Tags: filme

Revolutionary Road


Revolutionary Road

notes:

– m-a prins de la prima scena. they gonna be togheter.
– in scena doi sunt casatoriti:) la teatru, unde ea se dadea actrita tanara nereusita. conflictul apare de la inceput, nu ca in Milk in care l-am asteptat 1 ora sa apara.
– in scena trei deja se cearta
– la faza cu lovitul masinii mi s-a ridicat tensiunea
– mutati in suburbie, un dialog la cafea in bucatarie ca tzatzele noastre la poarta
– si sunt tare nefericiti amandoi si hotarasc sa se mute Paris, unde se traieste altfel. Haha! tare.
– oricum porneste de la ideea ca femeia crede in barbat ;)
– interesant nebunul, fiul ratacit al celei care le-a vandut casa – care sparge tiparul. de ce e nebun? ca-i diferit. American Beauty.
– apare motivul tatalui. several times.
– ramane insarcinata. un copil:) previzibil. ceva trebuia sa-i mentina pe loc si sa-i faca sa descopere Parisul din interiorul lor.
– si barbatul (sau the inner young male) tre’ sa faca greselile proprii.
– se poarta psihiatrii, care se platesc, pe bani bunicei.
– el cu secretara, ea cu vecinul :)
– K.W. a avut tot filmul manichiura bine facuta
“money is a good reason, but is hardly ever the real reason… what’s the real reason?”
– e un subiect prea dificil de tratat intr-un film de marele ecran. Eternal Sunshine of the Spotless Mind era simplu, pe o singura idee, pe un singur personaj de fapt, mult simplificat.
– lovely scena (cearta) dupa ce le reproseaza nebunul abandonul Révolution-ului. actoriceste.
– pula… si ea moare. Nemas Paris! Parisul ramane doar la nivel de idee care nu trebuie atinsa.
– chestia cu nevorbitul (vecinii care refuza sa vorbeasca despre subiect ca este prea dureros, ea care refuza sa vorbeasca despre problemele lor de cuplu, sotul surd care nu mai vrea sa-si auda sotia pe final) ar putea fi valabila intr-o societate idiocratica ca cea americana. in nici un caz la tara la noi; nu ca n-ar fi lucruri tabu si p’aici.

de dezvoltat: alta data.

Geocachingul ii fun

La Dumbraveni. Poze nu pui. Care diferenta intre masturbare si laba? O durere… si nu-n’suflet. Liars!

Religulous” (2008).

– crestinismul e si el un mit solar. despre asta e in toate religiile: despre soare.
– morala exista inainte de religie. religia e aproape o grefa pe morala. provine din cete de familii f. sociale.
– morala religioasa impusa inainte devreme fucks up the individ, reduce puterea de a alege, si e un MARE trepied de sustinere
– emisia de moneda inseamna inflatie (doah!)
– monetarismul (capitalismul) sustine productia si competivitatea si comertul. din start.
– sclavismul energetic e adus de globalizare
– banii reali sunt cei ce dau valoarea productiei, se pare
– 9/11 este o inscenare, pretext de razboi (stalpii taiati in V, cladirea de langa, Pentagon – motoare nu, cadavre neprezentate da)

Mai trebuiau sa fie si doua fraze despre L., dar nu erau salvate. Bine ca n-o mai visez bortzoasa si cicalitoare.

De ce? De ce nu? De ce nu eu? De ce nu acum? … sa ma insor.

Boogie

Boogie, un film de Radu MunteanIn sfarsit am vazut si eu Boogie. Un film pe care il traiesc in fiecare zi, desi nu am copii. Si in sfarsit a ajuns la Constanta, ca-n Bucale n-am avut cand sa-l prind. Si iarasi imi pare foarte bine ca am dat bani pe el.

Dar am avut asteptari foarte mari: prea mult scenariu, ok-ok, “intimist” dar pana cand, ok-ok, a murit cineva (integritatea pulii lui Bucur – scena din baie total gratuita, n-am inteles-o, de ce a coborit camera cu 20 cm? ca a doua oara era ok, se integra bine-n poveste. exact ca pezda d-nei Trandafir in “La Tiganci” acum x ani la Odeon – acolo mai mult decat bine “integrata” in poveste – dar regizoral… sah-mat cu gura cascata), ok-ok se prinde de un aspect nou, dar… dar… Am dus lipsa la mai multe camere, macar inca o camera. Implicit a unor cadre mai scurte (cat de lung a putut sa fie acela al revenirii in camera). Am dus lipsa unei scene de violenta casnica (daca tot trebuia porn, sa fie). Am dus lipsa unor povesti intretaiate a la spanioli. Am dus lipsa unei regii pe imagine. Am dus lipsa lui Andi Vasluianu in rolul lui Boogie (desi mai putin ‘aratos’ si mai golan, cred ca s-ar fi potrivit mult mai mult, reusind sa fie un pic mai adanc, cat era nevoie. ca era). Am dus lipsa unor parinti care jucau roluri de parinti.

Mi-au placut foarte mult cum au fost jucate dialogurile de cuplu, mai ales certurile. Foarte mult. Si frustrarile mai ales a personajelor secundare. Drama e clar, desi am ras savuros (“niste curve cu prietenii lor”, “pai nu sunt fazanii”).

Dar hai sa nu fiu chiar asa carcotas. A fost un film bun. Doar ca nu m-a surprins, mai cu nimic. Oh, da’ l-am trait. Dar oare pe un pusti de 20 de ani si pe tata de 50 de ani i-ar surprinde? Poate nu l-am inteles, poate ar trebui sa-l mai vad odata.

Remember Sammy Jankis

Am revazut “Memento” la teve. Unul din filmele mele de top 10. De data asta regia mi s-a parut mai stangace si scenariul de doua ori mai bun. As fi curios daca montat A-Z ar fi acelasi film. Actorii mult sub scenariu, Pearce nesalvand intregul, desi tin minte ca atunci cand am dat peste el l-am revazut inchiriat de multe ori. Singuratatea-i crunta, si-i ne-programata.

Digul nou din Portul Tomis, cel ce “lungeste” fostul far Genovez este al doilea ce rupe ultimul tarm turistic si de unde incepe adevarata mare. Scaldat de un soare calm de-o dupa-amiaza regasita de octombrie, cu doua drage iesind din port, pe un portocaliu bland intepand usor ca frigul ce va sa vie. (Se pare ca-l renoveaza, il transforma in ceva de lux, sau modern, sau normal.)

A mai ramas unul, cel mai lung – primul din port. Si acolo se termina.

Brucio Nel Vento

Ars de vantBa, bun! Nu foarte bun, dar bun. Si scenariu si regie. Mi-au placut si actorii – mai ales ea. Nu-i film de dragoste, pare, mai mult ca sigur a fost promovat ca atare. European. Numa’ bun de umplut o seara tembela plina de munca si lipsa finante de miercuri. Nu vreau sa fac o cronica, nu-i scopul meu – de doi ani ma chinui sa finalizez una la “Lost in Translation” si nemas, asa ca… – mah da’ te scoate din ale tale. Scena cand ii spune cine e – cum se invarte camera de la stanga la dreapta si inapoi ca sa dea “largime” (importanta) cadrului de se opreste timpul. Cum se povesteste la usa, estic asa, traditional, povesti de oameni in doi timp si trei miscari d-un val de evenimente (s-a fugit, a murit, traiesc cu un consatean care n-are cum sa se indragosteasca de sor-mea. mai ales ca-i moarta). Evident, e si povestea dah dragoste interzisa – da Tristan si da Isolda – care este, si reusesc, cu happy-end. Sunt contrapuncte puncte. Si fara metafore. Sunt si vreo 2 scene hilare cu niste fantezii de zi sau chiar vise betive cu capul pe masa-n bucatarie. Si cu-o muzica atat de potrivita, cu o bucata atat de clasic-pasionala pe scena de amor climax dintre personagiuri. Si-o bruneta accidentala de-si dezveleste sanii frantuzeste de-o feminitate cruntisima. De vazut ce mai.

Ah, despre ce e filmul – care oricum e o ecranizare, pare-se – … despre viata: “Eu sa raman cu tine si sa fiu sotia unui muncitor intr-o fabrica?”, “Sunt maritata, Tobias, si am si un copil.”, “Mi-era teama sa nu te mai vad.”, “Muncesc aici de 10 ani. Eu n-as putea sa ma obisnuiesc. O sa te obisnuiesti. Trebuie.”, “O sa dorm la tine in debara.”, “Ca n-are cum sa se indragosteasca de sora mea, mai ales ca e si moarta.”, “Bei o bere? Beau. Da’ o dai tu? O dau, dau si-o portie de cartofi cu carnati”. Si despre imigranti (da’ nu iuesei).

Simpatic personajul prietenul sau Janek – homeless si “empty-bellied” . Lua si niste premii la vremea lui, 2002. Clar de bifat.

Mi-a adus aminte de Marin Preda si de “Loin”.