Tags: n-are

Postul din 5 iunie 2011

Viaţa – în sensul cel mai larg, că şi formă de auto-organizare a materiei – impune succes, în înţelesul cel mai larg cu putinţă. Prin mecanisme ale adaptării de grup, indivizii lipsiţi de succes, inutili, ai unui grup, sunt condamnaţi la izolare şi în timp la autodistrugere, dacă nu sunt distruşi înainte de forţe exterioare. Depresia este un proces psihic manifest şi probabil iniţiator al stadiului de autodistrugere (Thanatos), cauza fiind insuccesul individului perceput de psihic. Pe drumul scurt, depresia duce la sinucidere, iar pe drumul lung, o stare prelungită de depresie puternică aduce boli de multe ori fatale, organismul reducând în acest stadiu eficienţa sistemului imunitar.

dintr-un comentariu de aici.

asta fiind iunie, şi uitându-mă peste umăr, e cu repetir în ultimii doi ani. graficul l-am fentat, refuzându-i invitaţiile – ce-au fost! – şi de care evident nu scap, într-un fel sau altul. de ziua mea vreau să mă duc în Vamă să mă închid într-o cameră şi să nu aud nimic, nicicum, de la nimeni.

I must be doing something wrong. Nu musai acu/aci, ci în ani.

Postul din 16 aprilie 2011

Ce au ajuns să-mi placă oamenii uşor trecuţi peste 30 de ani. Cu anchilozările lor cu tot, cu bagajul trecutului şi cu experienţa propriilor greşeli şi julituri serioase. Ăia de sunt mai domoli, nu sexplodează din orice, nu dansează pe orice rahat de parcă-s iepuraşi Duracell şi au mai puţin de demonstrat orice oricui. Sunt momente din astea când simţ că energia tineretului din jurul meu mă exasperează, că-mi invadează spaţiul de-mi vine să le dau capete în gură şi să-i trimit la mumele lor să le dreagă mucii. Ştiu doar că trec… de obicei e fix invers: fac alergie la mirosul de naftalină şi mă hrănesc energetic ca un vampir ingrat din carnea lor neprihănită de putreziciune.

Re-confirm cu această ocazie, retrospectiv gândind şi încercând să sar pârleazul unor ani că da, 32 de ani este o vârstă foarte frumoasă, foarte liberă. (Dacă 21 fu echidistantă faţă de acnee şi faţă de facturi, 32 e … voi afla).

I want a daughter while I’m still young

– pornit de la 23 de ani cu “de ce Cta e cum e, de ce atat de putin popor aici asculta Arctic”. cum pot sa fac doar eu singura lumea mai buna, ceilalti ce fac? de ce filmele sunt rele si zugravesc si monstruozitati. naivitate dulce neprihanita, impresionat.
– plecat pe la 7 AM, starnit & scarbit de 1 anumita melodie, 2 oameni si o situatie-n 3.
– pup mam @ home
– ajuns cazat => somn.
– Buc – eternul singurul oras adevarat al .ro, schimbator, viu, plin de energie, plin de fete si oameni frumosi. cu turisti de cheap Europe.
– trafic misto. ‘certat’ bmwist ca n-am semnalizat schimband banda, I didn’t. ori ori. cert e ca NON/NEsemnalizat. and should.
– biletele la teatru booked pe 3-4 zile-nainte. frustrant & frumos.
– coada si la bilete la cinema, dar mergea repede
– vazut un retard de film (‘No strings attached’); vazut promo de o animatie misto
– Control!
– concert The Mono Jacks. rocks! cu nerv, energie si suflet.
– ne-salutat cu d-l Seicaru care era cu amanta. sunt sigur ca n-avea nici memorie pe care sa te bazezi.
– oare cine topaia cu o groupie adevarata:) in primele randuri oferind “quite a performance” herself.
– in CTRL intalnit Manu. povesti, amintiri si referinte. baiatul care debarasa sticlele de bere din Fire face bine, probabil.
– vazut alti “batranei”. cum era compartimentat clubul de boxe si de pupitru DJ. Leo la butoane. gestul ala misto din mana de “cu placere”.
– toate fetele din toata Romania care sunt scuipate-n gura cand refuza insistentele mojicilor sunt acolo. gajikute misto. chiar.
– met miss @astrodom. emotionata. multumit de serial, uitat felicitari pt DoR.en. ratat C.U. . “nu te muti la Buc, aici sunt `concertele`” (a se citi – orice, minus marea). ohhh nu, nu iar dilema asta. nu.
– pustimea NEsigura si destul de timida.
– dans!
– alti nebuni & nebune ce dansau. pe frustache mai mult.
– gusturile se mai si educa. mecanismul satisfactiei/saturatiei ramane acelasi.
– doua piese din premiatul Arcade Fire. si s-a umplut ringul si lumea dansa si se bucura. umflat pipota-n mine. pus ‘semeni si the very last extras pe single de la mamutze… care are … mai putin de 1 saptamana de cand e pus pe net.
– si so 90z-ul din camera cealalta spre dimineata care ridicase lumea pe mese asa ca sa-l injur pe B. :)
– extraordinar de multe intrebari “ce dracu caut eu in Cta?”. am viata searbada aici?
– la final vazut Stefan (LeD). are ori ba copchil maricel?
– melodia de final: You do it to yourseeelf.
– ce misto pe zi in zona Campineanu. amintiri frumoase de la etajul 6 :)
– multe, multe amintiri
– Cismigiul full, si cu catel si cu purcel.
– tarta de fructe langa si ospatarita tanara, simpatica si cu fund/spate mare cu maini numa’ bune de masaj.
– faza cu mamica care semana leit-leit cu Manu-n Cismigiu + Oana M insarcinata (cu al doilea, cred) vazuta intamplator la plimbare cu maica-sa pe Victoriei. Universul, semnale?
– n-am avut timp de alte intalniri si duminica desi vrut fiind ramas mai mult uitat de prieteni.
– primul lucru care l-am facut cand m-am intors a fost sa ma duc sa vad marea, ca disperatu’ ca-n facultate. mi-am adus aminte de cum am hotarat sa raman aici, atunci.
– la Cta ghiata s-a topit.

– ~200 numai benzina drum. consum mare 6.5%. albumul drumului: Manic Street Preachers – Postcards From A Young Man (2010), pe genul urlat de bucurie.
– desi planuit stat mai mult nu mi-a iesit. doar verificat treaba cu one-night-dance CTRL. ramas cu planurile de schimbare.
– lectia hotelului: nu merge CTRL dus&intors in aceaisi seara. TRE’ dormit si inainte si dupa.

Solutia la “tineretea e un drog minunat” este profesoratul. Pentru ca in fiecare an o alta generatie face 18 si prea putini se opresc acolo.

Postul din 25 ianuarie 2011

Ok, anul asta are să fie un an greu, dificil financiar, agitat şi chinuit. Asta în coordonate personale – la fel ca 2009 (cel mai bun financiar ever, nu? dar cu ce preţ). 2010 a fost un an frumuşel – cu-o vară parcă ruptă din fanteziile proprii-mi. Şi 2011, Doamne ajută, poate şi cu o translatare de coordonate geografice. Amin!

Postul din 27 decembrie 2010

E important să-ţi notezi highlight-urile momentele importante atunci când sunt. Prin prisma lor de atunci. Peste vreme pe lângă calităţile fotografice este şi o racordare: la timp şi la tine. Cade în plasă şi mult balast – dar le mai scuturi; le organizezi, le pui note şi etichete.

« “It’s a Hollywood summer / You’d never believe the shitty thoughts I think” «
(ar trebui să am mai multă încredere în last.fm – recomandarile atât de vechi nu-s chiar degeaba. nu toate îndrăgostirile sunt adolescentine de la prima degustare, ca cinematicii, altele tre’ să se matureze, tot în/cu timp, cu descoperire.)

overy m shoulder

– ca nu stiu daca pot fi prieten cu cineva atat de libertin-a.
– ca promiscuitatea si rateurile atarna greu pentru “la 30 de ani neinsurati/nemaritate si fara copii”.
[…]
– ca nu toata lumea e asa. desi ‘lies & fuck around’ face parte din eternul uman.

ditto! cam acum 1 an.

plouativă

Intr-o zi o sa am bani. O sa organizez un concurs de frumusete, Miss Toamna. Pentru femeile de peste 40. Castigatoarei i se va da un sotz. Daca are deja unul, i se va lua. Celelalte vor fi omorate cu pietre ponce.” via Kaos Moon.

ş-afară-i soare.

Postul din 21 august 2010

Cred că deja a devenit o tradiţie a verii filmul de sâmbătă seară şi somn. Surclasează o Vamă prea aglomerată şi prea populară. Poţi să mergi şi-n timpul săptămânii, vinerea… e mult mai drăguţ.

(Ar fi trebuit să-mi fi notat vinerea asta. Plină, ciudată şi întrebătoare zi. Cu linuţe cum o făceam odată. De la impozite … la doar 40 min cu 120 km/h extra-urban wayback din Vamă. Dar nu … sunt curios dacă am să uit.)

Postul din 12 august 2010

Horoscop Rac azi

“13 august 2010

Dimineata, colegii si familia fac eforturi sa va scoata din starea de apatie care va face de nerecunoscut.”

Probabil ăştia nu ştiu la cât mă trezesc eu de obicei:)))) Sunt curios cât popor are să fie-n Vamă sâmbătă la concert la Travka. Dacă primesc sms-uri cu entry-uri de band-uri de la Sziget înseamnă că poate ar fi trebuit să fi fost şi eu acolo? Nu… chiar.

Postul din 27 iulie 2010

Am o dilemă. A trecut juma’+ de vară. Şi a mai rămas tot atât. Şi nu ştiu ce să fac:
– să mă îndrăgostesc (din nou? fsss)
– să îmi găsesc un bar cu muzică foarte-foarte bună (pretenţios mai sunt) … dadada
– să plec undeva… un’i şi cu şe bani?

Şi cam atât. Dobrogea n-aş mai lua-o la întortochiat, dacă îi dispare şi ăsteia misterul de tot îi grav.

Dacă mă uit retroactiv în auguştii ce trecură:
– am frecat-o. şi nu pe bani.

Postul din 10 mai 2010

Ce coleg de apartament am! Uite ce-mi pregătea el mie când eu mă prefăceam că lucrez. This must be l0v3 :) Nepregătit pentru normalitate: ieri îmi conjuram prietena să ne certăm/ţigănim măcar un pic, un picuţ. Creieru-mi complotează împotriva lipsei d’obsesii. Acu’ 10 ani de 10 mai trăgeam linii, făceam bilanţuri. Yet to come: raportul pe T1 – că să văd unde şi cum reuşesc să mă împrăştii la muncă aşa mult. Yet to come: nada – i-e foarte bine aşa cum îi.

PS: ah, si sa nu uit – nevoia de terapie prin alcool era doar in capul meu. se poate si cu altele sa scapi de mizerii, nu stiu pe ce sa pun degetul: sex, drumetii, munte, mare, iarba verde, sport, natura … din astea. alcoolul este o capcana si clar iti distruge sanatatea intr-un fel sau altul, lasand la o parte partea de viciu. au trebuit 6 luni ca sa ajung aici.

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Ploaia care va cadeaAaahA

… pacatele mi le va spala. Am obosit. E obositor sa faci eforturi zilnice ca sa fi fericit. Ce draci de fericire mai e si aia? Cu eforturi.
experiencing self vs. remembering self. Colonoscopii curate – de la “the storytelling mind” putere.
[vezi detalii]
Pana la saturatie orice nou e bine-venit: stagiu descoperire, stagiu bucurie, stagiu noradrenalina, stagiu durere, stagiu serotonina down – dopamina up, samd.

Noroc cu timpul care are rabdare cu toate.

Ce-am avea de invatat de la chinezi e partea cu ‘ce trebuie sa ramana in urma (ta)’: caci asa – aici/acum [vest – grecesc/imperiu roman/sua] fails.

Postul din 19 februarie 2010

Hai ca mai trebuia sa scriu si ceva pe aici. Poate ar trebui sa incetez sa-mi mai placa asa mult oamenii astia tineri asa mult, deci asa mult. Aicishea. Poate ca si dupa “carnurile bosumflate ale adultilor” se regasesc tot persoane ceea.ce.este.de.cautat . Da’ tineretea domne… tineretea… Dorian Gray. 2010? Fix egal 2009 se pare, dar ‘daca nu pe reorientare de piata, atunci pe supravietuire’. Cum s-o aplica asta la actual?… draci-laci stie. Scrijelisem auditiv pe ‘Voice recorder’ in masina la intoarcere de la Buc ca “daca nu stii cine esti, atunci e cam greu sa stii ce vrei”. Problema ciclicaaaa … Deci… daca se repeta… atunci din primavara incolo cu cine o punem de-o mica/mare obsesie? :D Ha? Te-au trecut niste sudori fiori cand ai citit asta? Si ce daca… trece. Pana la urma marea a fost singura constanta din viata mea, de restul m-am plictisit de toate, chiar si de cele rele.

Postul din 11 ianuarie 2010

Ce cadru de film simbolic aruncandu-mi la gunoi una cate una antidepresivele de asta vara. (Ce chestii serioase: pilule, psiholog, 30 de ani, analize medicale, gama GT, cariera – (casa) de piatra). Anul asta ‘no more’ si in nici un caz cu pastile. As putea sa ma opresc aici. Si mi-as dori sa-i declarar patetic Depresiei razboi: “Fight it!”. Cand se declara razboi la cartile de joc? Cand picai pe aceiasi carte cu adversarul. Ce carte, ce adversar?! LAI she’s gone in Buc, de tot – vant la pupa sa aibe, s-o poarte pe unde-si doreste sufletelul ei. Sau alte organe. Iar eu anul asta din nou constantean – n-o sa ma recunosc niciodata in tabloul asta – cu niste auto-lectii invatate de anul trecut, sa vedem cum si aplicate pe cel ce vine. Fost frumos la Chisinau, chiar mi-a placut – da’s o lepra de putoare si n-am scris decat cu liniute, ca deh mi-s artist si transpir doar cand imi intra. Poate ar trebui sa invat o lectie si aici: daca marea, suprinzaaaatoooooor… n-a fost (sa fie) un moft pana la urma, apai nici scrisul n-ar fi. Sa fie.