Tags: dordeducă

1 Mai – Cluj 2010

notiţe, got no time:) deja previbil. pozne via Cifone.

– dus. masina Cif
– popas in Sibiu – ciorba, supa de fasole in paine
– meet Helga si intamplator si pe mama ei. frigider nou:)
– ajuns, frenda Andrei, papi paste bune (sos alb + usturoi verde, cu carne)
– Cluj – nu chiar asa cosmopolit precum ma asteptam fiind laudat in ultimii ani
– bere preambul la o sarbatorita
Booha – bar, artsy, musiq, Hasdeu
– iesit in aftereight.ro, remember de acu’ 4 ani, now cam “yak!”, electro de cartier cu DJ la microfon :). si ce daca. noua expresie: “pitzi superior” :)

Pestera “Ghetarul” de la Scarisora, muntii Apuseni
– drumul in viteza pana acolo, condus A.
– drumul de la poale pana la pestera. semana cu drumul spre Pestera de la Moeciu. oameni frumosi, cai de munte vigurosi si tarani care dau buna ziua pe strada la necunoscuti (turisti, noi)
– ajuns la Ghetar; placute cu “nu aruncati hartii & peturi”; pompe cu apa de izvor pe drum.
– stat sa intram (pana la urma); inside; “biserica” – 20/60 m; as fi fost regretat daca nu.
– pe drum se vindeau tot felul de chestii – foarte misto!, turism – sirop de muguri de brad si afine. “La ce pret?” “Vedeti la doamna de langa”, doamna de langa “Mama, cat costa asta?” :)) si cum tinea telefonul in fata gurii ca pe o statie radio:).
bazoi – leneveala intinsi pe o pajiste
– alta pestera pe plecare: Ionele, trei camere mari, inceput pârâu – foarte misto, neasteptat. zgariat mana intr-o sarma ghimpata vrand a urca in a treia pe niste scanduri/schele improvizate :) renuntat, era prea nesigur.
– jucat la volan pe PC seara. n-am iesit, eram morti -> 30iz.

Cluj-Napoca
– next morning CICA excursie la Salina Turda nou renonvata, dar eu nu, stat sa savurez Clujul pe strazi, per-pedos.
– Manastur la vale; casa aceea plina de liliac inflorit din Grigorescu
– nevoia de concept de Dzeu. credinta da vietii sens. modelele prezentate mie pana acum mi-au esuat oh! atat de lamentabil… credincios si nesatisfacut. dupa ce mori nu se intampla nimic, absolut nimic – asta fara sa excluda sensul.
– berea Ursus de la Belvedere:)) oh, da!
– poveste auzita la masa vecina: Emilia – Italia, 50 de ani, inca tanara, ospatarita, 2k euro. idila semi-lesbi. divortata, ramasa fara apartament aici. “cand ai nevoie de ajutor sa ma suni”.
– papi la restaurant Toldi, nice. salata de verzituri cu capere si clatite cu branza + nuci + stafide + rom + sos ciocolata. yummy :)
– gradina botanica: magnolii mari, violet si frumoase – si lalele.
– TURN again.
– o bere la Euforia
– G., stat la fantana din centru + alta “bere” pe bulevardul Eroilor (rearanjat foarte frumos pietonal): crème brûlée (miam!)
– cadou Cif, vizita Helga
– acasa. joc + SOMN!:)

– plecat. frumos Cluj. brunete, iai-iai:)
– 12 ore pe drum pana in Cta. 3 autostrazi (la dus – a treia pana la Gilau).

Frumoasa-i Dobrogea – update Jurilovca

Plimbare cu barca pneumatica cu motor pe canale. Ai zice ca daca ai vedea doua-trei poze – care se vad cumva mai jos – ai vedea tot?! Dar nu, nu te bazaie vantul, nu auzi natura, nu simti “conturul” energetic al apei si … nu evadezi. In natura, normal. Prea multe betoane dauneaza grav sanatatii. Si mintale.

Dupa vineri un Bucuresti de site nou la Dacris, dupa seara un Control slabut doar pana in 2 AM caci eram cam rupt – desi ma uitam cu pofta la toate fetitzoancele alea “cu gentuta” si le invidiam… ca aveau un loc unde sa… de-ar fi fost in Cta, individual luate – ce marginalizate ar fi fost. Sa revenim: misto C. like alwayz, dansat pe cateva melodii. Dupe care aproape fara bani de benzina alimentat la Fetesti, “spart” un card – si de fu sa fie… fost vazut bunica si verii si pe Bebi si matusa si niste minunate lalele intr-o curte undeva pe malul Borcei. Ceea ce probabil facu pofta de drumetie asa ca duminica luat Cretzu’ si “urcat un deal si coborit o vale” undeva pe-o piatra sexy si semeata la Izvoarele.

Universul insa conspira si ne inghesuie fericit intr-o barca cu amici buni, terminandu-se pe foarte inserat intr-un ciudatel si bun bors de peste cu cartofi si niste icre miam-miam-miam de bune de stiuca! (scumpisoare si bune frateeee! miam!). Ii ziceam A. “ce-ar fi sa luam o camera si sa nu mai plecam, maine amanam totul din telefon”. “Eh, nu zi de doua ori” imi raspundea ranjind cu hai-hai. Ajunseram acasa dupa zece seara, dar iacata un we plin si neasteptat de frumos, spart in natura si drumetii frumoase pah astfalt, piatra vulcanica si ape dulci cu stuf. Amin!

Ah, din inregistrarile audio de pe autostrada in/spre Buc – vad ca a devenit un obicei de liniste si detasare, ca deh workus-pocus… desi fara sa fi apucat sa fi lucrat yet pt viitor – mentionez: “oricat il urasc pe taica-miu, cu ghilimele de rigoare, baieteste asa, am devenit eu si sunt o parte din el din cauza sa. si sunt ca el. cat de adevarata poate sa fie chestia ca sub umbrela de stejar a familiei nu creste nimic cu viata proprie, individualitati. mai ales dupa o varsta, de la 20 incolo.”

Mariane Flori. Si uite-o si pe Penelopa.

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Concediu Chisinau Revelion 2010

Notite de concediu

CHISINAU
========
– cladiri dragute si vechi. spatii aerisite, verdeata. frumos.
– Chisinaul e un fel de Varna cu putin iz de Bucuresti. capitalism anii 90 si oameni frumosi.
– cei 5 barbati beti pe strada 1st night, 2 batuti (pomete si nas zgariat)
– f. scared – parintii de copii de 2-3 ani la 34-35, cu un nor de griji deasupra capului. din ciclul “n-am intalnit si parinti fericiti”
– design stradal slab. de web? copy-ul la reclame neorientat pe TU
– nu multe constructii noi (biznis)
– multe insemne militare pe strada, pe cladiri
– clar exista un Dzeu protector al Popestilor calatori, ca si al berzelor chioare; Pax e mult MAI “local flavor” decat mine.
– cuvinte altfel “doctor habilitat in medicina”, “100% procente” -> “e foarte sigur”, arenda -> chirie, intrerupere -> pauza (de masa)
– ce de femei f. cu vino-ncoa. sanatoase. gene bune.
– nu foarte multe “doamne” in varsta. maini muncite. no high class all life.
– iubirea ruseasca (imposibila) la TV. non-olteneasca.
– speranta de viata. fete frumoase.

– ma termina frigul. fruntea. oboseala. votca frig. preambul lighty de Sant Petersburg.
– rodia din Piata Mare mancata pe strada :)) (cand mi se facuse rau de la frig)
– videoclipuri cu nai la TV, sunt mult mai aproape de folclor. seriale bune rusesti.
– Dan Balan – peste tot pe reclame (imaginea Orange)
– cretini si nebuni ca soferi (inconstienta din Cta si tupeul din Buc)
– berea nefiltrata in barul ala misto cu Nicolae, multe intrebari “da’ de ce?”
– mult consum. 2000 LEI MLD salariul mediu / 300 EUR chirii cu 2 camere.
– misto votca polonezilor alora (Zubrowka)
– CRICOVA – excursie la crama 250 LEI – n-am fost

– no reviste pt barbati gen MENS
– Parcul Romanescu vs. Parcul Dendrariu -> mama Oltenia wins
– tinerii aia frumosi-frumosi si indragostiti din McD
– putini “indie” ppl young pe strada – si-i capitala
– alcool back no “extra” fun
– revelion: indie theatre ppl. I’m in love with Chisinau. 26 f.
– pasoptism la 24 de ani :) (adevarat! – “bunelul meu a murit pe front spre rusi”)

– unificarea e departe (issue cultural rusesc – 2 parinti de limbi diferite)
– limba “moldoveneasca” a fost impusa de rusi, culeasa de la taranoii de la sate. “gat-legau”
– “barbatul ei a fost de 3 ori la Moscova anul asta” – e un smecher
– rusi mongoloizi – cocalari. geci negre, pantofi turcesti.
– politie -> ex-raketii
– Miorita se preda in scoala de trei ori, in trei randuri
– cazonul rusesc se pupa bine pe mioriticul romanesc. combinatie buna.
– rusii vor fi asimiliati
– Basescu e mult iubit. si-i iubeste.
– dar politic…
– nimic despre teroare… un oras not so safe. un exemplu gasit ulterior pe bloguri: http://www.youtube.com/watch?v=uNP3AlQq9YU
– de Revelion cum isi doreau toti ceva legat de tara lor – poate pentru ca nu au
– romanizarea limbii ruse :) prin schimbarea terminatiei
– am dus lipsa unui cerc / pareri filo-rusesti

– bucataria e in cu totul alt registru: mai gustoasa, mai sanatoasa, mesele mult mai pline, totul cu legume multe si de toate felurile si bine combinate.
– iaurt LACTONIA – 2.5% cu cereale, mere si pere. miam-miam.
– Bucuria – productie locala de dulciuri: Meteorit, Ciobanas, Chisinau de seara, Duet
– branza dulce cu fructe (kiwi, portocale si ananas) la “Clatite rusesti”. miam.
– bors moldovenesc – cu multa fidea. bun. multe ingrediente (legume naturale).

– dreptunghi “hai sa o luam pe aici ca never”. haha:)
– am fi vrut ca vineri sa ne fi retinut “ceva” mai mult acolo. desi ar fi putut, cam tinea de noi.
– nu lasat intrat in club dupa ce controlat de arme. vestimentar? nu cred -> dubios (singur)

– incercat ajutat masina “deraiata” cu sufa. f. Matiz ;) de abia facea fata. poate ramaneam pe acolo :D
– vama cu emotii la alcool – portbagajul plin de vin si votca. dar ok.
– “sa treceti vama data viitoare pe unde ati intrat in Moldova” – recomandare granicereasca moldovana
– glumite la cea romaneasca cu vamesii nostrii. ei: “ah… 3 zile e ok, dar 1 saptamana nu”

Iasi
===
– draci Iasi gasit hostel cu P. obosit care nu vroaia / putea sa citeasca harta (veniseram cu temele nefacute)
– frumos Iasi. arhitectural. coline.
– opa! se schimba arhetipul. vad trasaturi din Maramures – my pisikete.
– multe fenotipuri.

– alt accent in Iasi, mai romanesc si mai stalcit. si mai omenosi, calmi.
– curvasaraie-n Iasi … wow! pi fata. si pi dos. cu si fara bani.
– KAZE – terasa misto cu mese de lemn si pereti ornati cu paie ca-n Vama. Hand-ul era inchis :/
– design prin oras: da!
mojobar.ro – bar, alternativ, cool ppl.

– tramvai spre Copou … hmz
– gradina botanica: da! nice, de venit toamna, padure
– geocaching
– pe dealurile cu vie de langa cu P., latrati de caini pe anti-intuitia lui
– Iulius Mall – hmz (poate la inceputul mall-urilor), better cel din Timisoara si clar de vazut cel din Cotroceni.
– misto fondul de carte si de muzica de la Carturestii de acolo.
– femei hmz
– au magazin de dulciuri “Bucuria” in Iulius Mall
– STARGRILL x 3 ori + Internet
– noaptea – cearta aia cu vecinul de hostel ce vroia sa-si omoare in bataie partenera in camera alaturata. intervenit patroana si dat afara cu zambetul pe buze la toti, cu glumite, cu rasete :O. “mai fata mah, barbati sunt 100 pe toate drumurile”.
– uitat de facut poza la mazina inzapezita careia i se desenase un smiley imens pe bot :). oameni creativi. [dar nu, P. o fost di vina.]
– ramas de bifat: Palatul Culturii inside, Art Cafe (langa lic. Mihai Eminescu) si Cetatuia de la langa Iasi

– plecat, pana in Vaslui kinky pe drum
– pierdut prin Braila, ti-ar drumu’ si plugurile si ghiata
– ceata de prin Dobrogea
– ajuns la semafor in Cta “Si acum cineva sa zica ceva memorabil de final” … eu: “Hai sa curatam oglinzile” :)

———
– Rep. Moldova: alt romanism, altfel, aceleasi radacini. de vazut, de gustat. o “inocenta” care aici s-a mai pierdut. repere – vin, mancare si femei.
Nica – copilaria universala TREBUIE sa fi fost in Moldova (una din ele). cel mai dulce trai, din ACEL sat.
– our nobilime din feudalism sucked

– colateral: descoperit more ce inseamna sa fi barbat (parte intreaga, decizie si hotarare). not much, dar lucruri care mi se reprosau si nu le intelegeam. fixist gotta be less .

le: Chisinaul merita un post separat, yet to come. veni Pax pana atunci.

Postul din 29 noiembrie 2009

Road trip obositor si placut la Niculitel. Cu Pax si Alex Viz. Am luat-o putin off-road pe drumul care se face sub liniile de tensiune pe dealurile de langa si pe care-l scrutasem candva cu scroll pe Google Earth. Virtualul e virtual si totusi Matizul, din nou, nu e 4×4. Dar fun… pierduti prin padure indrumati inapoi de un carutas de lemne mirat cu “ce (dracu) cautati pe aici” :). Drumul prin Valea Teilor inca ne-renovat dar nu mi s-a mai parut asa prastie ca data trecuta.

Baut o cafia la pub-ul central din Isaccea si back home. Ieri in Pulse m-am dansat pe doua melodii, ne-consecutive, si multumindu-ma cu putin ma declar satisfacut. Now somn, si maine…
P. ar fi vrut sa fi ajuns la Chisinau de 1 decembrie.

De mult n-am mai simtit oboseala asta constructiva, de odihna activa (de weekend).

poze laterz.

Time is like broken watch

Piatra Craiului
mai multe poze

Imi promisesem cand o sa dau peste suma-n plus peste cheltuieli o intind la munte. Si-am dat, si am fugeat… la Zarnesti – Piatra Craiului, unde mai fusesem candva tinerel pe la 20 de ani, cu Ani, una dintre primele mele prietene. E incredibil cum functioneaza creierul si memoria si cum lucruri de peste 10 ani sunt uitate, aduse aminte, distorsionate sau completate. Credeam ca stiu zona, unde cum se afla… as! nu mai tineam minte nimic, se lipisera de minte doar niste imagini afective, dar nu musai si conforme cu realitatea. Si totusi am nimerit drumul spre aceiasi cabana, am vazut aceleasi chei, am urcat acelasi varf… si amintirile au venit una cate una asa usor, prafuite teribil cum erau.

Am plecat tarziu, de putoare ce mi-s – a nu se repeta data viitoare, sculat de la 5:30 ca drumetii buni – si am ajuns pe la 16. Pana sa ajung trebuie sa-mi aduc aminte de bucuria imensa care m-a apucat de cum am intrat in Breaza si am vazut muntele, imbracat in sute de noante de aramiu si scaldat de un soare superb (am prins vreme foarte buna), si am inceput sa respir aer de la munte. Imi venea sa tip prin parbriz: am deschis geamul, setat pe folderul cu Interpol, dat la maxim si savurat cu toti porii – road trip. Asta pana-n serpentine unde am dat pe mute si am inceput sa fiu atent la drum si sa va gandesc ca o sa fie misto, ca o sa urc pe munte.

M-am cazat rapid – cabana era la fel (de comunista) si la fel de ieftina (30 RON / persoana) si asta fix la poalele muntelui de cum se termina orasul si incepe drumul forestier – si dai pe munte si m-a ferit Dumnezeu sa aleg un drum prin padure, am sezut cuminte prin chei – caci lumina pica rapid si nu aveam mult timp pentru drumetii complete. Aceleasi ziduri frumoase de piatra, rememorate altfel, care urcau pana la cabana Curmatura unde am facut un popas de 5 minute si dai inapoi sa nu ma prinda noaptea pe drum. Pana la urma m-a prins, prin voia mea – refuzand de 3 ori sa fiu luat pasager ba de ATV-urile cabanierilor (care se pare ca ofera servicii de deplasare pt turistii comozi) ba de o Dacie cu muncitori forestieri carora m-am chinui sa le pui o siguranta la masina. Am venit singurel cu telefonul pe post de lanterna si insotit inca de la cabana de un catel de care m-am apropiat si l-am adus inapoi la civilizatie, parea nu’s cum pierdut prin padure. Domne, e frumos la munte! E chiar foarte frumos. Dar eu am plecat de nebun, no more. Iti iei soatza, prietena, amanta… prietenii, un amic foarte bun, colegii. Pe langa faptul ca nu-i foarte sigur sa urci pe munti de unul singur (doah! – in aceasta categorie nu intra insa traseele mega-turistice gen… Jepii Mici), bucuria nu-i bucurie daca nu-i impartita. Si telefon, twitterisme si alte mecanisme de astea moderne nu tin apa. Dar… decat deloc, si terminat cu bine, e bine si asa. N-am eu pasarica de-mpartit si nici bani de aruncat din buzunare.

Pe noapte cele doua paturi si sacul de dormit de-abia de-abia m-au salvat de o raceala, dar supravietui omenos. Si a doua zi am luat-o prin padure, cu foc in vene sa ajung pe varf. In acelasi timp foarte relaxat, atat de relaxat inca am pierdut traseul de trei ori :) (la inceput cand se facea o sageata mare la stanga, nu ca eu stiu mai bine, intors cand deja eram cu nasul aproape de panta, mai ca escaladam, si dai si chinuie-te si coboara prin padurea abrupta, apoi ratat tot o “curba” noroc cu unii care veneau “din sens opus” – stop joc ca ne-am tzapuit si noi, si a treia oara pe platou unde pur si simplu o luasem inainte uitand unde si de ce eram). Partea nasoala e ca in prima drumetie am cam tras sa ma incadrez in timp si imi fortasem deja articulatiile la genunchi, iar cum de pe platou aleg sa ajung mai rapid pe Piatra Craiului Mica pe un drum destul de greoi prin padure… imi cedeaza genunchii dar la modul… abandon sau nu?! M-am prins repede unde era buba – depuneam un mega efort sa reduc momentul din incheieturi – asa ca am bagat toata ciocolata care o aveam, baut aproape toata apa… facut doua bastoane din crengi si da-i si lupta. N-am murit, si am ajuns mai repede decat credeam. In varf o groaza de lume la poze si la popas. Tras un pic sufletul, twitterit ca imi venea sa strig de bucurie si dai inapoi la vale pe inceputul culmii. Partea nasoala… am terminat apa si nu stiam cand voi da peste urmatorul izvor pana la prima cabana.

Insa divinitatea imi face un cadou neasteptat pe drum si o mica lectie de viata. Un mar galben. Pe jumatate rontait si scapat pe jos, murdarit si neridicat. Apa! Am stat ceva pe ganduri dar nu ma jucam cu setea, puteam sa fiu la 3 ore de urmatoarea sursa de apa, indepartat partile murdare si folosite si… a fost cel mai savuros mar din viata mea. O sapoare, o mireasma… greu de descris. Cel mai bun mar din viata mea! Nu credeam ca gustul iti poate aduce atata si nu credeam ca un mar, si mere doar am mancat cu sacii, imi mai poate oferi surprize. Acum ceva ani un muntzoman spunea ca cea mai buna mancare ever fusese un kil de lapte si o bucata de mamaliga de la o mamaie prin nu’s ce sat indepartat. Oh da! Bun. Pana la urma am dat si de apa, facut plinul… ajuns la cabana, n-aveau Gatorate, transpirasem tot de aveam urme de sare solida pe frunte. Bagat iar o ciocolata si luat batraneste prin padure inapoi cu “bastonul” dupa mine, depasindu-ma coarde de turisti care isi terminasera si ei programul ca deja batea ora 5.

N-am mai ramas, sunat pe Cifone si stabilit o sambata seara-n Control, unde am alergat ca sa ajung, l-am intersectat si pe Pax pana la urma, si am tras un party slab alcoolizat – nu-mi ducea ficatul – dar dansat – cat s-a putut, ca de abia indoiam genunchii – ca-n vremurile bune-bune, gratie evidenta minunatului DJ. Pana la urma benzina a fost exact ca-n buget, desi taxa de autostrada la intoarcere am platit-o jumate cu maruntul din masina. Daca n-o gandisem/planuisem :).

Frumos we.

Imi pare enorm de bine ca am reusit sa ma rup de rutina cald-tampitica si lenesa de acasa, si ca mi-am facut damblaua, ca am ajuns in sfarsit la munte si ca acum ma pot indrepta catre altceva. Din fuga reiterarii si reconstructiei gimnasticii gandirii sanatoase extrag urmatorul lucru. Exista pentru mine in esenta doua feluri de turism: turism de paparazzo – tzaca-paca, bifat locurile si facut poze ca sa le pui pe hi5&comp si turism asumat – a intra in lucruri, a le gusta si a le cunoaste cu adevarat. Sa stai intr-un loc cel putin o saptamana, sa vezi cum se coace painea locala, sa deprinzi obiceiurile locului si sa te pierzi in ele, sa te iubesti cu o femeie de acolo… O saptamana? 6 luni. 2 ani! Cat timp ai tu de vacanta.

Postul din 20 octombrie 2009

Pentru ce mi-a pus xenoane cumnat`miu la masina? Ca sa vad eu mai bine pe campiile patriei, cu faza lunga. Ce misto se puteau vedea luminile orasului la departare pe curbura golfului oglindindu-se-n apa, incapsulate de jarteaua parasolarului… “je suis longue l’ombre de ma jeunesse”. Cand esti, cand nu esti… atent la ce ti se intampla in jur. Septembrie si octombrie au cam curs una dupa alta cu mult somn si ceva munca. Si ceva dor. De duca. Asteptam cu viu interes depresivul noiembrie. Afara sunt 18 grade Celsius si pe culme bate vantul intens. Portocalele inca mai au urme de feca rahat pe ele.

Am cam frecat-o, este foarte adevarat. Noul meu moto? Deunazi am gasit “caietele” din anul III cu Magda. Scriam bine, ma uimesc ce cursivitate si ce vocabular aveam… dar departe de lipsa naivitatii stangace – fara experienta. Insa niste notite… excelente. Se pare ca-s foarte bun la astea cu liniuta, si-i clar ca imi lipseste tehnica sa le expun. (Lucru care s-ar putea invata). Si totusi lipseste cea mai importanta liniuta: cand o pufnise plansul blablabla… Ce teribile diferente de perceptie intre 20 si 30. Ce era important atunci (noaptea aia de despartire fotografiata-n detaliu la zeci de minute, si ce de motive egoiste, si ce de replici pline de cinism infatuat si ‘ntelectual… de… unde?!) si ce vaz acu. Si cat de puternice povestile singulare reluate in alta ordine.

Revenind: iar am prea mult munca, ar trebui sa fac ceva in sensul asta, niste juniori, si fac. Regularizarea pe anul asta ma va pali rau daca nu-mi vine un proiect “extra”. Iar 8 milioane pentru indreptat si vopsit 2 usi si-o aripa mi se pare prea mult. Macar daca erau troznite bine.

Dar nu despre asta era vorba. Poezia luminilor unui oras pozitionat fericit langa mare si nefericit conectat cu alte directii, doar N si S. Despre Didi nu scriu.

Postul din 06 octombrie 2009

Iaca soarele revine restant Septembrie dintr-o amorteala de un weekend cand m-a speriat cu toamna gri pe o vreme splendida, peste 25 de grade, inca la maneca scurta. Apa calda. Priveam la digul de liceu printre pietrele de sub apa si-mi aduceam aminte ca-mi era un tarm, le priveam cu oaresce frica si teama de necunoscut. Necunoscut:) E frumos aici la malul marii. Ar trebui sa-mi fac un plan de lectie pentru maine la cursuri, nu mere chiar asa dupa ureche. In rest… octombrie. Un remember puternic din clasa a 11-a. Daca trec de acest ianuarie fara faulturi majore inseamna ca pot si raman aici. Ar intra de-o Roma usor uscata.

Frumoasa-i Dobrogea – update Greci, culme I

Pentru ca am inchis sambata seara Friends-u’ si a trebuit sa vina Cifone taman de la Buc (de ce ma mai mir?!) ca sa-mi batzai fundul si eu pe doua melodii, de palmares asa, am decis ca astazi sa bagam niste muntii Macin.

Fost cu Alex pe culme, pornit de la capatul islazului de la Greci, de la punctul de campare amenajat si urcat pe trei varfuri. N-are rost sa bag pe harta denumiri, trei varfuri acolo si gata. Spectaculozitatile sper sa se vada-n poze. Frumusel foc evident, surprizele continuand in tonul obisnuit odata ce te avanzi in munte. Culmea-i nu chiar culme fiind destul de impadurita intre varfuri, tre’ maneca lunga sa nu te zgarii. Imi placea cum se vedeau Turcoaia, Dunarea, Braila si Galatiul in zare.

Si mai interesanta a fost coborarea taman prin inima stancii (vezi ultima poza), fortat ceva genunchii si relativ palpitant; dar ne-am descurcat onorabil. Ca ultima chestie am vrut sa pipaim cu mana pilonul abandonat ce parea a fi o ramasita de la un proiect montan gen teleferic, dar… ne-am pierdut in padure si-n mrejele literaturii din capul meu cu multe personaje. Ramane si pe alta data. Am avut niste fantezii cu coada ochiului de la Tutuianu incolo (neatins de data asta) pana spre Macin inspre liniile de inalta tensiune, care ar putea umple foarte bine o alta sesiune.

Cam obosit acum, ma resimt, si condus. La intoarcere mai sa raman cu masina pe acolo dand cu spatele am coborit de pe o “bordura” prea inalta, dar… avusei noroc, scaparam intregi lejer. Iar la dus, inainte de un ocol pe la Izvoarele, ne-am aprovizionat dintr-un magazin foarte universal din Slava Cercheza unde am avut sansa sa auzim ruseste.

Marele absent: aerul de munte, de-ar fi fost prezent ar fi facut intregit corect tabloul. Si de ce nu… o prezenta feminina care ar fi indulcit traseul ingreunandu-i pasul. Ma declar ne-satisfacut, tot trebuie evadat la munte-munte. Asta-i asa pentru duminici sau pentru foarte cunoscatori.

But, yet to come. Now _work.

Postul din 19 septembrie 2009

Surf up! Cum sa dau sa ies din scara ma izbeste o rafala de vant sarata: valuri! :D Oh yeah. Am tras o fuga rapid pe stomacul gol ca n-am rezistat. Batea un vant puternic si plaja era goala. Erau doi kiteri care se dadeau in draci si mama ce de sarituri si ce de inverteli mai faceau, pfua! Erau valuri mari, cam rupte, tragea puternic. M-am suit pe vreo 5-6, si frumos pana la mal cu roteli stanga-dreapta, nice! Doar pana cat am obosit. Apa caldisoara, gen 19 – dar afara frig. Am stat si m-am uscat dupa un paravan, ah! ce soare superb si imblanzit de septembrie era. Mai ca m-as fi intins… O bucata de fericire goala.

Colateral: de vreo saptamana am o pofta de munte grozava. Tre’ sa fac cumva sa ajung doua zile pana nu vine frigu-frig… un Busteni, un Zarnesti, un ceva. Cu o noapte PE munte; chiar si-n timpul saptamanii.

La intoarcere remixul se pupa atat de bine cu astfaltul plin de frunze uscate si soare decolorat. Am umplut casa de nisip.

Frumoasa-i Dobrogea – update Pecineaga / Ostrov

– Whooper no longer virgin. Burger King satura.
– vibe again! dupa Slava Cercheza la izvor, in verziuciunea din mini-lunca aceea.
– luat pasager. iar povesti fuck around. ce drq o scrie pe fruntea mea? bors de fasole.
– Turcoaia, nu-i de urcat pe drumul spre cariera, poate prin cealalta parte. nu te lua (ever) dupa indicatii de femei. 4 x 4 Matizul nu e totusi ;)
– Pecineaga – very nice view. good viby.
– universul conspira, dus o femeie => Carjelari. wow! ce loc frumos. se face targ pe 12 sept. “sa vii si tu!”:) lipsea un “poate te insori”.
– valea, misto. strada new. aducea cu com. Izvoarele.
– drumul pana la (Traian – Dorobantu) nashpa (sub Valea Teilor totusi). Mario Nintendo cu 100 km/h printre gropane cu ambele maini pe volan. reviziaa:)
– Ostrov. lovely :) rima cu “Dancing in the moonlight” a lui T. Lizzy.
– balta f. frumoasa. drum totusi ok, nu cum avertizat pasager 4-viteze din C. probabil insa merita mai mult pe partea cealalta Braila – Harsova, balta / Dunare like.
– de la Harsova, drum clasic ieuropean si tinut in draci dupa 5 Mertzuri care s-au dovedit ar fi fost CD-uri. ce-am mai ars-o:)
– e prima drumetie facuta in Dobrogea cu casetofon. oh! da merita. ce recitaluri am tras:) nu mai vreau sa aud indie 10 zile de acum incolo :D
– a mai ramas un singur drum de explorat: Ciucurova – Harsova, si e bun, refacut nou. il las pt o alta data intamplatoare, neprogramata.

Playlist back to 2004

Inainte de indie exista post rockul hippiot. Ce amintiri:) Merita ars un cd si niste astfalt sub roti de vara.

mountain-day

1. Audioslave – Be Yourself (4:39)
2. Audioslave – Cochise (3:42)
3. Audioslave – Exploder (3:26)
4. Audioslave – Gasoline (4:39)
5. Audioslave – I Am The Highway (5:35)
6. Audioslave – Jewel Of The Summertime (3:53)
7. Audioslave – Like A Stone (4:54)
8. Audioslave – Original Fire (3:38)
9. Audioslave – Out Of Exile (4:51)
10. Audioslave – Set It Off (4:23)
11. Audioslave – Shape Of Things To Come (4:34)
12. Audioslave – Show Me How To Live (4:37)
13. Audioslave – Yesterday To Tomorrow (4:33)
14. Audioslave – Your Time Has Come (4:15)
15. Chris Cornell – You Know My Name (4:03)
16. Hoobastank – Did You (3:18)
17. Hoobastank – Escape (3:44)
18. Hoobastank – The Reason (3:52)
19. LIVE – Iris (3:59)
20. LIVE – Pain lies on the riverside (5:12)
21. LIVE – The beauty of gray (4:15)
22. LIVE – The dolphins cry (4:24)
23. Staind – Change (3:37)
24. Staind – Fade (4:03)
25. Staind – It’s been a while (4:25)
26. Staind – Outside (4:52)
27. Staind – Waste (3:56)
28. The Wallflowers – One Headlight (5:12)
29. Therapy? – Diane (4:59)
30. Therapy? – Knives (1:55)
31. Therapy? – Nowhere (2:26)
32. Thin Lizzy – Black Mail (unreleased 2-1-1978 Goodearth Studi (2:33)
33. Thin Lizzy – Cold Black Night (3:33)
34. Thin Lizzy – Cold Sweat (3:06)
35. Thin Lizzy – Dancin In The Moonlight (3:26)
36. Thin Lizzy – Don’t Believe A Word (2:18)
37. Thin Lizzy – Just The Two Of Us (2:43)
38. Thin Lizzy – Sarah (3:22)
39. Thin Lizzy – Thin Lizzy – Thunder & Lightning (5:09)
40. Thin Lizzy – Whisky In The Jar (5:45)
41. U2 – Beautiful Day (4:06)
42. U2 – One (4:39)
43. U2 – Staring At The Sun (4:36)
44. U2 – Stay (4:58)
45. U2 – Sweetest Thing (3:00)

Frumoasa-i Dobrogea – update Niculitel

Niculitel03Niculitel 4langa Tulcea

Zona Izvoarelor este minunata. Desi drumul intre Valea Teilor si Niculitel e foarte rau, si merita doar o data pentru dealurile alea-mpadurite ca niste “sfere dulci pe  jumatate…”. Oricum nu este un drum pentru o masina joasa. Partea buna ii ca – aflai din surse sigure – de anul asta (2009) se apuca sa-l renoveze cu fonduri europene.

Niculitelul iti ia rasuflarea, si-i mai orasel asa. E locul perfect pentru copilaria lui Nica – ala universal din fiecare. Exista un drum care urca spre Valea Teilor, si portiunea asta nu-i asa rea – eh, nu la prima antena / monument, inspre a doua antena urci pe deal pe drumul din padure, nu cel cu pietris si se vede… ce se vede si-n poze.

Am ajuns ducand un drumet si la Isaccea – care-i chiar orasel-orasel – cu un downtown minunat, ce mi-a adus aminte de Mahmudia – o primarie foarte fistichie pentru o zona rulara in care cica s-au bagat multi bani. Se vedeau lacurile si ostroavele inspre ucranieni. N-am zabovit sa vaz si cetetea Noviodunum (“noua Dunare”? ntz! “noul fort”) next time. Data viitoare-i de bifat drumul spre Luncavita chiar prin inima parcului Macin. Oricum astea sper sa fie drumetii de recunoastere doar.

Am doua regrete pana la 30:
– n-am locuit in Timisoara (macar 6 luni sa fi)
– n-am facut doctorat (pentru experienta semi-academica)
daca ar fi un timp de facut copii acum ar fi, ca la 50 de ani sa le dai drumul bine.

Photoshopul duce la pornografie

am urcat un deal, am coborat o vale si e Fireworks ;)

Si am avut zi libera! Amin! Si am ajuns mai dupa-amiaza sa fac ceea ce imi doream: “sa urc un deal, sa cobor o vale”. Si am facut. Dus de I. undeva pe langa Basarabi, loc de gratare, manele si 1 mai, insa suiti pe dealuri de-o normalitate naturala de te ustura la buricele degetelor. Frumos, ar trebui sa fac asta mai des, s-asa Dobrogea-i frumoasa foc, dupa cum bine stiu.

Seara dupa o bere inginereasca cu Van & Rux si tatal ne-am refugiat in Shout dar care era cam gol. (Doamne, imi aduc aminte ce plin era Club A-ul pe timpul sesiunii :D). Totusi trebuie sa le dau Timpurile Noi ce-s ale lor. Dupa, taximetristul pe care-l rugasem de iz de rockareala ne-a dus, dupa unul nou (Times?) din care se auzea B.U.G. … nu mersi, si dupa ce usa la Taclale era inchisa (sambata la 2:30!), in… Oxford. Unde a iesi o boschetareala pe ringul gol, noi trei si inca un grup mai retras intr-un fundal, de nu s-a putut!:) Pacat de lipsa formatiei intregi, dar locatie de retinut pt. viitor. Ce ne-am mai prostit, foarte fun :).

Zilnic cu 30 min doar pentru tine, cu 15 min pentru aranjat lucruri, cu power-nap dupa pranz si o singura zi libera ca asta, s-ar putea aduce luna de munca la 10 ore lucratoare / zi. Ce lipseste din peisaj? Fomeia. S-atat.

Mi-aduc aminte cu lenesa nostalgie de “Buona Domenica” de pe Canale 5, acum x ani. Chestiunile incep sa se lege.

Eu locuiesc in bagajul meu

Superpunk – indie rock and rock’n’roll.
Timpul are intotdeauna rabdare cu noi daca ii acordam sansa necesara. Cotidianul e la fel de sinistru cam peste tot si sunt cam aceleasi sanse de a i te fofila pretutindeni: escape, escapeee, escapeeee… Timisoara este un oras frumos, plin de oameni care se ingrijesc intai si intai de ordinea lor interioara, apoi de restul. Un pic mai vestic. Lipsa constiintei cetatii in Est. Poti fi mereu in concordanta cu tine insuti daca esti sustras paradigmei tale curente; sa calatoresti inseamna sa cunosti, adica sa etichetezi, adica sa stapanesti mai bine. Boschetareala de vineri seara face toti banii. Lucrurile bune vin de la sine daca sunt cerute ca atare. Aerisire.