Tags: everything

Postul din 29 martie 2015

“Aş! Mă minciunea. Coduri estem peste tot. Folosiţi-le, bă! Că dau acces la next level. Şi e frumos acolo. Bineînţeles :) cu inclusivul efort de adaptare. Că aşa este în tenis.

Eu cred că pot să rezolv problema tremorului – adică să o lungesc destul de mult, căci precum toţi ştim: nu e cu nelimitat. Let’s make the best of it!

Mihăiță Niță – Vreau (2015)

Importante

  1. să ai toți dinții în gură și să nu ai carii.
  2. să-ţi cumperi prezervativele&chiloţii din banii tăi.
  3. să te poţi uita dimineaţa în oglindă fără să-ţi faci multe reproşuri.
  4. să schimbi măcar 1 scutec de copil sau 1 scutec de adult în viața asta.
  5. să călătoreşti pentru tine.

Secretul fericirii

Am descoperit secretul fericirii (mele): expunarea optimă la 100k+ de lucși solari și o temperatură ambientală temperată. Că hrană-i (din abundență, chiar).

daylight-lux

Doar că pizda fericirii e un rezultat al întregului ciclul. Ar fi o chestiune foarte şmecheră să încerc să-l rup prin expunere îndelungată la respectivii parametrii. Acum îmi înţeleg depresiile, toanele, perioadele bune de muncă şi alte sinosoide şi fluxuri care depind de acest ciclu. Mi-a luat 8 ani ca să ajung aici la înțelepciunea asta, și nu cred că este forma finală, dar cred că este una foarte bună. 90%.

Postul din 11 aprilie 2013

Mă întreba lumea când slăbisem “Dar ce ai făcut? Cum ai făcut? Ce regim, cum?!”. Da, era un secret: mâncam doar că să mă hrănesc, n-am mai mâncat pentru a compensa daaaar… 0 compensare. Zero. Se echilibrează în câteva săptămâni (5-7). Cum să faci să nu mai mănânci precum compensare? :) Compensezi cu apă – câte un pahar mare plin tot timpul pe birou lângă tine. Da, implică drumuri scurte&dese la toaletă. (După care se întâmplă o chestie de începi să mănânci cu creierul ci nu cu stomacul, impulsul de foame este ignorat complet, nu ştiu cum să explic. Chestiune care neantrenată dispare în timp şi revii pe media socială.)

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Entry for August 03, 2007

Ieri kiul si un Chituc cu familia. Frumos. L-am bagat pe bunica-miu intr-un neopren si am fost la baie amandoi. Am auzit povesti despre Kaliakra si ghici ciumperca-un picior in ce loc mergea bunicul meu la baie cand duceau caii si vitele la spalat? Tadaaa… suprizaaaa… Shabla! Mai sa fie… Si am fost si pe la tara si am retrait pe FF toate emotiile de acolo. Am vazut-o pe stra-bunica, olteanca, femeia cu sufletul bun ca painea lui Dumnezeu care a tinut-o pana acum la 92 de ani si se tine inca bine. Mai putin memoria … Ar trebui sa filmez totul si sa comentez pe audio sa imi aduc aminte, pentru ca la un moment dat nu vor mai fi. Sunt multe detalii si madeleines de care se agata ciorchini-ciorchini multe amintiri. De fapt… asta e viata noastra. Tudor, fratele lui Stefan Calota, a murit ieri dimineata intr-un stupid accident auto. Il vasusem ultima oara in Constanta era la pupitru unui bar frumos si punea muzica si era fericit. Sau cel putin parea. Si acum nu mai e. Ca si copacul batran plecat peste derea, teava de langa pod si buda din piatra de la gradinita va mai exista doar in amintirile catorva. Ca si noi toti.