Tags: Last Temptation

400 posturi de noiembrie

luciditatea acestor dimineţi sigur dansate şi de multe ori bete, de multe ori lately cam nu… luciditatea acestor dimineţi dansate este fantastică. viaţă asta nu-i dată să fim singuri pe pământ, egoişti da. egoişti e bine de cele mai multe ori. dar să ne intersectăm iţele chiar şi la nivel de conversaţie e un lucru minunat. prietenii noştrii sunt extensii ale arhivelor conştiinţei noastre. când îi pierdem suntem mai săraci şi o parte din noi moare. desuet… nedesuet. puştanii merg în club să se sărute, să facă sex. toată lumea merge, e chibiţul social. şi totuşi… pe lângă ne-statul acasă e o interacţiune superbă. mai ales acolo unde ne lăsăm depozitele de tinereţe, care întotdeauna-întodeauna sunt dulci. “Nina, ochii tăi sunt ca de căprioară”. Of, nu vreau să vorbesc despre sex sau despre lipsa lui ci despre alienare şi evident contrariul ei. Suntem făcuţi să ne iubim aproapele. Empatia dată de un set de neuroni vitali supravieţuirii, evoluţie. Jesus Christ Super Star. Deşi am început să fim în căutarea altuia. E nevoie de un sens şi lucrurile se rodează în timp şi trebuiesc reinventate. Şi totuşi Soarele rămâne. Aş vrea să nu sune a aberaţii. Nu sunt beat. Nici măcar trist. Poate mâhnit că sunt uneori mai tot timpul prea încrâncenat când interacţionez cu orice nefamilial – rac. Nu, nu… nu când dansez. Atunci mă pierd… orgasm. Etichete.

Şi zilele trec. Şi eu rămân. Ca întotdeauna. E plăcut să spui că tu, tu şi tu… aţi fost la un moment dat importanţi în viaţa mea, pentru nişte momentele alea. Conexiuni între matematici. Şi să căutăm maximul de plăcere şi minimul de durere nu-i rău. E rău să nu interacţionezi: “connect, be active, take notice, keep learning, give“. Cât mai mulţi, cât mai calitativ. Bucuriile triste a unor foste noiembrii depresive îmi cad uşor la stomac. Pe toamnă. Scaunele goale sunt de regretat. Dacă o viaţă avem şi-o gaură-n coeur … atunci să fie spaghetuită cu alte multe spaghete. Limbaj:) şi mustăţi. Şi dansuri: “They said (he) changes when the sun goes down”. Vreau sa încep să ţin minte numele la toţi.

Postul din 7 august 2010

La Shabla cel mai interesant a fost când m-am chinuit să recuperez ambalajul de Poiana scăpat în apa chiar lângă mal, da’l drq căzuse fix într-o firidă de mai bine de 7 m (sau 5 m acasă – blocuiţi). După a opta încercare… În rest… nu ştiu cum a reuşit să se periseze locul ăsta, altă dată atât de magic. Da, da… e şi acum, dar… mai pe lângă un perete sprijinit de apa caldă şi generos luminată, într-un mini-fiord, prin vreun coridor … însă răspunsul la acelaşi stimul în mod repetat scade în intensitate zice-ar neuro… Re-inventare, normal.

Acum x zile observasem la sănătoasele bazine aproape zilnice de umeri non-clănţănitori de după orele 19 că tot nu sunt în stare să privesc marea în larg, aşa cum dispăruse această “proprietate” acum mulţi ani, chiar şi cu puţin exerciţiu. Pur şi simplu îmi fuge privirea şi creierul refuză să mentalizeze/focalizeze imaginea. Cam aşa a început să se petreacă şi cu primii metrii ai ţărmului şi cu ceilalţi y de sub apă. Păcat… it’s me. Bine observase R.: “erau veri în care tot ce-ţi trebuia era marea“. Erau. Era. (Uşor-uşor începe să mi se lase pielea de pe gât… să nu mai fie atât de bine întinsă ca până acum. Că doar n-om trăi forever.)

1 Mai – Cluj 2010

notiţe, got no time:) deja previbil. pozne via Cifone.

– dus. masina Cif
– popas in Sibiu – ciorba, supa de fasole in paine
– meet Helga si intamplator si pe mama ei. frigider nou:)
– ajuns, frenda Andrei, papi paste bune (sos alb + usturoi verde, cu carne)
– Cluj – nu chiar asa cosmopolit precum ma asteptam fiind laudat in ultimii ani
– bere preambul la o sarbatorita
Booha – bar, artsy, musiq, Hasdeu
– iesit in aftereight.ro, remember de acu’ 4 ani, now cam “yak!”, electro de cartier cu DJ la microfon :). si ce daca. noua expresie: “pitzi superior” :)

Pestera “Ghetarul” de la Scarisora, muntii Apuseni
– drumul in viteza pana acolo, condus A.
– drumul de la poale pana la pestera. semana cu drumul spre Pestera de la Moeciu. oameni frumosi, cai de munte vigurosi si tarani care dau buna ziua pe strada la necunoscuti (turisti, noi)
– ajuns la Ghetar; placute cu “nu aruncati hartii & peturi”; pompe cu apa de izvor pe drum.
– stat sa intram (pana la urma); inside; “biserica” – 20/60 m; as fi fost regretat daca nu.
– pe drum se vindeau tot felul de chestii – foarte misto!, turism – sirop de muguri de brad si afine. “La ce pret?” “Vedeti la doamna de langa”, doamna de langa “Mama, cat costa asta?” :)) si cum tinea telefonul in fata gurii ca pe o statie radio:).
bazoi – leneveala intinsi pe o pajiste
– alta pestera pe plecare: Ionele, trei camere mari, inceput pârâu – foarte misto, neasteptat. zgariat mana intr-o sarma ghimpata vrand a urca in a treia pe niste scanduri/schele improvizate :) renuntat, era prea nesigur.
– jucat la volan pe PC seara. n-am iesit, eram morti -> 30iz.

Cluj-Napoca
– next morning CICA excursie la Salina Turda nou renonvata, dar eu nu, stat sa savurez Clujul pe strazi, per-pedos.
– Manastur la vale; casa aceea plina de liliac inflorit din Grigorescu
– nevoia de concept de Dzeu. credinta da vietii sens. modelele prezentate mie pana acum mi-au esuat oh! atat de lamentabil… credincios si nesatisfacut. dupa ce mori nu se intampla nimic, absolut nimic – asta fara sa excluda sensul.
– berea Ursus de la Belvedere:)) oh, da!
– poveste auzita la masa vecina: Emilia – Italia, 50 de ani, inca tanara, ospatarita, 2k euro. idila semi-lesbi. divortata, ramasa fara apartament aici. “cand ai nevoie de ajutor sa ma suni”.
– papi la restaurant Toldi, nice. salata de verzituri cu capere si clatite cu branza + nuci + stafide + rom + sos ciocolata. yummy :)
– gradina botanica: magnolii mari, violet si frumoase – si lalele.
– TURN again.
– o bere la Euforia
– G., stat la fantana din centru + alta “bere” pe bulevardul Eroilor (rearanjat foarte frumos pietonal): crème brûlée (miam!)
– cadou Cif, vizita Helga
– acasa. joc + SOMN!:)

– plecat. frumos Cluj. brunete, iai-iai:)
– 12 ore pe drum pana in Cta. 3 autostrazi (la dus – a treia pana la Gilau).

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Postul din 18 octombrie 2009

Azi e deja 18?! Ce rpd trece tmpul.

I’m siiiiiiiiiiiiinging in the rain. In ultima vreme ma “urmareste” Scorpion-ca. Karma revenge time?! 21 de ani este cea mai misto varsta.

lateredit: sa ajungi sa apreciezi enorm, si sa le cauti cu staruinta, toate youtube-urile cu Mickey Mouse de 10 minute care-ti permit sa mai respiri ceva pana la urmatorul “viau asta! atu, atu… asta viau”.

si

Mihaita (10/18/2009 4:44:01 PM): nu-mi vine sa cred, a adormit capra mare
Mihaita (10/18/2009 4:44:11 PM): ne chinuim de 2 ore sa o facem sa adoarma
Mihaita (10/18/2009 4:45:09 PM): aseara, inainte sa plec in club, ma jucam cu ele
Mihaita (10/18/2009 4:45:30 PM): m-au calarit de m-au tampit
Mihaita (10/18/2009 4:45:44 PM): si ma faceam cu mainile sus de bau-bau catre cea mica
Mihaita (10/18/2009 4:45:50 PM): si veneam spre ea sa o mananc
Mihaita (10/18/2009 4:46:03 PM): si ridica mana sus spre mine, credeam ca vrea sa ma loveasca
Mihaita (10/18/2009 4:46:06 PM): ca se speriase
Mihaita (10/18/2009 4:46:11 PM): si ghici ce-mi face?
Mihaita (10/18/2009 4:46:27 PM): ma mangaie pe fata mah
Mihaita (10/18/2009 4:46:31 PM): m-am tooooopit
Mihaita (10/18/2009 4:46:43 PM): si m-a luat de manutza
Mihaita (10/18/2009 4:46:46 PM): cu manutza ei mica
Mihaita (10/18/2009 4:46:56 PM): vai de capul meu, cre’ca mi-a mai crescut un ficat atunci

Postul din 30 iunie 2009

melodia asta imi joaca in cap de cateva zile obsesiv in masina. azi dupa ce am facturat am fost sa citesc putin la OnPlonje, dar nefiind februarie nu poti sa te bucuri de soarele furat de dupa ponton ci auzi turistii in jur zumzaind zgomotos si muncitorii care nu reusesc niciodata sa-si termine treaba pana in prag de inceperea sezonului. pana la urma mi-am gasit locul cu chi generos, chiar la inceputul falezei din fata de la Casino – o terasa mai comunista dar linistita, chiar cu tiganusii care sareau de pe dig in fundul gol facand parte din peisaj. gust de vara. la 13 ani tot ce-mi doream era sa intru la liceu. e dureros sa aflii ca de fapt nu stii ce vrei, si ca la 31, fix ca la 21, nu esti in stare sa fii cu doua femei in acelasi timp. fix wired. nu-i nimic, mai incercam si peste 10 ani. fidelitatea, chit ca s-a devalorizat fiind depasita, nu exclude necesitatea unui sens, care clar s-a pierdut intr-o banala si evident unica nevroza neogena. am sa recitesc capitolul ala mai cu atentie. deja termeni ca “omega male” sau “masochism” are sa-mi umple niste nopti de lectura cu scroll.

sa scriu

Postul din 19 aprilie 2009

18-19 decembrie 1998

[…] Sunt doua alegeri pe care le faci (din care una in fiecare dimineata). Prima este ca acel sine-interior sa fie ceea ce conteaza cu adevarat (pentru ca-i singurul care este, si poate fi; altceva nu merge – in definitiv). A doua, alegerea de fiecare dimineata, tine de cum sa vrei sa fie totul in rest, ce a mai ramas daca extragi acel sine-interior, sub ce forma sa fie. Si oricum, tot ce este, este si din interiorul tau, caci altfel nu are cum sa fie. Doua alegeri. Asa sunt lucrurile.

[…]

Maine dimineata ma duc acasa, sa petrec Craciunul. Are sa fie frumos, deoarece (re)simt valoarea lui “impreuna”. (De fapt aceasta este Craciunul).

Entry for October 21, 2007

Am visat ca dracul ma ademenise facandu-ma cu 10 ani mai tanar. Cu o masinarie cosmica plina de stele si un final demn de un Last Temptation. M-am trezit ca dintr-un cosmar. (Imi aduc aminte obsedant golful din fata de la Casa Casatoriilor lin-lin unde-mi puneam papucii bleu sidefiu sa pluteasca ca sa-mi sustina cheile in siguranta si ma duceam si ma scufundam in larg intr-un sort lung albastru. Apa era aproape verde. Si era intunecat si ploios ca si acum. Si unde am luat cele mai xtreme valuri din viata mea, tot intr-un tarziu septembrie cu Mihnea… in 2004 parca. Cand mi s-a rupt prima oara firul la placa si imi era frica ca o mierlesc belit in stanci.)