Tags: dordeducă

Postul din 11 martie 2017

“I want a daughter
while I’m still young”
gen

– în Constanţa sunt toţi oamenii pe care îi iubesc
– relaţiile cu copiii, deşi mega-rewarding, sunt false. sau iubire în formă mai pură nu-i?


– nu-ţi poţi renega rădăcinile la nesfârşit. dar poţi încerca să fugi de ele. mai amâni lucruri, mai câştigi din alte părţi. etc
– frate, cât teatru & Club Control poate să încapă într-o viaţă de om?
– nu nefericit, ci nemulţumit
– am renunţat (deocamdată) la mare. semi-idioţenie, măcar de-o barcă să bag. dacă nu în primăvara asta, măcar în toamnă.
“where is the love, where is the love”
– n-am făcut mare brânză cu Brainiacs, să vedem cu rusa şi/sau creative writtting.
– pe valorile mele nu am prieteni în Bucureşti. ŞTIAI asta. lateredit: ba ai, dar nu destui. nemulţumit, deh.

Cius & spor
M

musical.ly & Snapchat vs. facebook & YouTube

Concediu Cluj – mai 2016

Photo1687

This is a POV:
– mai multe fite, inca in dezvoltare
– mai mult urban, mai putine locuri de parcare (libere)
– firme, corporate-ism
– BT-uri still a lot
– mai “spalat”, mai aglomerat, si cu mult mai mult trafic, aproape de Buc. dar: se acorda prioritate la pietonii de pe bordura trecerii, insa: centura optionala, vb la tel a lot, condus pe sina de tramvai samd.
– how’bout servicii? pe plus dar inca e loc de mai bine (servetel, “card sau cash”, calitate samd)
– gagigi++, machiaj+++
– codari prin baruri, dar pustani
– piste biciclete. a lot. si multe biciclete – cred ca mai multe ca in Buc.
– cafeterii a lot in Centru
– destul de multa liniste
– multe WizzAir pe cer
– hipsterimea mai boema parca (pt ca intretinuti?)
– tatuaje, lot of stencils
– turisti; lume destula in parca la 9 AM
– cei mai saraci (aproape ca se confunda cu batranii) destul de ingrijiti
– ciorditori, dar marunti si f. vizibili
– s-a construit mult din 2006 dar nici chiar asa mult
– trandafirii in Botanica neinfloriti
– mult mai multa maghiara pe strada ca-n early 2000
– multe tineret(e) frum. deh centru universitar. insa in stilul rusesc, scoabe la 20, dupa 30j+kid: boom.
– multe lume la 50 foarte fit. as veni dupa 50 de ani aici.
– tiganime still, probabil puternica comunitate around, dar si aia in alt spectru decat cel sudist
– comunitatea studenteasca pare mult mai legata
– no/less freaks cult.
– oamenii mai … selfish, nu ca acum 10 ani, mai “bucuresti”
– aproape ca a disparut “Servus”, a fost inlocuit de “Salut”
– am auzit si un “mortii ma-tii” cu patima sudista, se importa la greu :)
– parca mai putini oameni relaxati ca alta data

– un Centru Vechi rasfirat intr-o Sinaia mai pe deal dar cu traficul din P. Victoriei. ceea.ce.nu-i.rau de fapt, am avut asteptari/deformari mari.
– e Clujul combinatia dintre Cta&Buc care mi-o doream? nu crez :>
– da, e ok daca vrei sa fugi de Buc, sau intr-un Buc “mai putin”, oricum au tinut bine pasul cu dezv. post-decembrista aia de vf.
– pe seara un italian pe langa Piata Muzeului ce canta operete cu ‘play with me’ catre altul :) nice
– aici lumea n-a fugit in Pipere, Voluntari – ci pe dealurile de pe langa.
– daca te muti din Buc in Cluj te muti la mai “less” nu la mai “more”. dar de multe ori “less is more”. dar nu e :D e o alternativa, dar e un downgrade.
– totusi, este capitala Ardealului.

– unele cartiere (si de case si de blocuri) fff misto. si cu “la tara”, dar la oras.
– unde sunt locurile de joaca pentru copii? le: ba sunt, dar nu erau acolo
– multe bumpere, multe magazine de piese auto
– “liniute” seara pe unul din bulevardele principale (alo, provincia? :))
– automate cu lapte in tarabute de lemn, nice :)
– mai ieftin ca la Buc (si cu care nu merita sa fie comparat asa mult, dar…). Parcare = 2 RON / ora in centru, 1 RON in rest. Abonament pe toate liniile de transport pe 3 zile = 20 RON.
– Indigo – unul din resturantele laudate (cu profil indian), si-n pliantele turistice – sorry, e la nivel de cantina. si chiar aia e.
– pentru comunele/oraselele de langa tre’ sa fie un paradis
– lipsa asociatii “Salvati Cultura” sau “Doar noi promovam adevarata cultura”
– joi seara cea mai mare aglomeratie era in statia de autobuz din Centru spre cartiere :>

– cam multe ambulante pe strada. sau piata centrala (Piata Unirii) e nodul principal de trafic?
– niste zone rezidentiale frumoase foc. pe genul “Bon Vin”, #goodlife
– locurile misto erau tot alea vechi, chit ca capitalism++ peste tot. le: oare? mai degraba mutate.
– destul de medii deloc isterice outside centru
– in continuare cu alte zone cochete foc, dar mai “ascunse”. cu alee pentru trasura pana-n prispa vilei, eleganta. si liliac&trandafiri.
– str. Galileo Galilei – nu-i pe Street View
– si str. Giordano Bruno de plecare
– reconfirm ca e un oras care te “apuca” cu incetul, probabil ca si data trecuta “aroma” vine dupa 4-5 zile

Oamenii (mei): DJ-ul şi aia de am “scuipat-o de deoki” în troleu.
Merită 9 ore cu autobuzul? Nu pe timp de zi, cu orice – timp aruncat.

Nu prea mă (mai) relaxez în Buc; e “++”, e cu energie dar less “fâââs” (defâs).
Încă nu ştiu ce vreau, în sensul că “nu vreau nimic”.
Încă e timp; şi încă e timp de un proiect mare.

Postul din 8 septembrie 2013

Photo0272

Am petrecut un we fabulos. Vineri am fost la un botez unde m-am plictisit puţin, dar am învăţat şi aflat nişte lucrurile la care-mi doream răspuns. Şi l-am descoperit pe Silviu Covaci un folkist, nu chiar pe folk dar de un show şi mai ales o dăruire… mişto-mişto. Şi-o sâmbătă după-amiază petrecută-n London la o berică după baia zilnică încercând să încropesc un articol despre #roşiamontană.

Şi sâmbătă am fugeat cu Marean şi două mândre de-ale lui în Vamă. Cu un pitstop în Costineşti la HOP în Vox Maris-ul mişto renovat. Vama, ca Vama… cu beute, întâlnit mulţi prieteni tomitani, făcut muci, pierdut firul, îmbrăţişat toaleta etc. Cam the usual. Iar duminică am avut inspiraţia să facem o baie la Shabla pe care n-am mai văzut-o de mult, şi odată ajuns acolo să-mi dau seama cât de mult mi-a lipsit şi cât de mişto poate să fie locul ăla, şi cât de good vibe e. De ceva veri aşa fac: când vine toamna – dar de ce n-am fost mai des? În fine… A fost ca marele fix. Cam agitată apa – M. era ca într-o cutie de Pepsi :) iar eu mi-am pierdut, iar!, doapele de urechi nu-mi dau seama cum. Şi cu un pic de adrenalină feminină căţărându-ne prin capacul de la peşteră. Băi, cât de magic e locul ăla! Plimbat copchii un pic p’acolo.

Iar apoi o masă leneşă la Dalboka cu amintiri amestecate de nostalgie şi regret şi… îmi aduc aminte când începusem să-mi displacă pentru că mergeam aşa des şi era cumva highlight-ul de ce se putea face. Aşa pe sărăcie şi pe provincialism. Şi ciondănelile cu Lore şi cum o iubeam şi cât era în capul meu de fapt, şi ce a contat până la urmă în final. Şi tot felul de gânduri din astea. Graficul e în jos, clar – fără suprize şi fără panică: what goes up must go down.

Am băut apoi pe seară o cafea la un loc şmeker în Neptun – Efendi, foarte pe şic, foarte pe oriental. Oare de ce în Cţa nu avem baruri din astea? Degetul mare de la mâna stângă nu mi-a tremurat aşa mult, deşi abuzasem, nu ştiu de la ce e. Poate aflu luni.

Postul din 28 aprilie 2013

o bere la Horia

Cea mai frumoasă zi de anul ăsta, pân’ aproape de Florii, fu o duminică petrecută total aiurea şi pe genul hai-s’o-ardem prin baruri cu Diana. Trezit pe la 13-14 după o seară probabil lungită degeaba am-uitat-unde, ajuns la Irish pt “cafea” şi acolo luat un Guinness, şi încă unul de am stat vreo doua ore. Pe urmă schimbat în London, şi încă o bere… şi uite aşa până la miezul nopţii, din bar în bar. Şi-a fost minunat! Atunci mi s-a părut că pierdeam timpul şi că fugeam de “nu vreau să ajung acasă” – which I did, dar retrospectiv mi s-a părut splendid. Ca o zi superbă doar pentru mine pe care nu o mai avusem demult şi cu o companie placută care funcţionează pe plus. Zi care n-a ţinut musai de proprietăţile anxiolitice ale alcoolui ci de leisure-time…

Asta până vineri. De un road-trip la Izvoarele care m-a uns pe suflet. Acum asta e cea mai frumoasă zi, încheiată rotund şi la final. Şi cu nişte arcuri peste timp de 1 an, cu îngropat nişte morţi şi realizat lucruri, şi nişte chestii personale atât de puternice prin similitudine, alea-alea… de îmi dau seamă că încă mai am multe de învăţat. Se pare că asta nu se opreşte decât dacă vrei. Şi ca laţele dintre “ce vrei” şi “ce se întâmplă” sunt. Deci în esenţă se reduce la… ce vrei? Ca-n ciclurile imberbe ale revoluţiei permanente – una din puţinele lecţii comuniste bune.

Curgând la vale pe Cişmelei

De obicei seara când vin din oraş nu parchez imediat în faţa blocului ci urc uşor spre Brotac şi las maşina să curgă la vale pe Cişmelei, făcând un ocol lent la Cireşica în jurul Phoenixului şi înapoi spre casă urcând turat dealul unde la poale era cândva Ozana. A devenit un obicei. E un lucru care mă face să-mi aduc aminte de când mă simţeam viu, bolnav de gelozie, căutând acu’ câţva ani silueta unui Citroën bleu, siluetă care chiar dacă găsită ori ba nu avea să-mi releve nimic important despre nimic. Dar mă simţeam viu. Ulterior, după ce mi-am dat seama că “pelegrinarile” mele nocture nu-s decât pretexte de dor-de-ducă, şi că încleştările unei minţi prea preocupată de gândurile sale nu-s decât simple motive, mi-au devenit atât de dragi şi s-au umplut de un egoism simpatic încât mi le permit precum deliciu să le reproduc seară de seară înainte de a urca în bloc, ca un fel de “guilty pleasure” foarte personal.

Şi stau şi mă întreb ce ANUME mă făcea să mă simt atât de viu atunci, deşi eram beteag în obsesia mea parazitară, şi dacă viul ăla era important şi cât de important e pentru mine, din lucrurile alea care-s importante. Şi e! Culmea, e. Aşa că mai trag o tură de Tomis Nord, ‘lunecând la vale încet pe Cişmelei ca într-o poezie urbană şi robinsciană. Până la urmă m-a ajutat tehnologia să aflu “ce şi când” şi nu “cum”, şi până la urmă mi-a cedat şi erotic ajungând să regret momentul cu toţi rărunchii de-o greşeală de nerepetat, ca ulterior… astea să pălească zdravăn înspre “nimic important” şi să rămână glisatul la vale pe Cişmelei. Unul din puţinele momente când mă simt atât de viu în oraşul ăsta şi de care încerc să-mi aduc înainte de a parca spre casă.

Mi-aş dori că toate zilele să simt acest viu ca acum… la vale, pe str. Cişmelei, seara, Constanţa, ianuarie, 2013.

Postul din 13 august 2012

Am tras un trip de Summer Well la Buc, bucuros doar pe jumătate din motive de ploaie, apoi probabil din moetif blondin, care mi-a făcut bine cu ochiul la festival – o asemănare teribilă – şi din alte motive ţunoieşti – că-l prindea atât de bine şi parcă renăscuse din “când o să mă fac mare nu vreau niciodată să fac 30 de ani” – şi din cauza unei recidive de prieteneală & alint, cred că am avut pentru prima dată gânduri serioase în ceea ce priveşte însurătoarea. Ba că mi-ar fi stat bine, ba că s-ar fi potrivit. Ştiu că în ’08 eram cu tartanul la fund de la “oare aş face alegerea bună?”, ca să-mi dau seama după uite… 3-4 ani că de fapt alegerea era cumva secundară (deşi am avem convingerea că ne-am fi rupt în vânătăi şi alte zgârieturi importante, că n-ar fi funcţionat, şi că am făcut aproape tot ce era omeneşte posibil să iasă, amândoi, şi didn’t. doar că oamenii se mai şi schimbă). aşa… secundară, că ar fi dat bine, mie adică. şi ei. că una-s planurile şi gândurile de “cum ar fi bine să fie”, “să ne mutăm la Lisabona să avem o viaţa mai bună”, “de mâine mă apuc de slăbit” şi alta e realitatea aia care se întâmplă efectiv mai ales când o pronunţi conjugată la trecut. ba… da.

Başca:
– vârsta de 25-27, sau vârsta fututului sau a promiscuităţii, vine tot de la energie şi de la abundenţa ei. ca-n discotecile de epuraşi Duracell. ca viermii tineri.
– este foarte amuzant partea asta de compensat prin mâncare (şi de efecte secundare) pe genul “să (nu) ne (mai) folosim stomacul ca un vagin”. când poate ar putea fi compensat prin chestii mai … spirituale aşa, mai puţin pe stomac. sau mai puţin “compensate”? şi ce de motive aruncate în cârca senzaţiei de foame, care e doar o senzaţie. amuzamentul ăsta ar trebui să fie valabil şi la alcool.
– şi că eu depăşesc / consum / trec peste propriile-mi melodrame prin înţelegerea (profundă) a fenomenului, prin înţelegere îndeoşt’, chiar dacă deformez prin lentila dedicaţiei concentrate, întotdeauna adaptez conform, rapid, fără remuşcări şi regrete, şi cu scuzele de riguoare când este cazul.

Am minimizat treaba cu gândurile de însurătoare. FOst chiar important/ă. Până la urmă nu-s făcut din alt aluat şi nu ar mai trebui să fie nici o surpriză. E mai puţin vorba de o împlinire teribilă şi până la cer a dragostei, cât de un contract social convenabil. Pentru că a devenit mai important. Şi suntem pentru că devenim, la fel ca Ivan/Igor.

Frumoasa-i Dobrogea – update rezervaţie Greci / Nifon

Cu bicla. Offroad-ache. Minunăţii de copilărie, deşi pe ritm intens. În total traseul a fost de 43 km. Ajuns în Greci cu maşini – portbagajele pline de biciclete, mers prin pădure până la Nifon (oh, aşa minunat!). Apoi luat spre Luncăviţa şi înainte de popas, pe un forestier ajuns din nou în Greci, de data asta chiar printre dealurile din nord pe care vroiam să le bifez demult.

Şi asta ca traseu. Precum biciclonţ de pădure… greu la deal, distractiv – uneori prea periculos – la vale. Minunat! Nu-mi vine să cred cât de recompensatoriu este. N-am făcut febră musculară (mare) doar mi-am “prăjit” articulaţiile (previzibil). Dar merită… oh da! Şi trebuie: apă (şi nu un bidon plin, ci vreo trei litri), mâncare! (nu rezişti fără, power-bars recomandate), mănuşi, cască, pantaloni mulaţi şi poate chiar un tricou de schimb. Şi musai GPS pentru orientare.

Coborârea aia spre Nifon, 1-2 km de la ieşirea din umbrar, pe câmp. M-a uns pe suflet. Adus aminte de Dobrogea-mi solară de Săcele d’aiurea cu bicla pe câmp. Happy! :) Şi satul ăla minunat, idilic chiar, şi tănţelele ce ne-or dat apă şi bineţe, şi îngheţata savurată la magazinul din centru. :D

Parcă-parcă mi-aş lua biclă (de teren). Dar … parcă aş face altceva cu banii. E de luat cască. N-am nici o poză din păcate. Pe ultimul tronson am cedat, noroc că am mai făcut schimb de bicle că mă omora cea pentru mine.

So fit. So good.

Postul din 12 martie 2011

Puştiul din Pulse care aşteapta să se elibereze toaleta ca să vomite. În pişoar a zis că n-are loc şi n-ar fi vomitat în chiuvetă că n-ar fi fost frumos şi “nu se cuvine”. Rău nu părea să-i fie tare. Şi dansa atât de frumos – tinerel-pişpirel tocilărel aşa – stângaci, dar cu frumuseţea omului ce ejaculează liber pe ringul de dans. Pe dubstep – că-i muzica generaţiei lui. Fost impresionat. Nu m-ar mira deloc ca odată liceul terminat să-şi caute orizonturi vestice. Păcat, îi pregătim pentru export. În contrast cu alţi (zeci de) ţărani care scuipă în gura fetelor ce le refuză avansurile insistente.

Mor… de sete că mă costa freo patru sute de lei ca să beau o bere frumoasă la Bucureşti. Cândva banii de naş ş-un covrig ajungeau.

Postul din 10 martie 2011

ce viaţă boemă de lepră am :)

secretul? 6000 RON peste cheltuielile curente de spart în buzunar. acelaşi sentiment trăit în primăvara lui 2007.

Una din cărţile care mi-a influenţat tinereţea şi o fost unealtă în ceea ce sunt acum e “Jurnalul fericirii” lui Nicolae Steinhardt citită pe la 18-19 ani (şi recitită pe diagonală “distractiv” pe la 25-26). Totuşi fericirile dânsului aveau nevoie de un oponent, de un duşman, de un torţionar. (Deşi esenţa nu e aşa, ci doar circumstanţele sunt.) Eh… cum de puşcarie n-am avut parte, slavă Domnului!, de comunism … n-am avut când, de alte lipsuri majore… nu. Aşa că a trebuit – în contextul dat – să fiu propriu-mi torţionar. Like Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Patern neuronal, dependenţa de nefericire şi alte alea-alea.

Concediu Bruxelles – noiembrie 2010

Notite de concediu

– first airborn time. interesant. ce poate sa faca omu’ in “lupta” cu natura!
– la decolare pierdut simtul echilibrului :) tiuit urechi + ameteli
– si totusi casatoria aduce un comfort care merita luat in seama
– fuckin’ aplauze la aterizare. wtf?! romanisme

– steaguri belgiene la balcon. but totusi, why?
– nivelul de trai al mesterilor din constructii este peste “bine” de la noi
– Petru avea dreptate: “e la fel, dar mult mai bine”
– foarte Bucuresti cu valori de Constanta. e f bine.
– fara boschetareala?
– fete tinere loco frumoase
– inca nu sunt rupt de parinti
– ce de culturale… wow
– problema imigrantilor. niggers, arabi.
– apa plata de la magazin e mult mai buna ca la noi.
– BXL e o investitie pe termen lung. over 35?
– let’s see “the local flavor”!:)
– mai frig, cam frig. desi avertizat venit nepregatit de chiar iarna. m-a salvat polarul gazdei (multumesc Adina! :) ).
– tineri .be de inceput liceu care se drogau in parc la 4 PM fara jene. inspirau ceva alb dintr-o batista stransa ghem. erau tandari. un tata cu copil de mana i-a ocolit ca pe niste dubiosi. later: e singulara intamplarea.
– nu toti soferii conduc < = 50 km/h ci precum si alti soferii de alte capitale. nu e chiar asa aglomerat, cu parcarile e inca ok (fata Buc zic eu - dar se apropie). totusi nu prea am vazut pe nimeni cu > 80 km/h.
– risti insa mai mult sa-ti fie ridicata masina
– masini destul de scumpe. interval 20k – 50/60k.
– seamana destul cu o .ro curata dar e MULT mai bine precum grad de civilizatie
– Parc de Woluwe – wow. Peste Romanescu, Craiova :) cu rate si lebede semi-salbatice
– totusi nu simt asa multa caldura umana (pe strada). si nici nervi/draci. fara prea multe emotii la vedere.
– Interpol e la radio in heavy-rotation ca si Lady Gaga
– parc: pungi de hartie! pentru caca dog
– car: multe masini lovite usor – gen in parcare
– stau insa foarte prost la bude publice (una singura vazuta in toata saptamana, langa un spital al Crucii Rosii, in rest nemas: oras, parcuri, piete, autostrazi)
– 2-3 EUR – berea ieftina. Bizon – cafebizon.com

– .be vs .ro -> sentimentul de instrainare este minim. (Europa chiar)
– viata scumpa-scumpisoara
– car: putine spalatorii manuale (ca la noi), mai mult la benzinarii.
– FLAGEY, frites. ~ 2 EUR + sosuri. bun, miam. specific national. de aici vin pe nedrept “french :) fries” (WW2, americanos).
– Anouk (the singer) e belgianca
– nu mi-a placut piata centrala. placut langa.
– no fancy phones
– sansa unui melanj intercultural (relatii, interconectari, chestii)
– D.G. “nu am suficient capital de simpatie pentru…”
– amintit aiurea de Andra la 2 ani cu
– barfe la 32 pe gajici si agatat, inca – cu D., cu care bineinteles aveam niste amici comuni. yee!
– arsen50.be

– la magazinul relativ indepartat/apropiat din colt are doar 1 fel de pasta de dinti
– curry si sos de rodii. condimente.
– loco: carnati sangerete + fries
– urbanism bine structurat, poti trece din ~ orice parte in alta lejer. suburbie gen cartiere.
– casute / vile , apartamente in stil olandez. love it:)
– multe magazine de Bandagiste
– dc vin aici clar ma re-apuc de alergat. e prea frumos!:)
– nu stiu cu adevarat la ce sunt bun
– marele orientac, pierdut si ajuns iar in parc W. masca! bucla.
– magazinele arabesti de ţoale sunt la nivelul mall-urilor de la noi
– negrese la varsta doua – tiganci curate, grase, galagioase si flashy.
– daca au venit atatia imigranti unde au plecat cei ce erau in cartierele alea? s-a construit? da!
Rue des CHANDELIERS. cu desene / graffiti / artsy
– o groaza de oameni cu degete / unghii mici. destul de rare manichiuri perfecte la tinere, bio.
– avem cea mai buna shaorma din Europa!:) alta fantezie bifata
– in sfarsit da berea: Trappistes Rochefort. Neagra, tare, usor dulce, usor caramel, parfumata, nemuiereasca.
– gagicile sunt feminine, toate au cate un ceva acolo, o cochetarie, un shal, o bluza mai sic, frizura asimetrica, un biju, ceva. nice. stil “fetele cu posetuta din Control” via Kirk.

– biking. youth! young, remember de la 14 ani, ’92. ce misto! ma cam papa-n coeur sa ma dau in stamba pe ea. potolit totusi mai. senzatii better decat car.
– nici o urma de cauciuc intors/frana de bicla prin parcuri
– toata lumea bea bere si vin in baruri. bifat berea CHIMAY.
– concluziile trase in prima zi aici raman valabile
– n-am vazut totusi baruri la subsol
– liberul arbitru functioneaza DOAR daca exista notiunea de timp. actiune / reactiune.

– carnatii de Resita sunt minunati!:)
– oh, da! OCEANUL
– nisip altfel, scoici lama. sarata more, amara more.
– 2 stripes de plaja. maree.
– semne not inot. cica doar extra-sezon.
– frustrare nu bagat mana in apa-apa. doar in baltoacele de langa. reflux.
– promenada frumoasa de mal de mare. da!
– fenotipul inconjurator creste in inaltime si o da spre blond, cica spre Olanda. franceza ca limba out.
– multe noi experiente saptamana asta gratie lui P. ratat doar frazela frantzuzeasca, ramane pentru data viitoare.
– Loganul, da! dar precum a doua masina
– piete cu statui temporare. arts, cool.
– citit carte de popularizare Kabbala si cam devine pentru mine raspunsul la esecul religiei. foarte misto concepte, aproape perfecte. de ce nu se preda in scoli in loc de ora de religie? de ce nu precum religie in general?! ZOHAR. nu prea inteles cum vine treaba cu PROactiv. e tricky.

– si oameni care se saruta in baruri, sambata seara. pfiuuuu! credeam ca orasul asta e doar friendly-asexuat.

– re-confirmare. prietenia este “cand vin pe la tine si mi-e foame deschid frigiderul si mananc fara sa te mai intreb daca”
– de ce mama-mama dracului-dracului s-au asezat pasagerii din zborul spre Bucuresti in coada la intrarea pe pista “parca la un semnal dat”. si au stat asa mai bine de 20 min. statul la coada, slugarnicia si descurcareala/supravietuirea/datul din coate sunt imprimate in genele poporului asta?!!
– muierile noastre sunt prea aranjate, deseori sfidand vulgaritatea, prea putin chic => less feminitate. da’ mai frumoase. more pitzi.
– dar cum ramane cu Andra? sa o vad schimbata / crescuta de unu-doua ori pe an? hell no! si restul familiei. temporar da, permanent nu prea acu.
– prea multe epifanii in club in ultimii ani, de parca as merge la biserica.
– de jumatate din pasagerii avionului m-as fi ferit de ei intalniti pe strada. lateredit: exagerez, erau mai putin de sfert, cam 2 grupuri.
– de ce sentimentul de panica dupa aterizare?? schimbare
– inaugurat si cadou duios airborn:)
– aterizare hehe… intr-o parte

Concluzie: copilarie Constanta, tinerete Bucuresti, crescut copiii Bruxelles, pensie Fiji.

Frumoasa-i Dobrogea – update Carjelari

– făcut şi drumul Ciucurova – Hârşova, ultimul rămas din toată pleaiada
– nu, farmecul Dobrogei nu s-a pierdut, încă mai are secrete de savurat
– drumul Traianu – Dorobanţu nu mai e chiar aşa rău
– foarte fun condus doar cu 1 mână şi copilotul schimbat vitezele printre gropi
– minunată zona Cârjelari. mers cu Alex pe câteva “şei” de acolo. scrutat peisajul de lângă nişte “momâi”
– văzut şi un cârd de căprioare (trei) chiar la mama lor acasă
– n-a sărit umărul şi nici glezna deşi eram în pioneze :)
– seară băgat o Vamă d’adio, una din primele de genul pe anul ăsta
– Pax o condus 450 km dezvirginându-şi fecioria şoferistică
– ne bate gândul şi de-o Dobrogea de SV extrem

Postul din 27 iulie 2010

Am o dilemă. A trecut juma’+ de vară. Şi a mai rămas tot atât. Şi nu ştiu ce să fac:
– să mă îndrăgostesc (din nou? fsss)
– să îmi găsesc un bar cu muzică foarte-foarte bună (pretenţios mai sunt) … dadada
– să plec undeva… un’i şi cu şe bani?

Şi cam atât. Dobrogea n-aş mai lua-o la întortochiat, dacă îi dispare şi ăsteia misterul de tot îi grav.

Dacă mă uit retroactiv în auguştii ce trecură:
– am frecat-o. şi nu pe bani.

1 Mai – Cluj 2010

notiţe, got no time:) deja previbil. pozne via Cifone.

– dus. masina Cif
– popas in Sibiu – ciorba, supa de fasole in paine
– meet Helga si intamplator si pe mama ei. frigider nou:)
– ajuns, frenda Andrei, papi paste bune (sos alb + usturoi verde, cu carne)
– Cluj – nu chiar asa cosmopolit precum ma asteptam fiind laudat in ultimii ani
– bere preambul la o sarbatorita
Booha – bar, artsy, musiq, Hasdeu
– iesit in aftereight.ro, remember de acu’ 4 ani, now cam “yak!”, electro de cartier cu DJ la microfon :). si ce daca. noua expresie: “pitzi superior” :)

Pestera “Ghetarul” de la Scarisora, muntii Apuseni
– drumul in viteza pana acolo, condus A.
– drumul de la poale pana la pestera. semana cu drumul spre Pestera de la Moeciu. oameni frumosi, cai de munte vigurosi si tarani care dau buna ziua pe strada la necunoscuti (turisti, noi)
– ajuns la Ghetar; placute cu “nu aruncati hartii & peturi”; pompe cu apa de izvor pe drum.
– stat sa intram (pana la urma); inside; “biserica” – 20/60 m; as fi fost regretat daca nu.
– pe drum se vindeau tot felul de chestii – foarte misto!, turism – sirop de muguri de brad si afine. “La ce pret?” “Vedeti la doamna de langa”, doamna de langa “Mama, cat costa asta?” :)) si cum tinea telefonul in fata gurii ca pe o statie radio:).
bazoi – leneveala intinsi pe o pajiste
– alta pestera pe plecare: Ionele, trei camere mari, inceput pârâu – foarte misto, neasteptat. zgariat mana intr-o sarma ghimpata vrand a urca in a treia pe niste scanduri/schele improvizate :) renuntat, era prea nesigur.
– jucat la volan pe PC seara. n-am iesit, eram morti -> 30iz.

Cluj-Napoca
– next morning CICA excursie la Salina Turda nou renonvata, dar eu nu, stat sa savurez Clujul pe strazi, per-pedos.
– Manastur la vale; casa aceea plina de liliac inflorit din Grigorescu
– nevoia de concept de Dzeu. credinta da vietii sens. modelele prezentate mie pana acum mi-au esuat oh! atat de lamentabil… credincios si nesatisfacut. dupa ce mori nu se intampla nimic, absolut nimic – asta fara sa excluda sensul.
– berea Ursus de la Belvedere:)) oh, da!
– poveste auzita la masa vecina: Emilia – Italia, 50 de ani, inca tanara, ospatarita, 2k euro. idila semi-lesbi. divortata, ramasa fara apartament aici. “cand ai nevoie de ajutor sa ma suni”.
– papi la restaurant Toldi, nice. salata de verzituri cu capere si clatite cu branza + nuci + stafide + rom + sos ciocolata. yummy :)
– gradina botanica: magnolii mari, violet si frumoase – si lalele.
– TURN again.
– o bere la Euforia
– G., stat la fantana din centru + alta “bere” pe bulevardul Eroilor (rearanjat foarte frumos pietonal): crème brûlée (miam!)
– cadou Cif, vizita Helga
– acasa. joc + SOMN!:)

– plecat. frumos Cluj. brunete, iai-iai:)
– 12 ore pe drum pana in Cta. 3 autostrazi (la dus – a treia pana la Gilau).

Frumoasa-i Dobrogea – update Jurilovca

Plimbare cu barca pneumatica cu motor pe canale. Ai zice ca daca ai vedea doua-trei poze – care se vad cumva mai jos – ai vedea tot?! Dar nu, nu te bazaie vantul, nu auzi natura, nu simti “conturul” energetic al apei si … nu evadezi. In natura, normal. Prea multe betoane dauneaza grav sanatatii. Si mintale.

Dupa vineri un Bucuresti de site nou la Dacris, dupa seara un Control slabut doar pana in 2 AM caci eram cam rupt – desi ma uitam cu pofta la toate fetitzoancele alea “cu gentuta” si le invidiam… ca aveau un loc unde sa… de-ar fi fost in Cta, individual luate – ce marginalizate ar fi fost. Sa revenim: misto C. like alwayz, dansat pe cateva melodii. Dupe care aproape fara bani de benzina alimentat la Fetesti, “spart” un card – si de fu sa fie… fost vazut bunica si verii si pe Bebi si matusa si niste minunate lalele intr-o curte undeva pe malul Borcei. Ceea ce probabil facu pofta de drumetie asa ca duminica luat Cretzu’ si “urcat un deal si coborit o vale” undeva pe-o piatra sexy si semeata la Izvoarele.

Universul insa conspira si ne inghesuie fericit intr-o barca cu amici buni, terminandu-se pe foarte inserat intr-un ciudatel si bun bors de peste cu cartofi si niste icre miam-miam-miam de bune de stiuca! (scumpisoare si bune frateeee! miam!). Ii ziceam A. “ce-ar fi sa luam o camera si sa nu mai plecam, maine amanam totul din telefon”. “Eh, nu zi de doua ori” imi raspundea ranjind cu hai-hai. Ajunseram acasa dupa zece seara, dar iacata un we plin si neasteptat de frumos, spart in natura si drumetii frumoase pah astfalt, piatra vulcanica si ape dulci cu stuf. Amin!

Ah, din inregistrarile audio de pe autostrada in/spre Buc – vad ca a devenit un obicei de liniste si detasare, ca deh workus-pocus… desi fara sa fi apucat sa fi lucrat yet pt viitor – mentionez: “oricat il urasc pe taica-miu, cu ghilimele de rigoare, baieteste asa, am devenit eu si sunt o parte din el din cauza sa. si sunt ca el. cat de adevarata poate sa fie chestia ca sub umbrela de stejar a familiei nu creste nimic cu viata proprie, individualitati. mai ales dupa o varsta, de la 20 incolo.”

Mariane Flori. Si uite-o si pe Penelopa.