Tags: Septembrie

Postul din 17 septembrie 2011

Chiar dacă sezonul s-a terminat Mamaia încă mai are rezervele sale, şi asta intr-o locaţie geografică unde hotelierii nu ştiu să facă turism astfel încât cele trei luni de vară să se extindă în şapte, în 12. E vorba de ultima şi cea mai nouă bucată de plajă, de la Enigma încolo, Mamaia Nord cumva – cu IpaNera, H2O, Blue Beach-măzărici şi Fratelli. Deşi e doar puţin trecut de 15 septembrie, dintre toate acestea nu este deschisă decât una din ele. Vremea-i de un idealisim Septembrie – vară / toamnă indiană – încă atrăgătoare pentru zăcut la orizontală, chit că doar între orele 11 şi 16 ale zilei. Ştiu că ce spun sună ca o reclamă, ain’t … sau e. E vorba de o minunată terasă, chiar pe botul malului, unde te poţi refugia într-o după-amiază mai lejeră la o berică şi o baie rece de Gustar. Cochetut, drăguţ, non-flashy, cu facilităţi, fără cohoarde degradante – ceea ce-ţi poţi dori de la o normalitate civilizată.

Intermezzo writtical: stând la masă cu buni amici mă pocneşte o teribilă constatare de tabieturi şi atitudini pe un pod de timp de 10 ani distanţă. Eram la masă trei bărbaţi, toţi în jur de 30+ şi mai aşteptam spre companie încă doi. Acum 10 ani – la 23 – nu mi-ar fi plăcut configuraţia prezentă desconsiderând-o lăbăristic prin lipsa măcar a unei prezenţe feminine ce ar fi îndulcit atmosfera. Acum remarcam cu plăcere, şi cu deliciul exerciţiului imaginar, absenţa desăvârşită a sexului frumos şi cicălitor care ne-ar fi obturat comportamentul prin conformare la norme socio-familiale pe care nu ţi le doreşti când şezi cu fundul pe scaun la bere. E o diferenţă.

Fantastică este plaja extra-sezon, parol. Fantastică este Mamaia într-un non-ploios început de toamnă. Şi azi o superbă apă cu atributele perfecţiunii: (foarte) limpede, rece şi sărată. Poate un pic cam rece pentru genunchii-mi şubrezi pe care neopreanca scurtă nu are cum să-i acopere. Dar… apă, lumină şi soare. Sub apă, oh da! :)

Postul din 11 septembrie 2011

to private or not to private (spice)

Pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, din indisponibilităţi întemeiate, iau autobuzul spre plajă ce se dovedeşte o experienţă iniţiatică în sine. Pe lângă conştientizarea faptului că este un serviciu public scump (1,75 RON costul unei călătorii, asta la o paritate de 1 EUR = 4,2657 RON) pentru o populaţie mult săracă care nu ştie să-şi cultive başca valorile cât bunurile pe care le deţine la comun, îmi nimereşte în câmpul vizual o pereche tinerică-frumuşică, şi cumva printr-o ne/fericită întâmplare albul materialului lenjeriei d-rei atunci când cei doi se aşezară pe bancheta din faţă mea (alb?). Cam 22 de ani, brunetă, piţi-superior şi nu prea, manichiură x-tremă – cu steluţe – totuşi culmea! nu chiar un kitsch oribil. Din super-rapida analiză informaţională, raitingul său sexual imobiliar-artistiq – o crescut cu câteva puncte doar pen’că băiatul era chiar ok. Asemeni în involuntarul incidentului privirea-mi a stăruit pentru o milisecundă mai mult decât trebuia pe intersecţia picioarelor ei cât şi ale lui – el ce are, e scutit? – lucru care s-a lăsat cu reacţii promptisime precum încrucişarea cataligelor d-rei din prea scurtul fustei ce nu prea încerca să le acopere şi prin privirea uşor necesar încruntată a începutului de protectorat / provider al d-rului. Dar fără urmări şi fără insistenţe, aşa cum se cuvenea să fie de ambele fronturi; nu-mi stă în fire să fac asta – încerc pe cât de mult pot să eschivez impulsul natural, ceea ce îmi iese de cele mai multe ori, asemeni fără să stărui asupra faptului în sine trecându-l uşor la categoria – fapte diverse, poate “de reţinut” şi/sau “s-a întâmplat”.

Am coborât … însă nu mi-a ieşit din minte pe tot drumul pănă la plajă. Bucăţica aia de chilot nevinovat în spatele căreia se ascundea o întreagă simbolistică mi-a explodat în minte ca în desenele animate expulzând chintesenţa feminităţii, a fertilităţii şi a driverului sexual care împinge cotidianul înainte ca un motoraş Diesel de mare-mare randament. Jerbe de flori de primavară!… Axis mundi, cazanie a “corolei de minuni a lumii” pe care evident că nu voi a o distruge, ci din contră: vreau să o înţeleg, să particip la ea, s-o gust şi să o trăiesc. Şi nu mi se întâmplă zilnic asta şi nici nu băusem ceva care să conţină ori alcool ori cofeină, beat fiind poate doar de penumbra unui prea-copt portocaliu #Septembrie în care mă scăldam ca un porcuşor alintat ce sunt :)

Ori sunt eu cam nefutut ori azi, 11 septembrie 2011 – lună plină chiar pare-se (doaaah!) – a fost o zi mişto.

Postul din 30 august 2011

În zile ca astea #Constanţa îşi spală toate păcatele de peste an! :D Valuri bune, butoi, lungi … chiar ‘La Butoaie’ în faţă. Miam-miam-miam. Regulate, cam 1.25 m, luat câteva, dat în stambă puţin :) Mândre zgârieturi şi un ear-plug pierdut, să fie primit. Ah… ce bine e: să încerci să programezi câte ceva toată ziua şi spre după-amiază mai târziu ţup! la nişte valuri bine-venite. “Fericit ca o jivină săracă”, ce sunt! :)
A început sezonul? Amin!

Lo-ve

PS: şi acu’ pe seară să băgăm o Vamă zic :D

Postul din 9 septembrie 2010

E un Septembrie atât de frumos afară. Încă destul de cald, cu Soarele de-o intensitate fix cât trebuie. Un portocaliu molcom. Vreme de concediu sau de valuri. Din motive obiective nici una din păcate, fără să-mi pară rău. Au trecut 5 luni de când m-am mutat şi nu ştiu dacă am scris 3 pagini. Ar trebui să-mi fie ruşine şi mi-i. Probabil atunci când condiţiile sunt propice mă apucă pofta. +6000 RON peste cheltuielile curente. Şi Timişoara. Dacă ajung în Vamă iar până-n octombrie şi-are să-mi placă la nebunie e ceva defect în capul meu. Curbili viniii-vini.

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Postul din 06 octombrie 2009

Iaca soarele revine restant Septembrie dintr-o amorteala de un weekend cand m-a speriat cu toamna gri pe o vreme splendida, peste 25 de grade, inca la maneca scurta. Apa calda. Priveam la digul de liceu printre pietrele de sub apa si-mi aduceam aminte ca-mi era un tarm, le priveam cu oaresce frica si teama de necunoscut. Necunoscut:) E frumos aici la malul marii. Ar trebui sa-mi fac un plan de lectie pentru maine la cursuri, nu mere chiar asa dupa ureche. In rest… octombrie. Un remember puternic din clasa a 11-a. Daca trec de acest ianuarie fara faulturi majore inseamna ca pot si raman aici. Ar intra de-o Roma usor uscata.

Postul din 3 octombrie 2009

RT @kul_work a venit toamna… acopera-mi inima cu cevaaa… valuri mari! dar n-am intrat in apa. era prea rece (afara). it was supposed to be fun. la Casa Casatoriilor nu se inaltau asa mult sa merite si in fata era asa o inghesuiala de masini si de nuntasi…

… sa vedem diseara ce se intampla, poate imbratisam niste boscheti draguti in Friends. Doaaamne, ce-ar fi intrat un Control bucurestean betiv-betiv! :D

Postul din 26 septembrie 2009

Baie de control cu Cristi la capat de Mamaia. Desi a fost vant puternic azi-noapte pe mare si la 11 cand m-am trezit pareau marisoare pe webcam… cand am ajuns noi la 14 nu prea mai erau. La a doua groapa chiar nu se inaltau cat trebuie, luat vreo 2 kiddie-like la prima. Apa cu 1-2 grade mai rece. Gata, m-am cam resimtit la oase, ma doare spatele. Mai intru doar pt valuri mari. In rest… aer curat. Am inceput sa ma bronzez :).

Postul din 22 septembrie 2009

Ce valuri frumoase! Mers mai pe la 14 asa, initial la Casino – dar acolo erau mici si erau si salvamari – tot la capat, dupa a doua groapa, de data asta mai cu calm si cu rabdare. N-am mai lasat nimic la paznici ca nu pareau de incredere, am ascuns cheile pe undeva. Se formau valuri misto, au trecut vreo 2-3 ziduri de apa peste mine, sareau de 1 m. Ce sublim ma balanganeam intre peretii de apa asteptand pe cele mari. Am avut asa un moment, aaaaaah Doamne!:) Mai aruncam o privire la mal, ma mai chioram in larg, mai asteptam. Frumos. Ducking.

La un moment dat nu stiu ce am facut, cre’ca ori am obosit ori s-au lasat valurile – si a crescut nivelul mai mult – ca am pierdut groapa si m-am intors si am luat la prima. Bune si acolo. Am luat un colt de placa-n frunte manevrand-o aiurea la unul de… bine ca-i de spuma.

Frumos afara de parca-i vacanta ideala. Stat un pic si la adapost cat sa se scurga costumul. Mi-a mai trecut din dorul de duca, probabil de la adrenalina. Deja ma declar multumit de acest Septembrie :) si vad ca si lucrul intra bine.

Postul din 21 septembrie 2009

Valuri si astazi. Dupa 5, la capat de Mamaia. Fost singur dupa a doua groapa si erau valuri grupa mare. Un pic mi-a fost tarsheala. Luat unul mare si bun de duduia placa sub mine prins intre doua emotii: sa ma bucur sau sa-mi fie frica?

Si tocmai ma intrebam ce drq cauta din banii publici paznici langa terasa lui Mazare? Cand… cat eram eu departe dupa a doua groapa un tiganel trece pe langa punga mea cu haine o ridica si merge mai departe. Nu se poate / ba se poate !… si dai si pedaleaza inapoi, si dai si inoata… si ala se indeparta, si nu reuseam sa-mi scot labele, ma daramau valurile. Noroc cu paznicul care mi-a pazit harnasamentul si am reusit sa fug dupa hot. Si dai si fugi:) limba scoasa de juma de metru. Noroc cu somata din copilarie ca am reusit sa-l “invalui”, sa-l pacalesc si sa-i ies in fata. “Stai sefu, nu da, am gasit-o si eu”. Tare m-am abtinut sa nu-i rad una. Eh, recuperat-o si inapoi. De acum incolo imi voi tine toalele in cascarabeta paznicului, nu se mai poate domne! ‘Ti-ar Romania drq sa-ti fie.

Bun. Nu stiu daca a fost o idee foarte buna sa intru inapoi in apa asa infierbantat cum eram (vad eu maine dimineata) dar am luat inca un val bun, la prima groapa, fix pana la mal. Si deja se facuse 6 si era prea rece. Aventuri :).

Postul din 19 septembrie 2009

Surf up! Cum sa dau sa ies din scara ma izbeste o rafala de vant sarata: valuri! :D Oh yeah. Am tras o fuga rapid pe stomacul gol ca n-am rezistat. Batea un vant puternic si plaja era goala. Erau doi kiteri care se dadeau in draci si mama ce de sarituri si ce de inverteli mai faceau, pfua! Erau valuri mari, cam rupte, tragea puternic. M-am suit pe vreo 5-6, si frumos pana la mal cu roteli stanga-dreapta, nice! Doar pana cat am obosit. Apa caldisoara, gen 19 – dar afara frig. Am stat si m-am uscat dupa un paravan, ah! ce soare superb si imblanzit de septembrie era. Mai ca m-as fi intins… O bucata de fericire goala.

Colateral: de vreo saptamana am o pofta de munte grozava. Tre’ sa fac cumva sa ajung doua zile pana nu vine frigu-frig… un Busteni, un Zarnesti, un ceva. Cu o noapte PE munte; chiar si-n timpul saptamanii.

La intoarcere remixul se pupa atat de bine cu astfaltul plin de frunze uscate si soare decolorat. Am umplut casa de nisip.

Postul din 11 septembrie 2009

Azi valurile au fost mai mari si mai regulate. Cateva serii chiar misto. Pierdut una chiar buna-buna. Strecurat printre kiteri si bucurat de mare, paddling. N-am stat mult, doar cat am obosit. Si la cat eram frant de la lucrul de azi-noapte (se mai intampla si din astea! :O si inca nu s-a terminat) ce Zen sunt acum! :D Good September viby. De-ar fi asa in fiecare zi… :)