Tags: normalitate

Postul din 14 mai 2018

Got there! Program estival:

  • trezit pe la 11, dat snoozuri până la 14
  • citit mailuri și-sau presă
  • mers la o ciorbă, dar târziu după 15
  • s-a făcut 16, luat mapa creativă și mers la Starbucks – unde culmea, cu spor: cusut la niște scene până spre 19.
  • un senviș, un covrig – back home, iar mailuri și altele
  • apoi seară o plimbărică / berică
  • spre final de program: net și-sau un serial, sau cine știe ce temă de pe la cursuri

Mi-a luat 1 luna să treacă oboseală, oh da – o fost, și nu înțeleg cum de am ignorat-o atâta timp. Prima zi în care m-am plictisit a fost de abia la începutul lui mai, și de acolo lucrurile au început să se regleze. Mi-am luat timpul înapoi – deși îmi dau seama că ăsta este un timp de vacanță și cine știe când o să mai pup asemenea momente dulci. Mă zgârie iar dilema Buc-Cța, nu știu ce o să se întâmple cu mine peste vară, dar nici așa, nici așa nu-i super-optim. Așa că… cum o pica, să fie bine. La scenaristică dacă aș putea aș face un curs de 2 ani, credeam că le am cu filmele – dar nu, nu am cultură cinematografică, iar treaba asta cu story nu e chiar de asumat pe repede-înainte. Pe lângă talent, trebuie multă muncă – doah! Însă mă bucur că am făcut-o. Nu știu ce are să aducă pe viitor, poate va rămâne așa doar ca “training”.

În rest… люди-люди, care n’est pas în București sau sunt, dar în stocuri zgârcite calitativ. E un paradox dar așa se joacă piesa asta de oraș mare. Suplinit doar prin cultură, dix it. Ah, încă ceva… nu mă mai văd “la bătrânețe” singur, mi se pare un model nesustenabil. Și uite așa, ușor-ușor… părul argintiu își aclamă tărâmul. “To be haaaaappppy […]”.

Postul din 8 martie 2018

Mai am freo două săptămâni până la expirarea preavizului. Izbăvire? După care nu vreau să aud de nici un fel de IT freo 2-3 luni. Am să încerc să mă țin de cursuri (rusă & scenaristică și corporate writing), vreau să redevin studentul de care îmi este atâta dor. N-o să mai am bani de “extravaganțe”, sper că are să-mi țină apa. Amin!