istorică, care ne aduce aminte de ceea ce este Dobrogea – o fuziune de culturi şi de oameni, care deşi n-au prilejiul să se exprime în permanenţă, atunci când o fac excelează într-o demonstraţie de virtuozitate de toată lauda.

Frumoasa-i Dobrogea – update rezervaţie Greci / Nifon

Cu bicla. Offroad-ache. Minunăţii de copilărie, deşi pe ritm intens. În total traseul a fost de 43 km. Ajuns în Greci cu maşini – portbagajele pline de biciclete, mers prin pădure până la Nifon (oh, aşa minunat!). Apoi luat spre Luncăviţa şi înainte de popas, pe un forestier ajuns din nou în Greci, de data asta chiar printre dealurile din nord pe care vroiam să le bifez demult.

Şi asta ca traseu. Precum biciclonţ de pădure… greu la deal, distractiv – uneori prea periculos – la vale. Minunat! Nu-mi vine să cred cât de recompensatoriu este. N-am făcut febră musculară (mare) doar mi-am “prăjit” articulaţiile (previzibil). Dar merită… oh da! Şi trebuie: apă (şi nu un bidon plin, ci vreo trei litri), mâncare! (nu rezişti fără, power-bars recomandate), mănuşi, cască, pantaloni mulaţi şi poate chiar un tricou de schimb. Şi musai GPS pentru orientare.

Coborârea aia spre Nifon, 1-2 km de la ieşirea din umbrar, pe câmp. M-a uns pe suflet. Adus aminte de Dobrogea-mi solară de Săcele d’aiurea cu bicla pe câmp. Happy! :) Şi satul ăla minunat, idilic chiar, şi tănţelele ce ne-or dat apă şi bineţe, şi îngheţata savurată la magazinul din centru. :D

Parcă-parcă mi-aş lua biclă (de teren). Dar … parcă aş face altceva cu banii. E de luat cască. N-am nici o poză din păcate. Pe ultimul tronson am cedat, noroc că am mai făcut schimb de bicle că mă omora cea pentru mine.

So fit. So good.

Concert Supermassive @ Club Butter – Constanta 2011, 19 martie

      Constanţa va fi un oraş frumos peste vreo 10 ani, vorba lui Radu M. Din când în când, la câteva săptămâni în Clubul Butter, pe bd. Ferdinand nr. 30, lângă GMB, se întâmplă o minune în direct: cei de la Supermassive mângâie corzile la chitări spre delectarea celor prezenţi – tineret frumos şi entuziast. Precum trupă Supermassive – numele fiind o referinţă la reuşita piesă a celor de la Muse – sunt încă la început, în perioadă copilariei, de imitaţie prin coveruri – de la Arctic Monkeys la Elvis Presley – clar “mai pe rock”.
 
 


(c) pics @ Ada Taleb. mai multe poze de la concert aici.

 
 
      Showurile pornite din inima karaoke-ului într-un oraş provincial – un fel de highlight de petrecanie non-weekendist – sunt extraordinare cu oameni purtaţi pe sus şi mişcări de popor ne-dansate (pogo – chiar dacă uneori exagerate), cu urlete şi chiote. Cerând cumva Constanţei culturale – care lipseşte acut – un “mai mult” ce probabil are să vină cu viteza paşilor de furnică cu care se mişcă şi în momentul actual. Dar se mişcă.

      Să vorbim puţin şi despre muzică. Vocalul Alex, aka Taz, ştie să ţină microfonul în mână ,
să interacţioneze cu publicul şi când are să se facă mare o să ştie şi să cânte (mai ales dacă se auto-susţine pe ritmul muzicii bune – a se citeşte Beirut – aşa cum o declară deschis pe scenă la unul din after party-urile trecute). Dar mai ales ştie să transmită – unul din cele mai importante lucruri la un vocal. Plus carismă. Nimic mai prejos nici restul formaţiei: chitară solo, basul şi tobele. Personal am o afinitate pentru baterie şi îmi place mult cum Cătălin reuşeşte să ţină formaţia închegat, pe ritm şi îmi pare de viitor dacă… Sâmbătă pe coverul celor de la Foo Fighter pur şi simplu … a ruuuuuuupt! Şi când vor şi o nimeresc pe o piesă mai repetată probabil chiar transmit, toţi. Ceea.ce.este.de.căutat. Şi îi aşteptăm în periplu de a-şi cauta şi găsi propriul stil, şi de a-şi compune propriile piese.

      Aşa cum nimeni nu ştie cum arată exact viitorul ce se va alege de dânşii nu se ştie, declar că şi premergătoarele au farmecul lor foarte mare, acolo în chimia dintre artist şi artist, artist şi public. Iar în speranţa unor cât mai apropiaţi cei 10 ani menţionaţi la început le urez (h)artiştilor … “break a leg” şi să posteze pe FB chiar de fiecare dată pe unde merg ca să avem ocazia să ne bucurăm de prestaţiile lor mai des.

Lets Do It Romania – Cheile Dobrogei

Let’s Do It, Romania! Sâmbătă am strâns gunoiele la Cheile Dobrogei, nu Nistoreşti precum alesesem iniţial. Locul turistic primează satului izolat. Cu Alex, Gabi, Levi şi Bogdan. Ultimii trei interesectaţi destineşte din LDIR. Şi Costică – un voluntar adhoc de 11 ani, localnic. Fost foarte mişto, şi făcut treabă bună! Ce-am învăţat din asta :) :


video credit dordeduca.ro

– alocare echipe dinainte
– va lua mai mult timp decât crezi: şi planning şi adunatul efectiv
– ia câţi mai mulţi oameni, maşinile pot fi utilitare doar cu 1 om
– FĂ! diferenţă între gunoi de pădure şi groapa de gunoi la margine de sat. prima primează.
– nişte branding, măcar printat şi agăţat de tricouri cu bolduri. merge şi bandane.
– deciziile să nu fie în contradictoriu, as always management
– mănuşi mai serioase, nu de unică folosinţă
– saci it’s never enough, dar nici să n-ai prea mulţi nu-i ok, costă
– dacă forţezi sacii să intre în ei mai multe deşeuri se pot rupe (uşor)
– pauză de masă
– muncă patriotică mai des
– 2nd! cheie maşină
– as always, ciocolată
– peturile chiar merită reciclate
– când ţi se rapoarteză DO introdu datele în sistem
– info poate conta. ia un laptop cu net cu tine.
– do party la final cu toţi

În final neşte poze de la peştera de la Mănăstirea Casian de după. Frumoase locuuuuri belea, dar de dezvoltat cu altă ocazie într-un post dedicat gen Dobrogea.

Şi să nu-l uităm pe Costică!

Frumoasa-i Dobrogea – update zona Râncu / Nistoreşti


– nimic intersant, dealuri şi sate golaşe şi sărace
– căutat gropi de gunoi cu Pax pe genul http://twitter.com/LetsDoItRo
– luat ţigan bătrân din Nistoreşti până-n urmatorul sat. venise să vândă un ham, făcut de el, dar nu reuşise. n-a luat arvună înainte aşa că se întorcea acasă. deşi femeia cu_calul era serioasă, însă a trebuit să ia haine de şcoală pt copii. “ce fac cu el acum, am să-l dau în sat la cineva”. îşi fracturase tibiile deschis la 26 căzând de pe cal, “mă doare la vreme. pe tine, nu?”. amintindu-mi puternic de Moromeţii şi de bunica-miu.
– satul ăla sinistru gol, cu bălării pe margine. cel mai dezolant şi sărac sat văzut ever – satul Călugăreni, jud. Constanţa. nici asta nu e România reală.
– oprit inainte de cot spre Hârşova, frumos la locul fără nume. pozele sunt de acolo.

Frumoasa-i Dobrogea – update Carjelari

– făcut şi drumul Ciucurova – Hârşova, ultimul rămas din toată pleaiada
– nu, farmecul Dobrogei nu s-a pierdut, încă mai are secrete de savurat
– drumul Traianu – Dorobanţu nu mai e chiar aşa rău
– foarte fun condus doar cu 1 mână şi copilotul schimbat vitezele printre gropi
– minunată zona Cârjelari. mers cu Alex pe câteva “şei” de acolo. scrutat peisajul de lângă nişte “momâi”
– văzut şi un cârd de căprioare (trei) chiar la mama lor acasă
– n-a sărit umărul şi nici glezna deşi eram în pioneze :)
– seară băgat o Vamă d’adio, una din primele de genul pe anul ăsta
– Pax o condus 450 km dezvirginându-şi fecioria şoferistică
– ne bate gândul şi de-o Dobrogea de SV extrem

Frumoasa-i Dobrogea – update Jurilovca

Plimbare cu barca pneumatica cu motor pe canale. Ai zice ca daca ai vedea doua-trei poze – care se vad cumva mai jos – ai vedea tot?! Dar nu, nu te bazaie vantul, nu auzi natura, nu simti “conturul” energetic al apei si … nu evadezi. In natura, normal. Prea multe betoane dauneaza grav sanatatii. Si mintale.

Dupa vineri un Bucuresti de site nou la Dacris, dupa seara un Control slabut doar pana in 2 AM caci eram cam rupt – desi ma uitam cu pofta la toate fetitzoancele alea “cu gentuta” si le invidiam… ca aveau un loc unde sa… de-ar fi fost in Cta, individual luate – ce marginalizate ar fi fost. Sa revenim: misto C. like alwayz, dansat pe cateva melodii. Dupe care aproape fara bani de benzina alimentat la Fetesti, “spart” un card – si de fu sa fie… fost vazut bunica si verii si pe Bebi si matusa si niste minunate lalele intr-o curte undeva pe malul Borcei. Ceea ce probabil facu pofta de drumetie asa ca duminica luat Cretzu’ si “urcat un deal si coborit o vale” undeva pe-o piatra sexy si semeata la Izvoarele.

Universul insa conspira si ne inghesuie fericit intr-o barca cu amici buni, terminandu-se pe foarte inserat intr-un ciudatel si bun bors de peste cu cartofi si niste icre miam-miam-miam de bune de stiuca! (scumpisoare si bune frateeee! miam!). Ii ziceam A. “ce-ar fi sa luam o camera si sa nu mai plecam, maine amanam totul din telefon”. “Eh, nu zi de doua ori” imi raspundea ranjind cu hai-hai. Ajunseram acasa dupa zece seara, dar iacata un we plin si neasteptat de frumos, spart in natura si drumetii frumoase pah astfalt, piatra vulcanica si ape dulci cu stuf. Amin!

Ah, din inregistrarile audio de pe autostrada in/spre Buc – vad ca a devenit un obicei de liniste si detasare, ca deh workus-pocus… desi fara sa fi apucat sa fi lucrat yet pt viitor – mentionez: “oricat il urasc pe taica-miu, cu ghilimele de rigoare, baieteste asa, am devenit eu si sunt o parte din el din cauza sa. si sunt ca el. cat de adevarata poate sa fie chestia ca sub umbrela de stejar a familiei nu creste nimic cu viata proprie, individualitati. mai ales dupa o varsta, de la 20 incolo.”

Mariane Flori. Si uite-o si pe Penelopa.

Frumoasa-i Dobrogea – update Greci, culme I

Pentru ca am inchis sambata seara Friends-u’ si a trebuit sa vina Cifone taman de la Buc (de ce ma mai mir?!) ca sa-mi batzai fundul si eu pe doua melodii, de palmares asa, am decis ca astazi sa bagam niste muntii Macin.

Fost cu Alex pe culme, pornit de la capatul islazului de la Greci, de la punctul de campare amenajat si urcat pe trei varfuri. N-are rost sa bag pe harta denumiri, trei varfuri acolo si gata. Spectaculozitatile sper sa se vada-n poze. Frumusel foc evident, surprizele continuand in tonul obisnuit odata ce te avanzi in munte. Culmea-i nu chiar culme fiind destul de impadurita intre varfuri, tre’ maneca lunga sa nu te zgarii. Imi placea cum se vedeau Turcoaia, Dunarea, Braila si Galatiul in zare.

Si mai interesanta a fost coborarea taman prin inima stancii (vezi ultima poza), fortat ceva genunchii si relativ palpitant; dar ne-am descurcat onorabil. Ca ultima chestie am vrut sa pipaim cu mana pilonul abandonat ce parea a fi o ramasita de la un proiect montan gen teleferic, dar… ne-am pierdut in padure si-n mrejele literaturii din capul meu cu multe personaje. Ramane si pe alta data. Am avut niste fantezii cu coada ochiului de la Tutuianu incolo (neatins de data asta) pana spre Macin inspre liniile de inalta tensiune, care ar putea umple foarte bine o alta sesiune.

Cam obosit acum, ma resimt, si condus. La intoarcere mai sa raman cu masina pe acolo dand cu spatele am coborit de pe o “bordura” prea inalta, dar… avusei noroc, scaparam intregi lejer. Iar la dus, inainte de un ocol pe la Izvoarele, ne-am aprovizionat dintr-un magazin foarte universal din Slava Cercheza unde am avut sansa sa auzim ruseste.

Marele absent: aerul de munte, de-ar fi fost prezent ar fi facut intregit corect tabloul. Si de ce nu… o prezenta feminina care ar fi indulcit traseul ingreunandu-i pasul. Ma declar ne-satisfacut, tot trebuie evadat la munte-munte. Asta-i asa pentru duminici sau pentru foarte cunoscatori.

But, yet to come. Now _work.

Frumoasa-i Dobrogea – update Pecineaga / Ostrov

– Whooper no longer virgin. Burger King satura.
– vibe again! dupa Slava Cercheza la izvor, in verziuciunea din mini-lunca aceea.
– luat pasager. iar povesti fuck around. ce drq o scrie pe fruntea mea? bors de fasole.
– Turcoaia, nu-i de urcat pe drumul spre cariera, poate prin cealalta parte. nu te lua (ever) dupa indicatii de femei. 4 x 4 Matizul nu e totusi ;)
– Pecineaga – very nice view. good viby.
– universul conspira, dus o femeie => Carjelari. wow! ce loc frumos. se face targ pe 12 sept. “sa vii si tu!”:) lipsea un “poate te insori”.
– valea, misto. strada new. aducea cu com. Izvoarele.
– drumul pana la (Traian – Dorobantu) nashpa (sub Valea Teilor totusi). Mario Nintendo cu 100 km/h printre gropane cu ambele maini pe volan. reviziaa:)
– Ostrov. lovely :) rima cu “Dancing in the moonlight” a lui T. Lizzy.
– balta f. frumoasa. drum totusi ok, nu cum avertizat pasager 4-viteze din C. probabil insa merita mai mult pe partea cealalta Braila – Harsova, balta / Dunare like.
– de la Harsova, drum clasic ieuropean si tinut in draci dupa 5 Mertzuri care s-au dovedit ar fi fost CD-uri. ce-am mai ars-o:)
– e prima drumetie facuta in Dobrogea cu casetofon. oh! da merita. ce recitaluri am tras:) nu mai vreau sa aud indie 10 zile de acum incolo :D
– a mai ramas un singur drum de explorat: Ciucurova – Harsova, si e bun, refacut nou. il las pt o alta data intamplatoare, neprogramata.

Frumoasa-i Dobrogea – update Hamcearca

   

Drumul spre Luncavita din Horia nu-i asa spectaculos, pentru ca jumate trece printr-o padure nesfarsita fara evenimente de relief deosebite. Doar zona Hamcearca e frumusea foc, again good vibe, dar nu stiu daca coborita din masina ar fi ceva. Cautat pe net Hamcearca cica ar insemna “izvor” dar in ce limba… armeana, tatareasca… cine stie. Dupa H. e inceputul rezervatiei Parcului Macin (prin spate) care nu prea… cum am zis. Probabil doar niste cai de access catre varfuri mai de rucsac asa sau de off-road. Drumul e in renovare, nu-i foarte rau, mult praf, noroc cu pietrisul turnat temporar peste gaurile clasice.

Facuram un popas la Valea Florilor, am incercat niste apa dintr-o fantana (cam pamantie), beliram ochii la peisaj. Parca era si-o pensiune pe acolo, si un iaz. Avea `is ce potential turistic.

Pana la urma am ajuns la Greci surprizandu-ma placut cu:
– lapte gros jucat in islaz de ciutanii loco
– camparea de la poalele ‘muntelui’, clar de bifat macar o noapte pe acolo
– si vai! ajunsi in sat lucrurile se diversifica mult: apar vai laterale, alte dealuri, creste, etc. de la departare arata mult mai simplist, cu cat te aproprii diversivitatea-i surprinzatoare.

Merita urcat si pe Tutuianu, e ‘colo ‘sa, desi cam tre’ sa fii atent la turmele de oi (oi = si caini). Am condus mult de data asta, l-am dus pe Petru si la Niculitel, dar oboseala s-a aratat si n-am mai fost in stare sa gustam peisajul – era si pe ultima lumina, era si innorat. Oricum am mai facut un drum de recunoastere in care am invatat ca lucrurile pot fi surprinzatoare.

Next? Drumul ‘de creasta’ pe sub liniile de tensiune Niculitel – Macin? Braila – Peceneaga – Capidava – Cernavoda? Sau incepe sezonul de Shabla?

Poze, yet to come – venira.

Frumoasa-i Dobrogea – update Niculitel

Niculitel03Niculitel 4langa Tulcea

Zona Izvoarelor este minunata. Desi drumul intre Valea Teilor si Niculitel e foarte rau, si merita doar o data pentru dealurile alea-mpadurite ca niste “sfere dulci pe  jumatate…”. Oricum nu este un drum pentru o masina joasa. Partea buna ii ca – aflai din surse sigure – de anul asta (2009) se apuca sa-l renoveze cu fonduri europene.

Niculitelul iti ia rasuflarea, si-i mai orasel asa. E locul perfect pentru copilaria lui Nica – ala universal din fiecare. Exista un drum care urca spre Valea Teilor, si portiunea asta nu-i asa rea – eh, nu la prima antena / monument, inspre a doua antena urci pe deal pe drumul din padure, nu cel cu pietris si se vede… ce se vede si-n poze.

Am ajuns ducand un drumet si la Isaccea – care-i chiar orasel-orasel – cu un downtown minunat, ce mi-a adus aminte de Mahmudia – o primarie foarte fistichie pentru o zona rulara in care cica s-au bagat multi bani. Se vedeau lacurile si ostroavele inspre ucranieni. N-am zabovit sa vaz si cetetea Noviodunum (“noua Dunare”? ntz! “noul fort”) next time. Data viitoare-i de bifat drumul spre Luncavita chiar prin inima parcului Macin. Oricum astea sper sa fie drumetii de recunoastere doar.

Am doua regrete pana la 30:
– n-am locuit in Timisoara (macar 6 luni sa fi)
– n-am facut doctorat (pentru experienta semi-academica)
daca ar fi un timp de facut copii acum ar fi, ca la 50 de ani sa le dai drumul bine.

Frumoasa-i Dobrogea

Cerna

Din ciclul “urcat un deal, coborit o vale” vai! ce frumoasa-i Dobrogea: cu ulii maiestuosi, doi, planand intre resturile dealuri-munti si Dunare, la Cerna, c-un soare atat de cald dinspre Slavii peste probabil fostele manoase plaiuri multi-etnice (Greci, Turcoaica, Slava Cercheza, Slava Rusa si altii). Cre’ca weekendurile viitoare o sa le fac si mai la pas, macar de dat o roata pana la manastiri ca nu s-au asezat pe acolo degeaba. Oricum vreau sa-l bat si pe ala inspre Tulcea, pe la Izvoarele, Valea Teilor si altele si poate ajung si la Niculitel. Si merita petrecute si padurile da-nmugurite de pe langa Horia. Ce coline!:) Pre-Tismana like. Oricum in nord e treaba. Mi-am facut si damblaua, am urcat dealul la care salivasem din masina data trecuta dinspre Galati. Very good vibe. Serpuitul fluviului si muntii macinati pe de alta parte si asezarea ca’ntr-o caldare cumva… minunat. Nu m-am putut abtine si am facut si putin pe capra pe niste stanci, destul cat sa fie safe ca eram singur. Mi-a descretit fruntea, caci intre patru pereti nu prea mai merge, poate doar sexul si oricum si ala doar cu cineva nou.

update: intre timp m-am mai “invartit” putin si am facut rost de niste poze mai bune, chiar panorame 360 facute vara http://www.panoramio.com/photo/2740382

Photoshopul duce la pornografie

am urcat un deal, am coborat o vale si e Fireworks ;)

Si am avut zi libera! Amin! Si am ajuns mai dupa-amiaza sa fac ceea ce imi doream: “sa urc un deal, sa cobor o vale”. Si am facut. Dus de I. undeva pe langa Basarabi, loc de gratare, manele si 1 mai, insa suiti pe dealuri de-o normalitate naturala de te ustura la buricele degetelor. Frumos, ar trebui sa fac asta mai des, s-asa Dobrogea-i frumoasa foc, dupa cum bine stiu.

Seara dupa o bere inginereasca cu Van & Rux si tatal ne-am refugiat in Shout dar care era cam gol. (Doamne, imi aduc aminte ce plin era Club A-ul pe timpul sesiunii :D). Totusi trebuie sa le dau Timpurile Noi ce-s ale lor. Dupa, taximetristul pe care-l rugasem de iz de rockareala ne-a dus, dupa unul nou (Times?) din care se auzea B.U.G. … nu mersi, si dupa ce usa la Taclale era inchisa (sambata la 2:30!), in… Oxford. Unde a iesi o boschetareala pe ringul gol, noi trei si inca un grup mai retras intr-un fundal, de nu s-a putut!:) Pacat de lipsa formatiei intregi, dar locatie de retinut pt. viitor. Ce ne-am mai prostit, foarte fun :).

Zilnic cu 30 min doar pentru tine, cu 15 min pentru aranjat lucruri, cu power-nap dupa pranz si o singura zi libera ca asta, s-ar putea aduce luna de munca la 10 ore lucratoare / zi. Ce lipseste din peisaj? Fomeia. S-atat.

Mi-aduc aminte cu lenesa nostalgie de “Buona Domenica” de pe Canale 5, acum x ani. Chestiunile incep sa se lege.

Entry for June 24, 2007

O baie frumoasa la ‘Corbu bieaci’, inca un loc nou, inca o incercare de a scapa de aglomeratia estivala din statiuni (statiune, ca in afara de Mamaia, cam bate vantul). Frumos la Corbu, cam plin de localnici, fiind duminica, dar uite o bucata de litoral asa cum n-o sa gasesc la bulgari: stepa dobrogeana si apoi mare. Are farmecul ei – pentru mine cel crescut acolo sigur are. In apa destul de in larg am gasit o aripa de la un model-tinta folosit la trageri; credeam ca e vreo placa de surf uitata aiurea pe mare, n-a fost sa fie. Super-excelenta apa la a treia groapa de tarm: destul de departe, putin peste cap si limpeeedee si sarata, solara. Frumos si fara stres, fara salvamari – labe inecate in adancuri. Nu prea m-am delfinit ca ieri de la un salt am facut o intindere nasoala la gat de aseara-n oras de abia puteam sa intorc gatul dupa fete.