Tags: turism

Concediu Lisabona – septembrie 2016

Lisbon neoprens

– valuri moca
– castele si vile “plenty” in jurul Lisabonei
– muieri uratzele mostly, da’ sexoase. si cu varfuri, dar cu dubiu asupra apartenentei lor etnice (east-europe rules!)
– destul de mult maro-skin, dar misto
– latini, muchos emotiones, family a lot – prin tel, fb etc.
– niste noi care au avut noroc geografic (+ fost imperiu)
– graffiti ordonate, frumoase, multe, pe indelete. sistematizare chiar.
– destul de aerisit si neglomerat?
– wow, iesit seara in parc: ca-n Budapesta. mult tineret, direct pe iarba, mini-bere (luai o bere “mare” Bucegi-ish la 2 EUR), chitari – covers, misto.
– destul de multe masini compacte, putine SUV-uri (chiar n-am vazut “de oras”)
– parcagii
– taxiuri fara pret/km pe ele
– putine spre deloc chestii non-stop
– great design outdoor, minimalist, geometric-ish
– da, centru ceva imperialist, bulevarde “rusesti”
– pierdut pe o straduta laterala seara si m-am intors, am ajuns intr-o zona nu chiar safe
– putine semne cu “where I am?” – cred ca doar alea de la metrou
– cam acelasi tip de TV ca in .ro

– se tiganesc cu politia in trafic(ul deviat de santiere)
– destui oameni care scriau / corectau prin cafenele. librariile pline de autori autohtoni. multi autori tradusi in librarii, dar si mai multi de-ai lor.
– o groaza de babalici in concediu din tari straine – e cald si bine, potrivit
– peste tot o cafea (expresso) buna si ieftina. ~1 EUR.
– best suc de portocale evăr la o cafeterie dintr-un parc central
– suit aiurea-n “city bus” si ajuns afara din oras (dupa gagici :D) => plajele de la CARCAVELOS (din Cascais, cam 30 km mai in Nord) => surf & bodysurfers. & life makes sense again. n-am intrat, tre’ cu minim 3 – 2 in apa, si 1 pt chei / tzoale pe mal.
– servire ca pe la noi, cand bine, cand uita / aglomerat
– amețiți / latini
– dubla verificare pe rata de TREN, si la intrare si un nas care-ti verifica biletul in vagon
– aeroportul in mijlocul orasului => not so nice, dar te obisnuiesti. ca sa-mi dau seama mai tarziu ca aeroportul era candva in afara orasului, dar s-a extins.
– unul din cele mai bune expresso l-am baut la o terasa de la baza estuarului
– cam asa ar arata Bucurestiul daca ar avea mare. tot timpul ma intrebam cum ar fi o combinatie intre Bucuresti si Constanta – eh, e Lisabona + un upgrade occidental.
– mai multe marine in oras, freo 5-6 outside turist area bay
– destule macarale-n oras
– capitalism de la 1700, si se incepe cu asiguratorii de nave. si mucho design inca din anii ’30
– poluare pe rush-hour pe artele circulate
– tre’ sa stii sa parchezi / pornesti din panta in orasul asta
– se acorda prioritate la pietoni, trafic destul de aglomerat si se conduce oke
– si totusi ciumecisme de masini scumpe. ex.: nefacut loc la ambulanta.
– portugheza scrisă o inteleg 90% – chiar si subtilitati de text, insa prin viu grai inteleg 1-2 cuvinte din 50. dar vorbita de un italian inteleg 60-70% (din cauza ca acesta facea pauze intre cuvinte).

– putini oameni supraponderali de rasa alba. se si “urca mult”
– magazine de vynils/CDz doar cu muzica “eclectica” (snoaba, prea buna)
– in parcurile obsinuite trotoarele sunt la fel de crapate ca si la noi
– o groaza de muste-musculite
– in Starbucks mi s-a atas atentia de catre un angajat care era agentul de paza sa nu mai imi las ochelarii + telefonul pe masa nesupravegheate. “stiam”, dar uitasem.
– multe moace de alcoolici asumati trecuti de 50 de ani.
– superbe vilele si locurile verzish, chiar suspendate, “dintre blocuri”
– faianta decorativa la exterior, dar totusi… faianta! la exterior
– pasaje-trepte cu scari si bari a lot.
– si un pic de semi-favelas, dar cu farmec (in scari)
– destul de multa “tiganime” / cocalarime
– igrasie cat incape
– Sangria – miam!
– no russians?! printre turisti…
– museo du Fado – city dah tzigani (Zambila, Zaraza)
    – expo de șișuri
    – de mai stradute asa
    – urmand o emancipare / upperclass / canonizare
    – din ’30 avem formalizare (no more bad words)
    – devine muzica culta de abia dupa ’60, s-o pupat pe iberic
– n-am vazut decat 1 nebun pe strada. ba doi.
– este asemeni o poarta catre lumi noi: caraibes, madeiras, brasil. gene si de acolo.
– la Mc’D de langa mine doar adolescenti
– plictisit usor din ziua 2+
– jeo Lișboa ieftina, sunt sigur ca e si una scumpa, cocheta – si in care se plang ca nu e nimic de facut in oras :)
– destui de multi gardieni in zonele publice
GULBENKIAN – best gradina publica cu design modern so far, inside biblioteca de arta (moderna)
– si toata iarba aia “calcata” / “sezuta” din main aria
– unde m-am mai “plictisit” eu asa… la Cluj, dar acolo am cautat distractia, aici nu – si sigur e.
– ba daca eram cu vreun Popesqo-ish nu ma plictiseam; sharing the joy of ride
– ba jumatate din portugheze sunt dragutele, ceea ce este mult. trebuia sa mai bat cartierele. de fapt targetul meu era “la munca” pe weekdays.
– in weekend seara un pic de upgrade la nebunie / ciumecisme pe sosele
– again, stau bine la peisagistica, arhitectura, outdoor
– cidru adevaraaat, cu mai mult gust
– dansatori in piete; could be very nice
– vineri seara tot parcul de copchii se goli; se dusera la disco

– cica schimbat masiv in ultimii 30 de ani (de la o australianca mai in etate)
– zona de coline din spate – fermecatoare, aerisita, blocks-hotels, fasii de parcuri, piste biciclete
– deal de Dobrogea facut parc central cu alei si aparate de miscare si banci pentru picnic. biciclete, hicking.
– gasit terasa “de fitze” in spate la niste terenuri de sport. relaxare :)
– ce vb “baietii” iesiti de la sala? imobiliare
ppl taking up the gardens, demonstratie step cu kids, carnati, praji, cafea – f misto
– misto copiii, toti – peste tot
– turista de varsta a 3-a sprijinita de un afis foarte colorat de partenerul ii facea poze :)
– “suedezul”: as fi venit aici cu trenul in gara, stat la un hotel de 1,2 stele, meet some girls – or some boys, ei se mirau de “uite blondul”, great party, se facea dimineata si uite asa. nostalgie de anii ’80. dar doar in zona portului, zic.

– duminica liniste
– tre sa fie o linie pe pamantul asta chiar si in zig-zag unde vara e tot timpul pe sfarsitelea
– sentimentul de “fara chei” intr-un oras strain si gol

Roadtrip Chiș’nău – august 2016

restaurant Pegas - Chisinau

– mai multe căsătorii mixte; românii wins pe termen lung – subversiv, pe supravieţuire
– mai mulţi bani peste tot. de unde?!
– no more hipsters, acum 6 ani erau. or fi plecat cu toții-n Occident.
– so 2001 împrejur cu ars-etape
– văzut multe blonde cu corp de 24 şi moacă de 42, trase-n rochii mulate pe corp
– Bond vs. nu aveau deloc Kent, la magazinul de chiştoace
– multe mini-markets, un fel de buticărie dar pe ++
– upgrade considerabil al parcului auto; văzut Toyota Prius; mult mai puţin claxonat, se acordă prioritate la pietoni by default şi sunt mult mai puţin nebuni în trafic; multe SUV-uri
– sunt spre capitală europeană, e bine
– mai puţini rackeţi pe stradă, era vacanță – erau toți la mare?
– destul de multe radiouri mişto, gen ProFM
– multe oferte / companii de asigurări
– îmi par cu un potenţial turistic foarte MARE. aceleași coordonate: vin, mâncare, femei
– bătăuşii tineri, treningari slavi care făceau “parte” din trupele de posibilă intervenţie în spate la Guvern de ziua naţională
Vinăria Asconi, sat Puhoi
– vorbe din bopor: “nu există chijdă care să nu deie, ci limbă care să nu ştie să ceară”, “dacă n-a văzut la viața lui mai frumos ca vaca şi mai dulce ca morcovu'”
– “Sărbătoare particulară” :)) – laitmotivul acestui trip

Concediu Londra – iunie 2016

– usability baby
– cosmopolit. London? Babylon like
– profil blondin. nişte oche mamă-mamă. dar erau locos? who knows.
– haha… aia cu biblia subliniată în avion pe rândul din faţă noastră
– tren pe noapte. cool.
– Lore sărit în 1st tren pe care a văzut staţia bună, a mers
– cabs
– se conduce “pe contrasens”
– 2 robineţi, haha
– de locuit mai non-exorbitant => înghesuit inside
– extra-curiculare la kids: diving (sărituri) & patinaj artistic – pe lângă cele
– obsesia grădini(erei) din faţa casei
—-
– lot of furat, pardon imperialism și pus în proprietăţi şi parcuri
– St James’s Park (@Buckingham Palace) un fel de Cişmigiu la fel de full-like dar de mai multe stele
– ăla de o făcut baie-n lacul din parc, hatz!, şi copsu’ pe bicicletă purta vestă anti-glonţ
– deschidere către world?
– prea mulţi imigranţi (nasoi). prea toleranţi? brexit?
– “veniţi de unde aţi plecat” elocvent. Evoluţie şoc.
– nigărime. barbershops a lot (socializare? nu, creşte părul repede la ei)
– croitorii
– de toate vârstele în baruri, lovely
– Gay Parade (Love Festival, ţine toată vara) – cu bucurie de exprimare, kids, şcoli etc. (new vs. old?)
– ora 7 şi erau deja beţi / pe mese (!)
– chirie în zona de lux = 530 £ / luna / m2 => preţul ~ cât un apartament în Buc, dar pe lună!
Regent’s Park (royal park), cu private sections – terenuri de benmington (& ~păuni)
– luni pe Oxford era ca sâmbătă în Romană/Magheru
—-
– dejunul mega-proteic
– puţine claxoane
– parcă hipsterii de Buc sunt şi mai hipsteri. de fapt acolo este default? hipster în Anglia == freaks. şi nu era nici măcar “hipster”, ci `îngrijit`
– nu e normal să mergi cu cineva în călătorie şi să ajungi acolo să-ţi faci planuri de aboard/interrupted. but else, cum/cine să te împingă de la spate?
– locul unde a fost inventată furculiţa – “as we know it”
– dc faci conversia în RON din pounds o iei razna
– yard sale
– GURKHA soldier
– cele de cântau la pod
– lăzi de nisip :)
– merită mult şi zone non-turistice, outside inner circle
– când îngheţa Tamisa făceau bâlci pe gârlă
– distanţele chiar sunt de luat în considerare
– coadă la (unul din) restaurant(ele populare, probabil)
– gift cards la caféterie
– consumul este neincriminat, cel puţin în practică, nu ştiu by law
– no rage
– noaptea bus-trains, not so safe. la noi? baremi curate aici.
– if gălăgioşi treci pe next sideway
—–
– întâlnit de câteva ori same personaje
– de unde CIV? $ before? insular?
– a 4,5-a Romă … cât o fu fost. now NY, Shanghai
– latinii erau aproape de noi (din gesticulaţie)
– bătrâne reuşite, cu coloana dreapta şi zâmbet pe buze.
– da, englezoaicele sunt urâte, dar la bătrâneţe :) şi nici atunci chiar toate
– puţini bărboşi. singurii bărboşi aşa “mai” erau pe afişele unui circ
– 5w orientare (răspunzând q. jurnalistice)
– muzical stau bine, deşi în magazinul de muzică încă mai erau chestiuni de descoperit. nu aveau (yet sau era dat) NBT.
– mult metal & hiphop
– indie = “altern&modern” (as în A.M.)
– Mumfordzi la putere prin difuzoare când era cazul de audienţă publică

– pistă de călărie în parc
– asemeni şi parc mai sălbatic lăsat probabil cu intenţie. plouă mult şi e uşor să întreţii vegetaţia. MULT verde, lovely.
– The Two Brewers – Little London Pub, Taylor Walker – unde am mâncat de x3 ori (de foame, hai că ne este lene, ajuns din greşeală&disperare)
– 109, 250 | 159, 3 -> Brixton, pe London Road

House rules works. Noi suntem “isterici” şi la un nivel social mai ridicat; latin = spania, italia, portg.
Şi alţii la începutul anilor ’40 au încercat să rezolve “cu forţa” o problemă spinoasă de `imigrare` şi s-a ajuns la camere de gazare & genocid.

Concediu Cluj – mai 2016

Photo1687

This is a POV:
– mai multe fite, inca in dezvoltare
– mai mult urban, mai putine locuri de parcare (libere)
– firme, corporate-ism
– BT-uri still a lot
– mai “spalat”, mai aglomerat, si cu mult mai mult trafic, aproape de Buc. dar: se acorda prioritate la pietonii de pe bordura trecerii, insa: centura optionala, vb la tel a lot, condus pe sina de tramvai samd.
– how’bout servicii? pe plus dar inca e loc de mai bine (servetel, “card sau cash”, calitate samd)
– gagigi++, machiaj+++
– codari prin baruri, dar pustani
– piste biciclete. a lot. si multe biciclete – cred ca mai multe ca in Buc.
– cafeterii a lot in Centru
– destul de multa liniste
– multe WizzAir pe cer
– hipsterimea mai boema parca (pt ca intretinuti?)
– tatuaje, lot of stencils
– turisti; lume destula in parca la 9 AM
– cei mai saraci (aproape ca se confunda cu batranii) destul de ingrijiti
– ciorditori, dar marunti si f. vizibili
– s-a construit mult din 2006 dar nici chiar asa mult
– trandafirii in Botanica neinfloriti
– mult mai multa maghiara pe strada ca-n early 2000
– multe tineret(e) frum. deh centru universitar. insa in stilul rusesc, scoabe la 20, dupa 30j+kid: boom.
– multe lume la 50 foarte fit. as veni dupa 50 de ani aici.
– tiganime still, probabil puternica comunitate around, dar si aia in alt spectru decat cel sudist
– comunitatea studenteasca pare mult mai legata
– no/less freaks cult.
– oamenii mai … selfish, nu ca acum 10 ani, mai “bucuresti”
– aproape ca a disparut “Servus”, a fost inlocuit de “Salut”
– am auzit si un “mortii ma-tii” cu patima sudista, se importa la greu :)
– parca mai putini oameni relaxati ca alta data

– un Centru Vechi rasfirat intr-o Sinaia mai pe deal dar cu traficul din P. Victoriei. ceea.ce.nu-i.rau de fapt, am avut asteptari/deformari mari.
– e Clujul combinatia dintre Cta&Buc care mi-o doream? nu crez :>
– da, e ok daca vrei sa fugi de Buc, sau intr-un Buc “mai putin”, oricum au tinut bine pasul cu dezv. post-decembrista aia de vf.
– pe seara un italian pe langa Piata Muzeului ce canta operete cu ‘play with me’ catre altul :) nice
– aici lumea n-a fugit in Pipere, Voluntari – ci pe dealurile de pe langa.
– daca te muti din Buc in Cluj te muti la mai “less” nu la mai “more”. dar de multe ori “less is more”. dar nu e :D e o alternativa, dar e un downgrade.
– totusi, este capitala Ardealului.

– unele cartiere (si de case si de blocuri) fff misto. si cu “la tara”, dar la oras.
– unde sunt locurile de joaca pentru copii? le: ba sunt, dar nu erau acolo
– multe bumpere, multe magazine de piese auto
– “liniute” seara pe unul din bulevardele principale (alo, provincia? :))
– automate cu lapte in tarabute de lemn, nice :)
– mai ieftin ca la Buc (si cu care nu merita sa fie comparat asa mult, dar…). Parcare = 2 RON / ora in centru, 1 RON in rest. Abonament pe toate liniile de transport pe 3 zile = 20 RON.
– Indigo – unul din resturantele laudate (cu profil indian), si-n pliantele turistice – sorry, e la nivel de cantina. si chiar aia e.
– pentru comunele/oraselele de langa tre’ sa fie un paradis
– lipsa asociatii “Salvati Cultura” sau “Doar noi promovam adevarata cultura”
– joi seara cea mai mare aglomeratie era in statia de autobuz din Centru spre cartiere :>

– cam multe ambulante pe strada. sau piata centrala (Piata Unirii) e nodul principal de trafic?
– niste zone rezidentiale frumoase foc. pe genul “Bon Vin”, #goodlife
– locurile misto erau tot alea vechi, chit ca capitalism++ peste tot. le: oare? mai degraba mutate.
– destul de medii deloc isterice outside centru
– in continuare cu alte zone cochete foc, dar mai “ascunse”. cu alee pentru trasura pana-n prispa vilei, eleganta. si liliac&trandafiri.
– str. Galileo Galilei – nu-i pe Street View
– si str. Giordano Bruno de plecare
– reconfirm ca e un oras care te “apuca” cu incetul, probabil ca si data trecuta “aroma” vine dupa 4-5 zile

Oamenii (mei): DJ-ul şi aia de am “scuipat-o de deoki” în troleu.
Merită 9 ore cu autobuzul? Nu pe timp de zi, cu orice – timp aruncat.

Nu prea mă (mai) relaxez în Buc; e “++”, e cu energie dar less “fâââs” (defâs).
Încă nu ştiu ce vreau, în sensul că “nu vreau nimic”.
Încă e timp; şi încă e timp de un proiect mare.

Postul din 22 septembrie 2015

Ah, ce bine mi-a prins pauza asta! Iar azi… una din cele mai mişto zile de anul ăsta. Cu valuri, la noul golf de la CC – cu plajă mare, ca de ocean, de peste 100 m, şi o groapă bine plasată la linia 2 de valuri care le ridică uşor peste 1.5 m. Dar nu m-am aventurat, căci umărul nu-i tare bine aşa că am stat cuminţel şi am luat doar 3. Dar! :D

Fără să exagerez, fără să încerc să epatez sau să mă plâng ca o baba… totuşi cred că am ajuns la vârsta în care fizicul te ajunge. Mai sunt 3, maxim 4 ani de surf şi gata. Pui placa în cui c-ajunse. A fost frumos, dar e cazul să încep să-mi recunosc limitele. Deşi, deh… la prima linie precum copiii merge şi la pensie, dar era vorba de sport aici.

După plajă am ras un fel de sote de vită la un nou turc în oraş – Efes Döner – d’am lins şi zama ce rămase pe fundul blindului, bun-bun. Nu ştiu cum are să reziste, dar asta-i altă poveste. Apoi o cafea la London, cu notiţele sub ochelari. Şi apoi am scris şi freo patru pagini la Cărtureşti. Apoi nah, frumoasă zi. Oare ce ar mai fi nevoie să se întâmple pe seară să intre la titlul ‘cea mai’? Nimic? :) Nu chiar.

Constanţa cu bani de rentier şi neaglomerată de turişti şi cu soare este de-o frumuseţe rară. Că-n rest… haleau, cam suflă vântul, în… (de_)toate. Totuşi… lasă. Să fie primit! :D şi ptiu-ptiu di_dioki.

M

Postul din 28 iunie 2015

Ce mişto a fost ziua de ieri. În tradiţia celor mai mişto zile din anul curent asta fu cea mai. Aveam o fantezie cruntă – mai ceva ca cocaina – să ajung la munte şi să mă pierd prin pădure de unul singur fără să mă deranjeze nimenica. And did. Verdele-i important, ar fi bine să fie programat minim o dată pe luna în calendarul ‘cum să rămânem cu mintea întreagă după munci’. Cred că m-am simţit cu adevărat relaxat pentru prima dată de când am schimbat macazul locaţiei; ceea ce ne spune ceva despre locul în care trăiesc că-i fix ca în post-studenţie, din 52-53 de weekenduri doar 3-4 erau în Bucureşti – în rest, banii se tocau pe te miri unde-n ţara asta.

Am dat o tură de Dihami – pentru că pe Jepii Mici la ploaia şi ceaţa care se instalase vineri, şi nici telecabina nu funcţiona, era semi-suicidal şi încă mai sunt lucruri de spus; m-am întors, n-am ajuns decât până la prima cascadă ca să-mi dau seama că până-n vârf pierdeam şi genunchii şi lumina. Dar chiar şi aşa şi pe traseele de semi-pensionari a fost mi-nu-nat. Cu gândul că dacă m-aş muta acolo după câteva săptămâni drumurile alea vor deveni corvoadă & cotidian iar sărăcia se va aşeza peste ele ca o pelicula de clei care nu face din fericire ce-i bine. Şi… la un moment dat, ocolind eu nişte dealuri-munţi (paranteză, când eram mai tinerel ha! dar ce nu pot să o iau de-a dreptul şi o luai pe culme – şi ce culme, ce peisaj, dar n-am putut să trec de câinii ciobanilor care nu m-au lăsat să mă aproprii de la câțva kilometrii de oi), am ieşit de pe traseu şi am ţinut foresteriul înainte în ideea că la un moment dat dau de civilizaţie. Şi dispăruseră urmele de încălţăminte. Mai erau urme de roţi, dar vechi. Şi când mergeam eu aşa fluturel… pac! o urmă de urs :) Şi de pui, un pic mai mare decât laba mea dar cu un deget în plus în față. Şi nu avea mai mult de 2-3 ore, minim 30 de minute în urmă. Am uitat să-i fac şi poză :) Mi-am dat seama că semnele alea dese din urmă cu “Nu părăsiţi traseul, zona frecventată de urşi” nu erau degeaba. Dar n-am mai văzut alte urme de mama-să sau alţii şi la întoarcere pe drum nu erau decât bocancii mei prin noroaie.

Şi… tot la un ocoliş (“dar ce, pe aici nu ajung mai repede?”) mi-am dat seama de ce nu zicea nimeni nimic de Diham-Azuga, că trasee erau dar poveşti nixam. E o unitate militară acolo, şi oricât m-am străduit s-o ocolesc râpele tot înspre ea mă trăgeau, aşa că am renunţat şi am luat-o cuminte pe drumul turistic.

Software de subansamble, asta-i conştiinţa. Şi căblăria-i lungă, de la periferie-n medulă prin gară până spre cortex. Căblărie lungă de unde rezultă şi probleme mai dese. Precum cablurile alea împuşcate şi legate cu bandizoler înspre Poiana Izvoarelor. Spre seară m-am întâlnit cu Sorin F. care m-a dus până la 3 Brazi, mai sus de Predeal. Vai, ce loc minunat de pantofari, cu super-belvedere – Bucegii văzuţi toţi frumos din NV – şi un access la mini-trasee în jur şi uşoare. De mers cu mândre mai puţin bărbate pe acolo. Şi în Azuga la o întrunire de BMW-işti unde am văzut că ursuleţii sunt un fel de Dacii tunate, născute de fapt din neajus şi pasiune pe genul ‘din rahat bici’. Dar mişto comunitate. Deşi merită un show mai… hai lasă impresariatul pe impresii.

Mai e, nu foarte mult, dar încă mai e. Hai nu două nopţi pierdute pe săptămâna ci una la 2-3 săptămâni, încă se pune. Şi nici un upgrade de look n-ar strica, nu minuni dar măcar de-o îngrijeală acolo. De te mirai în oglinda El Comandante-ului de la bar la 3 AM. Păi normal. Iar munca are să-şi intre pe cant bine; şi de nu… nu-i cu băi căci oferte estem.

Philip Larkin

Days

What are days for?
Days are where we live.
They come, they wake us
Time and time over.
They are to be happy in:
Where can we live but days?

Ah, solving that question
Brings the priest and the doctor
In their long coats
Running over the fields.

 

Hours

I have known hours built like cities,
House on grey house, with streets between
That lead to straggling roads and trail off,
Forgotten in a field of green;

Hours made like mountains lifting
White crests out of the fog and rain,
And woven of forbidden music—
Hours eternal in their pain.

Life is a tapestry of hours
Forever mellowing in tone,
Where all things blend, even the longing
For hours I have never known.

Postul din 8 septembrie 2013

Photo0272

Am petrecut un we fabulos. Vineri am fost la un botez unde m-am plictisit puţin, dar am învăţat şi aflat nişte lucrurile la care-mi doream răspuns. Şi l-am descoperit pe Silviu Covaci un folkist, nu chiar pe folk dar de un show şi mai ales o dăruire… mişto-mişto. Şi-o sâmbătă după-amiază petrecută-n London la o berică după baia zilnică încercând să încropesc un articol despre #roşiamontană.

Şi sâmbătă am fugeat cu Marean şi două mândre de-ale lui în Vamă. Cu un pitstop în Costineşti la HOP în Vox Maris-ul mişto renovat. Vama, ca Vama… cu beute, întâlnit mulţi prieteni tomitani, făcut muci, pierdut firul, îmbrăţişat toaleta etc. Cam the usual. Iar duminică am avut inspiraţia să facem o baie la Shabla pe care n-am mai văzut-o de mult, şi odată ajuns acolo să-mi dau seama cât de mult mi-a lipsit şi cât de mişto poate să fie locul ăla, şi cât de good vibe e. De ceva veri aşa fac: când vine toamna – dar de ce n-am fost mai des? În fine… A fost ca marele fix. Cam agitată apa – M. era ca într-o cutie de Pepsi :) iar eu mi-am pierdut, iar!, doapele de urechi nu-mi dau seama cum. Şi cu un pic de adrenalină feminină căţărându-ne prin capacul de la peşteră. Băi, cât de magic e locul ăla! Plimbat copchii un pic p’acolo.

Iar apoi o masă leneşă la Dalboka cu amintiri amestecate de nostalgie şi regret şi… îmi aduc aminte când începusem să-mi displacă pentru că mergeam aşa des şi era cumva highlight-ul de ce se putea face. Aşa pe sărăcie şi pe provincialism. Şi ciondănelile cu Lore şi cum o iubeam şi cât era în capul meu de fapt, şi ce a contat până la urmă în final. Şi tot felul de gânduri din astea. Graficul e în jos, clar – fără suprize şi fără panică: what goes up must go down.

Am băut apoi pe seară o cafea la un loc şmeker în Neptun – Efendi, foarte pe şic, foarte pe oriental. Oare de ce în Cţa nu avem baruri din astea? Degetul mare de la mâna stângă nu mi-a tremurat aşa mult, deşi abuzasem, nu ştiu de la ce e. Poate aflu luni.

Drama nu funcţionează dacă nu o faci

În aceiaşi Românie sunt mai multe Românii – ştiu, probabil că extind egoist noţiunea de naţie, ca să nu zic naţionalism, pentru propriul confort de catalogare – în acelaşi areal delimitat de limbă sau etc. aşa cum sunt diferenţele de la munte la câmpie, de la oraş central la staţiune sau de la zonă bogată ori ba. Băi, în Transilvania oamenii sunt mult mai calmi, recte în Sebeş care nu ştiu dacă e “inima Ardealului” dar ştiu că aici ţiganii la 7 dimineaţă într-un motel nu foarte ieftin şi nu foarte curat de la marginea unui oraş de tranzit se ceartă pe tonalităţi mai joase, nu sparg uşile ca să tragă de păr ibovnica prinsă asupra faptului şi nu fac scandal vandalizand locaţia în răzbunare la plecare.

Desfăşurarea acţiunii: în parcarea motelului coboară dintr-o maşină autorulată cu numare de Bulgaria un individ burtos la 50 de ani de etnie romă incertă, la curea şi la cămaşă, însoţit de consoartă – căreia i se păstrează proporţiile şi i se adaugă o semi-fustă gen şalvari, asortată cu nişte mâini muncite şi un spate pe măsură. Plus 1 bucată noră afectată emoţional şi un copil grăsuţ şi vioi de 10-12 ani. Din gurile lor se aude des cuvântul “curvă”. Au luat de la recepţie numărul camerei unde capul tânăr al familiei – ulterior dovedindu-se precum posesor de BMW tot autorulat cu toate cauciurile tocite cu numare şi volan de UK, maşină care probabil i-a trădat locaţia (să fie zece moteluri cu totul în zonă?) – şi-a petrecut noaptea cu ori o frumuseţe de-o cunoştea ori cu o plăcere plătită agăţată de prin împrejurimi. Sunt agitaţi şi babacul se vaită că “am crescut-o pe banii mei”, mama încornorată plânge fără isterie şi se ţigăneşte pe limba ei la uşa camerei rostind lucruri ce par mai mult rugăminţi decât reproşuri urmate în română de “5 ani di zilie o mâncat din ciorba / carnia mia”. Puştiul e într-un joc entuziast gen hoţii & vardiştii oscilând între personaje sau participând la ciocăniturile – atenţie! nu bubuiturile din uşa. Iar cortegiul este condus de madam-mare care e singura ce pare a ameninţa. Îmi par atât de la limita scandalului încât nici nu cer apel la bun-simţ şi/sau ameninţ cu poliţia, oricum lipsind nivelul ridicat al decibelilor pentru acea ora matinală. Să i se deschidă uşa şi să i se dea socoteală. Uşa care cu 2-3 umeri ar fi cedat foarte uşor. Îmi iau un pahar cu apă – petrecusem o noapte alcoolizată din belşug – şi trec în foişorul din parcare pentru a mă bucura făţiş de spectacol. Poate au fost trei capete scoase pe uşile vecinilor pentru lămurire sau din curiozitate, din care unul din grupul meu, şi ăsta fără scandal. Totuşi vecinii din camera alăturată cedează nervos, îşi fac bagajele şi pleacă. Nu se implică, nu cer, nu ţipă… înjură printre dinţi, ea mai mult, el surâde amuzat. Să fi avut drum chiar aşa de dimineaţă? Aveau numere de Bucureşti. Nu se întâmplă mai nimic şi babacul se aşează la terasă şi se decide aşteptarea – orişicum la ora 12 vor fi nevoiţi să elibere camera. Pare cel mai cu capul pe umeri dintre toţi – m-a întrebat dacă sunt alte ieşiri prin spate, nu erau. Între timp junele comunicase prin uşa cu ei şi căzuseră la un armistiţiu necunoscut.

Şi se aşteaptă. Uşa la cameră rămâne închisă. Mă retrag pentru încă un pui de somn, care însă nu intră. La un moment dat se aude un ţipat uşor, de femeie, dar fără urmări şi cam atât. Când decid că moş Ene îşi încheiase socotelile cu mine şi nu aveam vreo şansă de mai mult revin pe palier.

Tânărul june, la fel de burtos ca tatăl şi de semăna teribil de mult cu ţâncul, cu maieul şi tatuajul din dotare, nu fuma şi tasta nişte chestii într-un telefon cu butoane. Iese şi juna. Mult prea spălată şi prea asemănătoare cu ei să fi fost de pe centură. Chiar cu un pic de atitudine, tinerică şi cu un bust generos – i-am evitat privirea cât de mult am putut. Părea de dragoste, nu de altceva. I se chemase taxiul, coboară afectată cu o poşetă roz în mâna, îmbrăcată sportiş şi sună după taxiu să se întoarcă 30 de metri ca să o ia fix de la scări, urcă, aruncă o privire amestecată de emoţie junelui şi dispare. Tânărul îşi termină ţigarea care nu o avea, se întoarce în camera de recuperează o tabletă şi se suie în maşină. Înainte de a părăsi incinta se ceartă prin geamul lăsat cu o cameristă că de ce i s-au dat detaliile la recepţie, că el a plătit suma de şi că nu e nici corect şi nici frumos, şi că aşa ceva nu se face că era chiar taică-su respectivul. Camerista îl ia uşor la ture că ea e mai puţin decât intermediar în ecuaţia managerială şi el pleacă cu scârţâit în trombă în apogeul “păi ce e aici hotel sau căcat!?”. Iar eu mirat de eleganţa şi calmul confruntării întrebându-mă dacă născându-mă în Sud chiar locuiesc în locul pe care mi-l doresc. În urmă la toată povestea precum martor de control rămânând o dungă de cauciuc şi liniştea de dinaintea telenovelei, căci încă era dimineaţă devreme.

1. de ce au adus copilul cu ei?! prin perspectivă putea suferi cea mai adâncă traumă. n-au judecat deloc?
2. aş fi băut o cola cu tânărul june, am ratat momentul şi poate-poate aici era cazul de un pic mai multă îndrăzneală.
3. cine era ea până la urmă?
4′. călătoriile şi prietenii sunt bagajele extinse ale amintirilor tale. cu cât ai mai multe/mulţi cu atât trăieşti mai mult, pentru că eşti cine îţi aduci aminte, în fiecare moment. iar.
5′. dezintoxicarea alcoolică are un efect colateral de zen echilibru minunat asupra psihicului. e unul din motivele pentru care se bea. n-ar putea fi simulat? cum? cât de des? prin ce metodă?
6. cine şi când ar fi fost necesar să riposteze, să (se) confrunte etc. romi vs. români?

P.S. De la recepţie: erau din Deva – la diferenţă de 70 km – iar scandalurile la respectivul motel erau rare, ăsta fiind un caz extraordinar, cel puţin pe anul curent.

Postul din 13 august 2013

Un Summer Well anul ăsta de Buftea chiar ca o găleată de vacanţă. Aglomerat şi intens, centrat pe două foarte dulci nopţi pierdute că de luni am dormit aproape non-stop (dar nu m-am dat în lături să văd un sârbesc mişto la CityPlex). Cu oameni frumoşi, muzică din playlistul personal chiar pe scenă – deşi m-am entuziasmat cel mai tare la sesiunile dintre concerte – ah, ce muzică! ce oameni în jurul meu de ştiau versurile, ah! … dar ştiam asta. Sau era anticipată. Mi-a mai plăcut la festival, cumva pe modul negativ un hipstărache hardcore care avea înfăşurată pe mâna o camera pe film :) şi, din nou, că n-am auzit în jurul meu nici măcar un plm. Dar să nu confuzez vacanţa cu viaţa reală. Şi nici relaţiile de-o vară cu relaţiile serioase. Şi nici proiectele pro bono cu cele pe bani (mulţi). Şi nici…

Mişto Bucureştiul. Schimbat în bine, la cele 6-7 luni diferenţă când apuc să-l văz. Mai civilizat, mai relaxat – cu pi-ul aferent scăzut cf. factorul vacanţă, oricum pe plus. Şi, culmea, pe comunitate. Să le fie primit. Pe.

La întoarcere, resetat din coconul de acasă, cu nasul în iarba pârlită a câmpului, de mirosea a Bărăgan de Feteşti, începusem să fac planuri de scris. M-a pocnit să abandonez toată ideile curente – nefuncţionale, şi care mă chinuie – şi s-o dau pe naturaleţe, pe copilărie, dacă tot e cu bonus++, şi să m-apuc de “Litrarul”. Da’am uitat cum am ajuns acasă şi la prima scufundare în marea amniotică s-a dus complet. Sfârşitul ăsta de an bate-n reconciliere ruşinoasă, de matcă, iar crizele de până acum se pare că n-au fost suficient de puternice aşa că… de fapt îmi place, şi mediocritatea în/cu care mă desfăt nu mi-e jug insuportabil, doar mă plâng.

Postul din 18 septembrie 2012

Din ciclul “ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple” #Septembrie şi-a dat restanţele cu brio. Am bifat un frumos munte cu Pax&Calnegru pe Piatra Mică şi am reuşit să mă dezprind şi de cotidian cu o ieşire la Braşov. Chiar a fost foarte mişto la munte. Inclusiv partea de ‘pe munte’, deşi poate un pic cam în forţă, de am fi stat la Curmătura mai mult, mai pe relaxare, mai pe fericire… Fost bine însă şi în chei, acolo se întunecă devreme şi cum ne-am trezit “devreme la 10″…

Nu înţelegeam de ce am ‘ratat’ trenul de dimineaţă înspre încoace, eu sunt foarte atent la detalii, cum să nu văd “Nu circulă”. Ştiam că am să înţeleg mai târziu şi am înţeles când acasă ajuns mi-au spus că au fost la valuri şi erau super mari. Da, aş fi mers şi pe oboseala în care eram. Acum 2 ani “mi-am rupt” `singur` umărul ca să ratez întreg sezonul, de data asta mi s-a găsit o soluţie mai deşteaptă.

Mă cam joc cu “cercul vicios al anxietăţii” şi tare îmi e să nu pocnească urât de tot la iarnă pe lipsă de lumină. A devenit din ce în ce mai greu să-l dejoc. La munte nu mi-am dat seama de unde pornesc resorturile distorsionările obsesiilor, însă am reuşit să mă relaxez şi m-am hotărât să caut ajutor, pentru început, şi în mai multă literatură de specialitate. Da, da… dublate şi de acţiune, desigur. O carte în plus. Două cu ‘ecologia NPL’. Dacă m-am mai reinventat cândva are să-mi iasă şi acum. Ştiu că nu-s ok.

Valuri azi.

Ah, şi era să uit: am scris! Un shortstory de juma’ de pagină ca în adolescenţă, un fel de banc cu tâlc, de care-s tare mândru precum rupere de lipsă. Da, o perioadă destul de creativă, poate mai vin.

Concediu Ciclade – mai 2012


ZIUA 1
– toata Bulgaria este o Dobrogea colina continua
– salata de la prima oprire; branza + masline
– branza de capra mancata la Sacele in copilarie este una dintre cele mai bune branzeturi simple din lume
– combinatia de munte&mare este fantastica si greu de intuit (cea mai aproape paralela ar fi satul Greci din Tulcea cu Dunarea si Tutuianu langa)
– misto Atena. fete voluptoase < 25 (fund mare, ochi frumosi), >40 se uratesc cu draci. barbati frumosi. ca sa obtii .ro mai adaugi mult .ru; indie ppl; motorete; BXL 20 ans.
– “pass” pronuntia lui “bus” la bilete la feribord, petrecut 5 minute in neintelegeri cu “Do you have a B/PASS”? :) “password, what password?”, “a B/PASS” :) se pare ca nu au B in limba greaca.
– dusuri pe feribot la buda
– backpackers la ~30 de ani, arieni/olanden-ish cu carut cu copil de 1 an dupa ei. bravo, bai :)


ZIUA 2
PAROS: Balcik + .be in mediterana
– inchiriat bicle: biserica de capatul opus al golfului + apa rece
– nu baie; ci gasit o minunata piscina intr-un bungalow cu o chelnerita simpatica care stia bine engleza si cu un zambet mare, frumos, simpatic. stat vreo +1 ora pe acolo.
– berica si relaxare. flori si pestera (amenajata pt chill, cu pernunte si lumini)
– mai tarziu singur prin “oras”: stradute, case incrosetate intre ele cu pereti subtiri, tragi un scuipat si ajungi la vecinul. aia locuiesc cu toata familia acolo, sex cum fac? (later: la 2x ani in masina pe colinele de langa)
– mini stradute, saracie in afara zonei turistice
– sus coline
– why lenesi? am gasit un singur magazin in care nu mi s-a zis enervantul “my friend”, era un grec citit cu care am vorbit juma de ora de baschet, diferente culturale si arta&artefacte
– seara era cam extra-sezon, golache
– KAVA – crema de naut, foarte buna

ZIUA 3
– pana si frizerul stia sa faca turism “see you next year” ;)
– uitat la hotel o funie de usturoi in chiuveta :) data inapoi impachetata frumos nu din bucatarie, ci din debara
– foarte misto iesirea din primul port cu barca

IOS – scurt
– de luat pt next time: geaca de sailing pe care o porti tot timpul anului mai putin acum nu :) + Ketonal pt genunchi, desigur

ZIUA 4
– plecat pe la 6:30, vand 40 km/h; iesirea din port misto pe valuri mai mari
– dupa care incepe boratura (x2) cu de toate
– foarte misto intre insule, manevre si forfecari dupa care devine prea mult, cu echipaj “romanesc” cu tot. parca prea paralel cu valul, desi…
– trecut printr-un val la propriu care-a udat pe toti
– si astia care nu stiau sa citeasca semnele marii. fuck! bai in ani de zile de observatii am devenit f bun si precis la asta. & “no radio” :) wtf for? si ignorat alarmele primite prin. p.mea de popor descurcaret (sunt curios dc deformez ulterior) [ntz]
– intrat in MYKONOS, manevre in port
– lectie de bun marinar-marinar cu noduri si franghii (“uite asa” ii mergeau mainile)
– mai misto portul, dar mai comercial & turistic
– fost vrajit de o vanzatoare fara insistenta si luat 1 ie traditionala pt fete
– “follow the power lines to get to the windmill”. misto view pe noapte.
– seara barurile cu muzica misto erau goale => pierdut de baieti si venit pe jos pana la barca (freo 2 km)
– cum ar fi sa fi pe o barca cu oameni care asculta aceiasi muzica ca si tine?


– mor drq fara muzica “buna” langa mine
– grecii aroganti&lenesi, pe genul auto-pacaleala, care-i si aci, e balcanica.

ZIUA 5
delfin in port marina

– misto drumul pana la urmatoarea insula, surf cu barca ;)
SYROS – acostam chiar in buza portului pe strase langa terase
– misto oras, semi-indragosteala la prima vedere
– super biserica fortificata din deal. drumul pana acolo: asa DA! Grecia
– primarie si strazi de marmura. canteretul de la terasa cu chitara rece cu pasiune si voce tanguitoare, asa da! muzica greceasca, nu ce-i la radio care-i foarte aproape de manele
– super-feeling
– oras nu asa mare totusi, in port e cam tot + cand a venit feribotul la ora 23 erau foarte multi cu serviciul
– portocali pe strada; 1st cazuta aiurea “uite ba si astia cum ‘arunca’ portocalele pe jos”, dar… luat una direct din copac si are gustul undeva intre lamaie si portocala, foarte acida, acra; mergea de vitamina C o felie.
– aveau la buda la femei tampoane de schimb. chapeau

ZIUA 6
– biserica aia cu coloane aristrocrate
– urcat iar la cea fortificata – Anastasis (Renasterea), coborit prin alte parti si nu mai era chiar marmura peste tot
– multe pisici vagaboande, multe din ele jigarite
– multe cosuri de baschet
– un domn la 50+ costum si servieta, canta in timp ce cobora scarile spre munca cred :) superb.
– facut o baie-n poart printre U-uri, iar apa prea sarata. ihh.
– drum misto, un singur incident cu o pala de vant care a intors barca in loc

NAOUSA: greu de parcat lateral, reusit din a 2-a incercare (adancimea doar 2.5 m – au venit altii langa noi si au dat cu carma de fund)
– apar alte yachturi, inghesuiala de vremea rea, pe unul din ei ii agatam de noi. erau 3 si erau stresati; noi (cica jeo) paream marineros, ha:)
– constatat ca eram cam inghesuiti pe barca, restul navigau cate 4, maxim 6 pe barci echivalente (echipaj mare, si trebuia sa fim 10, nu 8. intrebare intr-un port: de ce voi romanii nu calatoriti cu femei la bord? :) )
– cum a gasit romanul nostru ma loc de gratar imediat in inima Greciei ( si va gasi oricand, clar!), de zburau oalele si farfuriile intre barca si jar si belau aia ochii mari la noi.

– bicle! iar, dar obositi, nu urcat un varf, ci un pic pana la o moara. e mare bai insula si nu parea populata de pe mal. ba e. si au agricultura si ferme misto. se pot autointretine lejer. cica nu creste nimic in Grecia… ha. oi, capre, gaste, gaine, porci… toate!
– seara net :) dar obosit si se invarteau monitoarele cu mine
 
 

ZIUA 7
– la plecare intalnit o broasca testoasa ratacita si cam lovita de… ceva. invartit putin in jurul ei
– facut un popas pe o insulita: baie, sarituri in apa & fun. eu am urcat in varful ei. ca sa dau de niste capre salbatice (?) (2 + 2 iezi). ce cautau acolo? si mai erau si oase de capra pe acolo.
– ploaie si mers in NAXOS. parcare cu nabadai si garcea de cheu cu “contre” cu primele hartii verificate (cica asa era normalitatea)
– [] din Naxos, insula mare si avea doar 2 porturi
– vazut loc misto de scuba dupa un cap de insulita
– mers vazut “castelul” – un fel de Sighisoara meditaraneana
– biserica catolica, o frantuzoaica batrana care ma pofteste inauntru si imi spune ca spiritualitatea e in inima, nu pe pereti si sa apreciez arhitectura ca atare. o refuz si mi-a parut rau dupa, imi promit ca revin a doua zi.
– putin somn ca-s rupt
– rau de uscat, haha
– portul mai strans cu di toate pe cheu. nu prea primitor, parca
– consumat 1 rola de saci de gunoi; multi intradevar plini de sticle de bere – care oricum a mai ramas, cica s-ar fi terminat dc era vremea mai generoasa.

ZIUA 8
– trezit, facut scuba la insula [], tunele simpatice semi-inchise sub apa in dreapta ei, ~ Shabla. okeish.
– calcaiul lui Achile al unui scufundac este urechea sa interna
– Cata uitat iPhone la frizer si l-a primit inapoi cu zambete
– ratat biserica, era prea devreme si era inchis
– plecat, back to Paros; ploaie
– parcat, teapa la benzina se pare – n-a verificat nimeni cand a facut full-ul grecul. mai mare atentie pe o data viitoare.
– papat; un ghiveci interesant: spanac + branza + creveti
– cadoux pe fuga
– feribot.
– prea mult, trebuia si mai mult relas; vreau acasa

– foarte misto Atena noapte de pe mare

ZIUA 9
– drum back lin
– Dalboka

mai multe poze

Postul din 17 septembrie 2011

Chiar dacă sezonul s-a terminat Mamaia încă mai are rezervele sale, şi asta intr-o locaţie geografică unde hotelierii nu ştiu să facă turism astfel încât cele trei luni de vară să se extindă în şapte, în 12. E vorba de ultima şi cea mai nouă bucată de plajă, de la Enigma încolo, Mamaia Nord cumva – cu IpaNera, H2O, Blue Beach-măzărici şi Fratelli. Deşi e doar puţin trecut de 15 septembrie, dintre toate acestea nu este deschisă decât una din ele. Vremea-i de un idealisim Septembrie – vară / toamnă indiană – încă atrăgătoare pentru zăcut la orizontală, chit că doar între orele 11 şi 16 ale zilei. Ştiu că ce spun sună ca o reclamă, ain’t … sau e. E vorba de o minunată terasă, chiar pe botul malului, unde te poţi refugia într-o după-amiază mai lejeră la o berică şi o baie rece de Gustar. Cochetut, drăguţ, non-flashy, cu facilităţi, fără cohoarde degradante – ceea ce-ţi poţi dori de la o normalitate civilizată.

Intermezzo writtical: stând la masă cu buni amici mă pocneşte o teribilă constatare de tabieturi şi atitudini pe un pod de timp de 10 ani distanţă. Eram la masă trei bărbaţi, toţi în jur de 30+ şi mai aşteptam spre companie încă doi. Acum 10 ani – la 23 – nu mi-ar fi plăcut configuraţia prezentă desconsiderând-o lăbăristic prin lipsa măcar a unei prezenţe feminine ce ar fi îndulcit atmosfera. Acum remarcam cu plăcere, şi cu deliciul exerciţiului imaginar, absenţa desăvârşită a sexului frumos şi cicălitor care ne-ar fi obturat comportamentul prin conformare la norme socio-familiale pe care nu ţi le doreşti când şezi cu fundul pe scaun la bere. E o diferenţă.

Fantastică este plaja extra-sezon, parol. Fantastică este Mamaia într-un non-ploios început de toamnă. Şi azi o superbă apă cu atributele perfecţiunii: (foarte) limpede, rece şi sărată. Poate un pic cam rece pentru genunchii-mi şubrezi pe care neopreanca scurtă nu are cum să-i acopere. Dar… apă, lumină şi soare. Sub apă, oh da! :)

Unde mâncăm la Shabla

Din ciclul cititorii întreabă redacţia le răspunde: unde mâncăm la Shabla? La minimarketul din interesecţie. Se cumpără doar cu leva, există bancomat chiar lângă el. Asemeni, seara sunt şi nişte terase drăguţe în zonă. La Shabla Tuzla de nicăieri – aint safe. Mai poţi cumpăra ţigări locale la singurul butiq din Tiulenevo şi cam atât.

Şi pentru cei cu o ţâră de chef turistic şi încă neştiutori, evident: scoicile de la Dalboka (cele mai simple sunt cele mai bune), din drumul de la Kavarna spre cap Kaliakra undeva pe dreapta, până-n sat.

Cu drag,
M

Postul din 30 iunie 2011

Amintiri (uitate):
– când săream gardul la creşă cu câte o pătură în mână, cartea şi ochelarii. după-amiază şi citeam până dispărea lumina.
– zecile de dimineţi de îndoială din sufrageria de la ai mei. şi adolescent şi după.
– lalele de mai, tot în sufragerie, pe lumina lu’ 11 AM.
– tartă de mere şi platoul cu ştrudele (concurând “La Albina”, după liceu, lângă staţia de 43, la câte un pahar de suc TEC). în bucătăria imaculată. momente perfecte de fericire.
– valurile luate între Vamă şi 2 Mai, văi! ce frumuseţe. cele mai, ever. ce dulceaţă. cum atârnam pe placă ridicat şi coborât de valuri cu Vama estivală-n zare. ce moment!
– norii şi cerul priviţi cu orele în balconul de sus de la Trocadero, uneori cu muzică portugheza-n acompaniament.
– când mă uităm cu tata la filmuleţe cu Andra la 2 ani, când ea avea 4. emoţionant.

Vama Veche, cadeaux:
– 3 zile de o minunată re-racordare la mine însumi. pierdut unde?
– Vamă minunată, ca-n Septembrie, dar deschisă toată. foarte puţină lume şi Talulah lu’ Jamiroquai în faţă la Goblin: nisip şi mare-n multe culori reci. minunat :)
– plimbarea pe dealul de sus, statul pe stâlp cu spatele la mare-n asfinţit înnourat. kitschy and forever working.
– ciorbă la Bibi 4/10 – aproape digerabila, la Şoni – da, da – 8/10. o bere la Bibi -> 8 RON ! să trăiască Silva Black, minunată – caramel, lighty, nu foarte dulce.


– frumos pe str. Meduzei :) ingenuu, old VV
– ah!… de ce nu e aşa în fiecare zi?
– deşi am avut telefonul închis l-am urât că trebuia să-l deschid seara să verific necesarele sms-uri.
– importanţa maşinii de scris constă în lipsa Internetului, jocurilor etc.
– să-ţi iei în vacanţă: un capsator şi un player de muzică. se pare că nu prea rezist fără.

– câtă tehnologie este într-un mobil: telefon, ceas, calculator buzunar, lanternă, cronometru, calendar, alarmă, aparat foto, SMS, google (dicţionar, spelling, info, twitter şi email).

I want a daughter while I’m still young

– pornit de la 23 de ani cu “de ce Cta e cum e, de ce atat de putin popor aici asculta Arctic”. cum pot sa fac doar eu singura lumea mai buna, ceilalti ce fac? de ce filmele sunt rele si zugravesc si monstruozitati. naivitate dulce neprihanita, impresionat.
– plecat pe la 7 AM, starnit & scarbit de 1 anumita melodie, 2 oameni si o situatie-n 3.
– pup mam @ home
– ajuns cazat => somn.
– Buc – eternul singurul oras adevarat al .ro, schimbator, viu, plin de energie, plin de fete si oameni frumosi. cu turisti de cheap Europe.
– trafic misto. ‘certat’ bmwist ca n-am semnalizat schimband banda, I didn’t. ori ori. cert e ca NON/NEsemnalizat. and should.
– biletele la teatru booked pe 3-4 zile-nainte. frustrant & frumos.
– coada si la bilete la cinema, dar mergea repede
– vazut un retard de film (‘No strings attached’); vazut promo de o animatie misto
– Control!
– concert The Mono Jacks. rocks! cu nerv, energie si suflet.
– ne-salutat cu d-l Seicaru care era cu amanta. sunt sigur ca n-avea nici memorie pe care sa te bazezi.
– oare cine topaia cu o groupie adevarata:) in primele randuri oferind “quite a performance” herself.
– in CTRL intalnit Manu. povesti, amintiri si referinte. baiatul care debarasa sticlele de bere din Fire face bine, probabil.
– vazut alti “batranei”. cum era compartimentat clubul de boxe si de pupitru DJ. Leo la butoane. gestul ala misto din mana de “cu placere”.
– toate fetele din toata Romania care sunt scuipate-n gura cand refuza insistentele mojicilor sunt acolo. gajikute misto. chiar.
– met miss @astrodom. emotionata. multumit de serial, uitat felicitari pt DoR.en. ratat C.U. . “nu te muti la Buc, aici sunt `concertele`” (a se citi – orice, minus marea). ohhh nu, nu iar dilema asta. nu.
– pustimea NEsigura si destul de timida.
– dans!
– alti nebuni & nebune ce dansau. pe frustache mai mult.
– gusturile se mai si educa. mecanismul satisfactiei/saturatiei ramane acelasi.
– doua piese din premiatul Arcade Fire. si s-a umplut ringul si lumea dansa si se bucura. umflat pipota-n mine. pus ‘semeni si the very last extras pe single de la mamutze… care are … mai putin de 1 saptamana de cand e pus pe net.
– si so 90z-ul din camera cealalta spre dimineata care ridicase lumea pe mese asa ca sa-l injur pe B. :)
– extraordinar de multe intrebari “ce dracu caut eu in Cta?”. am viata searbada aici?
– la final vazut Stefan (LeD). are ori ba copchil maricel?
– melodia de final: You do it to yourseeelf.
– ce misto pe zi in zona Campineanu. amintiri frumoase de la etajul 6 :)
– multe, multe amintiri
– Cismigiul full, si cu catel si cu purcel.
– tarta de fructe langa si ospatarita tanara, simpatica si cu fund/spate mare cu maini numa’ bune de masaj.
– faza cu mamica care semana leit-leit cu Manu-n Cismigiu + Oana M insarcinata (cu al doilea, cred) vazuta intamplator la plimbare cu maica-sa pe Victoriei. Universul, semnale?
– n-am avut timp de alte intalniri si duminica desi vrut fiind ramas mai mult uitat de prieteni.
– primul lucru care l-am facut cand m-am intors a fost sa ma duc sa vad marea, ca disperatu’ ca-n facultate. mi-am adus aminte de cum am hotarat sa raman aici, atunci.
– la Cta ghiata s-a topit.

– ~200 numai benzina drum. consum mare 6.5%. albumul drumului: Manic Street Preachers – Postcards From A Young Man (2010), pe genul urlat de bucurie.
– desi planuit stat mai mult nu mi-a iesit. doar verificat treaba cu one-night-dance CTRL. ramas cu planurile de schimbare.
– lectia hotelului: nu merge CTRL dus&intors in aceaisi seara. TRE’ dormit si inainte si dupa.

Solutia la “tineretea e un drog minunat” este profesoratul. Pentru ca in fiecare an o alta generatie face 18 si prea putini se opresc acolo.