Pe scurt… Vreau sa simt Praga, cu tine.
Posts Tagged “ninjalau”me: pai devine… dupa un timp. rodaj, rutina, sictir, scarba. iaaaaaaaar? mai rarutz, ca-i mai dragutz. ba deloc. samd Vineri seară – una din serile din acest weekend, pen’că după un 30ish nu mai poţi să măcăni din picioare câte 2-3 nopţi la rând fără ca următoarea săptămână să fie compromisă la nivel de plutire decentă pe verticală – concert în Pulse, zi MOOod – cu 100 de “o” , aceleaşi ritmuri zbenguite dar şi cu creaţii noi care parcă-parcă scot aşa uşor capul din garaj, deh! maturizare. Aşa… şi precedaţi de nişte tineret, iar c-ţean de o calitate pe scenă să nu-mi vină să cred – pe numele lor Words On Sand. (Paranteză: mare-mi e plăcerea când văd puştime cu potenţial ce ştie să închege un proiect, chit că aveau fani colegii de clasă, că erau toţi părinţii acolo… mi-au plăcut. Şi bine înfipţi pe instrumente şi un vocal ce-mi aduce aminte de Evanescence care poate şi dă foarte bine la mic.) Aşa, aşa… după concert, şi după pre-concert, şi după post-concert cu minunatul nou DJ ce le ştie bine de mă făcu să mă bâţâi chiar şi pe “Jump Around”, şi cu indie cât încape… în fine, detalii… ah, şi după publicul de club alternativ tomitan care creşte şi întinereşte şi se diversifică şi bine face şi… Şi… la un moment dat intră-un club două tipese – pe care le ştiu din vedere de pe acolo, mai rockeriţe – îmbrăcate în nişte rochii cu imprimeuri înflorate gen batic mamaia 19toamnă, mulate pe corp, cu pantofi vintage, păr coc şi geantă neagră mare pe umăr, rupte din alt film, parcă dintr-un casting interbelic, clar la mişto şi cu o senzualitate din aia Betty Boop in-ya-face. Secondate de gâturile la absolut tot segmentul masculin în 35+/- ce au rămas că la circ cu gura căscată hihi, treziţi din amorţeală inerentă a negăsirii intr-o locaţie nepotrivită cu oasele lor de dinozauri, îmbrâncindu-se unii pe alţii cu îndemne de cot sau de umăr, cu zâmbete până la urechi şi veselie ca la desene animate. Băi, ce mi-a plăcut! Fix! Şi au rămas aşa cam toată noaptea, făcând coadă propunerilor domniţelor ce-i refuzau pe rând cu zâmbetul pe buze. La final au tras amândouă două geci de motor peste veşmintele alea de bunicuţe senzuale şi s-au dus. Constanţa începe să devină din ce în ce mai interesantă – îmi spun. Asemeni consemnez încheierea unui superb Septembrie în care m-am bronzat ca un drac negru şi am călărit ceva valuri spre mândru-mi sufleşiel. Amin, să fie! to private or not to private (spice) Pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, din indisponibilităţi întemeiate, iau autobuzul spre plajă ce se dovedeşte o experienţă iniţiatică în sine. Pe lângă conştientizarea faptului că este un serviciu public scump (1,75 RON costul unei călătorii, asta la o paritate de 1 EUR = 4,2657 RON) pentru o populaţie mult săracă care nu ştie să-şi cultive başca valorile cât bunurile pe care le deţine la comun, îmi nimereşte în câmpul vizual o pereche tinerică-frumuşică, şi cumva printr-o ne/fericită întâmplare albul materialului lenjeriei d-rei atunci când cei doi se aşezară pe bancheta din faţă mea (alb?). Cam 22 de ani, brunetă, piţi-superior şi nu prea, manichiură x-tremă – cu steluţe – totuşi culmea! nu chiar un kitsch oribil. Din super-rapida analiză informaţională, raitingul său Am coborât … însă nu mi-a ieşit din minte pe tot drumul pănă la plajă. Bucăţica aia de chilot nevinovat în spatele căreia se ascundea o întreagă simbolistică mi-a explodat în minte ca în desenele animate expulzând chintesenţa feminităţii, a fertilităţii şi a driverului sexual care împinge cotidianul înainte ca un motoraş Diesel de mare-mare randament. Jerbe de flori de primavară!… Axis mundi, cazanie a “corolei de minuni a lumii” pe care evident că nu voi a o distruge, ci din contră: vreau să o înţeleg, să particip la ea, s-o gust şi să o trăiesc. Şi nu mi se întâmplă zilnic asta şi nici nu băusem ceva care să conţină ori alcool ori cofeină, beat fiind poate doar de penumbra unui prea-copt portocaliu #Septembrie în care mă scăldam ca un porcuşor alintat ce sunt :) Ori sunt eu cam nefutut ori azi, 11 septembrie 2011 – lună plină chiar pare-se (doaaah!) – a fost o zi mişto. Guernsey (2005)
- m’uns pe suflet filmul ăista Sister1: “You can’t stay mad at me for the rest of your life.” - legături de familie reci, cu înşelăciuni colaterale. şi una excelentă de pe imdb: “Because of lacking texts the story becomes a quiz. An introvert person suggests to have depth, but sometimes it turns out he has nothing to say. This film acts like an introvert person.” Însă de spus are multe, dacă ai atenţia necesară. şi încă una de pe avax: “nudity [...] is crucial to remind us that these people are very naked underneath their cold Germanic appearance, which is so well portrayed”. O nuntă şi două concluzii, şi una adiacentă:
Îndrumând-o azi pe Andra, şi explicându-i, cum se scrie cuvântul RÎMĂ am avut parte de un rar sentiment de împlinire, pe care la Trocadero n-aş fi avut cum. Promo:
 Citesc o carte exagerată şi prost concluzionată dar cu nişte metode de investigaţie extraordinare. La capitolul “Întemeiază-ţi relaţiile pe apropiere, nu pe conflict” jbang! un test de test de a cărui eficienţă (eu ăla bolnav de grafice, măsurători şi control) am rămas cu gura căscată: Chestionarul relaţiilor:1. De obicei, îţi place să-ţi petreci timpul singur sau cu partenerul? Şi plusul de întrebări amoroase: This is not a SEO breakdown. Şi clar anul acesta este anul însurătorilor. 4-5 la număr, cercul apropiat.
de aici Când aveam 20j de ani consideram că muierea perfectă e undeva între 28 şi 32 de ani, şi fără să vreau şi fără să mă simt tare vinovat le consideram uşor babe sau cu început de. Există o vârstă, diferă de la gen la gen, în care patina timpului începe să se vadă. La ambele sexe, doar că la masculi după o perioadă de derapat din prospeţime capătă un copticism destul de sexos care îi revitalizează hai să zicem în jur de 40 – sau ma rog aşa cum pare de aici/acum. La ele însă… nu: it’s going’ down-down-doooown. Şi trecerea aia de la tânără la încă mai araţi bine e cruntă. Zgârieturile fiarei încep să se cunoască în jurul ochilor, apoi în colţul buzelor, în sânii care încep uşor să se lase, în gambele care se umflă, în talia care se măreşte vizibil şi în tot felul de încreţiuri nedorite ale pielii rezumate sub o grimasă ascunsă de ‘am fost’. Evident în spatele acelor mimici involuntare şi neobligatorii sunt tot persoane. Dacă nu ai o evidenţa, fie a arhivei fotografice fie a amintirii nu-i chiar uşor detectabilă – ochii (nu) rămân la fel. Actorii din serialele de comedie – cele întinse pe mai mult de cinci ani – îţi sunt în mod special cei mai evidenţi, şi surprinşi din ultimii lor 20 până spre sfârşitul lui 30 sau poate chiar începutul lui 40. E crunt! Încep aşa ca nişte copii frumoşi şi deşi rămân relativ aceiaşi timpul îi tăvăleşte şi-i măscăreşte bine. Nu-i corect dar termodinamica e un lege necesară ca roata să-şi menţină mişcarea. (Dacă mai aud – chit că indirect şi la mâna a doua sau a treia – de tenative de suicid stupid şi degeaba înaintea termenului de expirare chiar şi a garanţiei, jur! le bat cu mâna mea cea mică.) Alergat ceva azi în oraş şi nu m-am putut abţine să nu mă duc să o văd pe eterna domnişoară. Şi frumoasă mai era, zi plăcută cu mult soare, chiar cald. Ca doi tatori să se întâlnească ambii trebuie să fie dispuşi spre receptivitate. De la inaltimea balconului meu, cel superior chiar, azi am vazut un cuplu ce traversa strada. Ea blonda, subtire, tunsa scurt, uratica si cu ochelari. A dracu’ / preocupata. El inca tinerel, scund, tocilarel, brunet, usor plinut cu parul zburlit, tinea in brate un copil – un baietel blondin si tacut de vreo 3-4 ani. Preocupati pentru ca il duceau la cabinetul medical de alaturi. Faceau o poza buna trecand strada amandoi precipitati. Ah, in Pastele ma-tii, am fi facut o casa buna! Prin ce meleaguri, paturi si greutati financiare te-oi mai zvarcoli p’acu? Pierderea ta – care s-a dus demult – a fost si a mea, tu. Usor bruxism. Am o dilemă. A trecut juma’+ de vară. Şi a mai rămas tot atât. Şi nu ştiu ce să fac: Şi cam atât. Dobrogea n-aş mai lua-o la întortochiat, dacă îi dispare şi ăsteia misterul de tot îi grav. Dacă mă uit retroactiv în auguştii ce trecură: Puterea de deformare a Mitului Androginului este fantastică. Back to sin(x).
Ce coleg de apartament am! Uite ce-mi pregătea el mie când eu mă prefăceam că lucrez. This must be l0v3 :) Nepregătit pentru normalitate: ieri îmi conjuram prietena să ne certăm/ţigănim măcar un pic, un picuţ. Creieru-mi complotează împotriva lipsei d’obsesii. Acu’ 10 ani de 10 mai trăgeam linii, făceam bilanţuri. Yet to come: raportul pe T1 – că să văd unde şi cum reuşesc să mă împrăştii la muncă aşa mult. Yet to come: nada – i-e foarte bine aşa cum îi. PS: ah, si sa nu uit – nevoia de terapie prin alcool era doar in capul meu. se poate si cu altele sa scapi de mizerii, nu stiu pe ce sa pun degetul: sex, drumetii, munte, mare, iarba verde, sport, natura … din astea. alcoolul este o capcana si clar iti distruge sanatatea intr-un fel sau altul, lasand la o parte partea de viciu. au trebuit 6 luni ca sa ajung aici. In toti anii astia trecututi au fost nopti cand si cand – ca aceasta – cand statea intinsa langa mine o tanara domnisoara pe care-mi placea sa o privesc cum doarme cu o nostalgie parvenita. Si de multe ori ma certa in context ca nu sunt langa ea si eu imi reprosam ca as putea fi, si sa las lucru pentru a doua zi. Dar clar n-as mai fi avut momentele astea. Si nici nu ma mai surprinde ca anume contrar fanteziilor mele adanci declarate profilul e blondin chiar, cu pielea alba. Frumoase mai sunt ca niste printese adormite:) Les jours s’en vont.
11
04
2010
Nu-mi pasa, (ba) imi pasaîn: post pt sufletul meu, conţine: 360, Agigea, anti-ninja, apa, BAC, cel mai mare, dordeduca, Eugen, filme, Last Temptation, meta, n-are, ninjalau, Rusalka, Septembrie, Shabla, turism, valuri, VamaZambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti. Sa arunci hartia la cos pe strada… e o treaba. Sa inchizi portiera corect – astfel incat soferul sa nu se mai chinuie sa apese “tzamburusul”… alta. Sa deschizi soferului daca tu ai intrat prima/primul… iar e o treaba – e si o faza intr-un film cu De Niro despre asta, n-o cred. Dar sa-ti asumi ambalajul care nu este al tau, luand ultima portie de… ce e in el, si sa-l arunci tu la cos… eh nu! ca la faza asta m-am cam p. pe mine ca o fata mare. Uite mah ca se poate! Ba exista, mah! Chit ca-i pregatim pt export: exista. Doamne, ce diferenta: manele, vulgaritati, ciunga aruncata pe strada si basini teribiliste de cartier. Ei bine nu, exista si reversul – nu le dau cu virgula. Pian. Desi probabil relativ departe de ce este in capul meu – din pacate – pt mine, cred. Am adunat lazi de bere de prin jur, de pe la prieteni in loc de scaune cand vin musafiri multi ca n-avem. Vazusem azi prin vecini o lada frumoasa verde ce statea drept proptea contra musteriilor de “stau numa’ 5 minute” pe locul de parcare al unuia. N-am fost in stare sa i-o iau atunci – pe noapte insa i-am schimbat-o cu una rosie jerpelita donata din P. Sa se cunoasca mai bine pe astfaltul gri – mai din peisaj. Mai am de “rezolvat” Internetul si sa repar tzevile si pot sa ma scufund intr-o porceasca lene bonoma si boema. Sunt impresionat cum universul ti le coace pe revers dupa dorinte. Sa ma sexplic, sarme acolo unde piela fina si puternic irigata ar trebui sa atinga… ajunge. Ah! De Paste am petrecut cu bucurestenii veniti incoace si asa… pe genul revival, am ras si o betie. Vai! Primele 50 de votca vole! Ce senzatie, ce deliciu, ce amintire si ce pofta… M-am simtit atat de bine ca mi-a sarit umarul spre final ne-mai-avertizat. O data pe luna, si cu vin – eventual facut de mana uomului – si nu foarte-foarte bahic, e ce tre’. Amin! Amin. Cluj de 1 mai, yes! Obojit. Alergat azi pana la Buc pt un meeting. Si sarbatorit. Tre’ sa inchid dpdv _work anul asta, cu toate restantele care merita si sa-mi fac planuri pentru urmatorul. Aint no love si parca does not makes sense. Asa e. update 5 dec: fost azi la bunici. pare bine ca i-am vazut. bunicul mult mai bine decat ma asteptam, bunica nu, P. e boala grea. D. = A. + L. Este clar ca le caut, ca le atrag, ca universu-mi conspira alea-alea. Si-mi doream sa se contopeasca, nah ca se putu: pe negative. Dar pe pozitive n-aveti? Hai ca tre’ sa se poa’, hai ca este, hai ca vreau. |
Listă (RSS)