Tags: Vamă

Postul din 10 august 2016

Am terminat Litrarul, deşi poate versiuni finale ar mai putea fi – de dezvoltat, oh da… dar are ceva din bijouxul pe care mi l-am propus. Aştept totuşi să-i scanez şi artwork-ul – pe care-l merită :) Şi ăsta e cel mai important lucru din viaţa mea din ultimile luni – bine sunt, dar ăstuia-i dau valoare. A mea, a mea. Muncă neimportantă – deşi… iar rost de învăţări şi de proiecte mişto sunt. În continuare cel mai bine la muncă este în pauza de prânz când mă duc la Starbucks şi mă scălămbăi pe foi albe – de trece timpul… ca_şi_acum. Există asemeni alintul gândului demisei dar fac efortul de imaginaţie a unei familii cu doi copii şi îmi trece. Pe concediu poate-poate-poate o pui de-o Lișboa – ptiu-ptiu, Doamne ajută!

Am tras o Vamă mişto cu Muf şi Pax şi din găşti de Buc, de-o uns pe suflet cu prins diminățuri la răsărit… “[…] la răăăăsăăăriiit”. Else? Romane? Ntz. Teatru, subţire pe vară dar încă e – în categoria independent-mişto de la actori pentru actori. Azi am luat o semi-pauză de la worci că era cazul, am fost călărit bocu’ în ultima vreme – nişte management cumva emoţional a’ci n-ar strica. Organizând timpul, vremea trece lucrând cu tine – deşi ca scop, în lipsa de, nu scapi. Nobody does. Însă vine acum #Septembrie şi va spăla tot-tot-tot. Să fie şi nişte valuri, deşi umărul e-n pioneze destul de nasol.

Şi ce-i tot aşa de mişto este escapada fix după-muncă cu nasu-n soare printre arbuștii de la Eden: cum pocnesc arcadele ca nişte arcuri tensionate de o mâzgă care vrei nu vrei, se adună şi care – la naiba – ocupă cel puţin 8 ore pe zi. Anormalitatea normalităţii. Şi când nu ajung, fiind acasă, mă observ cu draci şi… “ce s-a întâmplat?” ah… n-am fost la Eden azi :) Locul unde cu Lequ-n weekend stăm cu orele ca în lentoarea şi în bunăvoinţa tinereţii. Ptiu-ptiu, ptiu-ptiu!

Postul din 6 mai 2015

2,3 iulie 2014
– fete plajă (ros Rebe)
– Vamă, Robin&TBS, beție, Lică, Folk U

9,10 iulie 2014
– gagică
– beut El C + adormit pe plajă
– SW14 (The National)

16,17 iulie 2014
– încasat $
– Shabla cu Kirk
– Vamă furtună + labă înot + căutat

23, 24 iulie 2014
secretul fericirii + Christchurch town
– AU puțin
– concert Club 13, alții: Top Hats? | Crina
– valuri

30,31 iulie 2014
– Sin City 2 + party (unde?) Petru
– mega-grătare de ziua lui Vanghe + Luca + indiemotion.ro
– #Septembrie

6,7 august 2014
– valuri + grătar popas cu Dan
– seară El C + trezit pe bordură într-un fel
– valuri. Oha
– grătar Pulse + berlinezii ăia
– duminică valuri | pierdut labă

13,14 august 2014
– HoP
– concert (care? puștani)
– fete
– beut
– superbe valuri (cafea și nisip în gură). Cif

19,20 august 2014
– surf; Casa Căsătoriilor; still alive
– Lică ; Cazino
– karaoke My Way
– hulă, valuri lungi
– lipsă fete
– băut all night (mașina abandonat la Phoenix)
– coffee duminică
– Andreea?

26,27 august 2014
– joi chiul work
– Doors Jack, El C., Andreea (vineri) [who the fuck is Andreea?!]
– sâmbătă (la fel?)

Philip Larkin

Days

What are days for?
Days are where we live.
They come, they wake us
Time and time over.
They are to be happy in:
Where can we live but days?

Ah, solving that question
Brings the priest and the doctor
In their long coats
Running over the fields.

 

Hours

I have known hours built like cities,
House on grey house, with streets between
That lead to straggling roads and trail off,
Forgotten in a field of green;

Hours made like mountains lifting
White crests out of the fog and rain,
And woven of forbidden music—
Hours eternal in their pain.

Life is a tapestry of hours
Forever mellowing in tone,
Where all things blend, even the longing
For hours I have never known.

Postul din 2 august 2014

Vama e de evitat în weekend, uitasem şi mi-am adus aminte. O forfoteală d’aduce cu Costineştiul ăsta nou, şi de-o cufureală s-o ţii până acas’ că nu-ţi vine să-i dai drumu’ nicăierea p’acolo. Ca apoi întors pe strada ta, la trecere, să vezi un pui de roşcată ruptă parcă din desenele manga şi să-ţi aduci aminte ce căutai de fapt în Vamă. Dar nu mai e…

too much is never enough

Postul din 14 martie 2014

Nick:
– a ridicat toată lumea în picioare şi s-a DANSAT
– a prelungit petrecerea cu 1 oră
– s-a mai comandat încă 1 rând de bere pe tura respectivă
– a enervat aproape toţi ‘vechii’ când supapa de bațâială s-a echilibrat şi nu s-a revenit la indie-indie

Este o problema complexă cu multe variabile care depind una de alta complicat.
Nu, nu vreau să fac eventuri cu muzică obişnuită de club, de Vama etc. Sper că n-am jignit pe nimeni, şi dacă… îi priveşte.

Şi cum te-ai oprit din dansat pe un dubstep ca să te doară mai puţin genunchii a doua zi, că oricum dansasei destul – gen freo juma’ de melodie :)

#toamnă2014 ?

Postul din 8 septembrie 2013

Photo0272

Am petrecut un we fabulos. Vineri am fost la un botez unde m-am plictisit puţin, dar am învăţat şi aflat nişte lucrurile la care-mi doream răspuns. Şi l-am descoperit pe Silviu Covaci un folkist, nu chiar pe folk dar de un show şi mai ales o dăruire… mişto-mişto. Şi-o sâmbătă după-amiază petrecută-n London la o berică după baia zilnică încercând să încropesc un articol despre #roşiamontană.

Şi sâmbătă am fugeat cu Marean şi două mândre de-ale lui în Vamă. Cu un pitstop în Costineşti la HOP în Vox Maris-ul mişto renovat. Vama, ca Vama… cu beute, întâlnit mulţi prieteni tomitani, făcut muci, pierdut firul, îmbrăţişat toaleta etc. Cam the usual. Iar duminică am avut inspiraţia să facem o baie la Shabla pe care n-am mai văzut-o de mult, şi odată ajuns acolo să-mi dau seama cât de mult mi-a lipsit şi cât de mişto poate să fie locul ăla, şi cât de good vibe e. De ceva veri aşa fac: când vine toamna – dar de ce n-am fost mai des? În fine… A fost ca marele fix. Cam agitată apa – M. era ca într-o cutie de Pepsi :) iar eu mi-am pierdut, iar!, doapele de urechi nu-mi dau seama cum. Şi cu un pic de adrenalină feminină căţărându-ne prin capacul de la peşteră. Băi, cât de magic e locul ăla! Plimbat copchii un pic p’acolo.

Iar apoi o masă leneşă la Dalboka cu amintiri amestecate de nostalgie şi regret şi… îmi aduc aminte când începusem să-mi displacă pentru că mergeam aşa des şi era cumva highlight-ul de ce se putea face. Aşa pe sărăcie şi pe provincialism. Şi ciondănelile cu Lore şi cum o iubeam şi cât era în capul meu de fapt, şi ce a contat până la urmă în final. Şi tot felul de gânduri din astea. Graficul e în jos, clar – fără suprize şi fără panică: what goes up must go down.

Am băut apoi pe seară o cafea la un loc şmeker în Neptun – Efendi, foarte pe şic, foarte pe oriental. Oare de ce în Cţa nu avem baruri din astea? Degetul mare de la mâna stângă nu mi-a tremurat aşa mult, deşi abuzasem, nu ştiu de la ce e. Poate aflu luni.

Postul din 31 iulie 2011

Am un mare regret. E foarte nedrept timpul ăsta. Aş vrea să fi rămas pe loc când erau nepoţelele mici de avea Andra 2 ani. Endless time atunci. De puteai să le fi pupat în voie fără să facă atâtea figuri şi să le tachinezi mult mai mult decât acum. Parol.

“Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.

E frumos în Vama Veche când te duci cu oameni frumoşi. Iese mişto. Toţi francezii când ajung pentru primele dăţi în Vamă dau în entuziam tâmp de cât de mişto e acolo: muzică, tineret, alcool ‘pe stradă’ şi libertinaj.

Postul din 30 iunie 2011

Amintiri (uitate):
– când săream gardul la creşă cu câte o pătură în mână, cartea şi ochelarii. după-amiază şi citeam până dispărea lumina.
– zecile de dimineţi de îndoială din sufrageria de la ai mei. şi adolescent şi după.
– lalele de mai, tot în sufragerie, pe lumina lu’ 11 AM.
– tartă de mere şi platoul cu ştrudele (concurând “La Albina”, după liceu, lângă staţia de 43, la câte un pahar de suc TEC). în bucătăria imaculată. momente perfecte de fericire.
– valurile luate între Vamă şi 2 Mai, văi! ce frumuseţe. cele mai, ever. ce dulceaţă. cum atârnam pe placă ridicat şi coborât de valuri cu Vama estivală-n zare. ce moment!
– norii şi cerul priviţi cu orele în balconul de sus de la Trocadero, uneori cu muzică portugheza-n acompaniament.
– când mă uităm cu tata la filmuleţe cu Andra la 2 ani, când ea avea 4. emoţionant.

Vama Veche, cadeaux:
– 3 zile de o minunată re-racordare la mine însumi. pierdut unde?
– Vamă minunată, ca-n Septembrie, dar deschisă toată. foarte puţină lume şi Talulah lu’ Jamiroquai în faţă la Goblin: nisip şi mare-n multe culori reci. minunat :)
– plimbarea pe dealul de sus, statul pe stâlp cu spatele la mare-n asfinţit înnourat. kitschy and forever working.
– ciorbă la Bibi 4/10 – aproape digerabila, la Şoni – da, da – 8/10. o bere la Bibi -> 8 RON ! să trăiască Silva Black, minunată – caramel, lighty, nu foarte dulce.


– frumos pe str. Meduzei :) ingenuu, old VV
– ah!… de ce nu e aşa în fiecare zi?
– deşi am avut telefonul închis l-am urât că trebuia să-l deschid seara să verific necesarele sms-uri.
– importanţa maşinii de scris constă în lipsa Internetului, jocurilor etc.
– să-ţi iei în vacanţă: un capsator şi un player de muzică. se pare că nu prea rezist fără.

– câtă tehnologie este într-un mobil: telefon, ceas, calculator buzunar, lanternă, cronometru, calendar, alarmă, aparat foto, SMS, google (dicţionar, spelling, info, twitter şi email).

Postul din 9 septembrie 2010

E un Septembrie atât de frumos afară. Încă destul de cald, cu Soarele de-o intensitate fix cât trebuie. Un portocaliu molcom. Vreme de concediu sau de valuri. Din motive obiective nici una din păcate, fără să-mi pară rău. Au trecut 5 luni de când m-am mutat şi nu ştiu dacă am scris 3 pagini. Ar trebui să-mi fie ruşine şi mi-i. Probabil atunci când condiţiile sunt propice mă apucă pofta. +6000 RON peste cheltuielile curente. Şi Timişoara. Dacă ajung în Vamă iar până-n octombrie şi-are să-mi placă la nebunie e ceva defect în capul meu. Curbili viniii-vini.

Postul din 21 august 2010

Cred că deja a devenit o tradiţie a verii filmul de sâmbătă seară şi somn. Surclasează o Vamă prea aglomerată şi prea populară. Poţi să mergi şi-n timpul săptămânii, vinerea… e mult mai drăguţ.

(Ar fi trebuit să-mi fi notat vinerea asta. Plină, ciudată şi întrebătoare zi. Cu linuţe cum o făceam odată. De la impozite … la doar 40 min cu 120 km/h extra-urban wayback din Vamă. Dar nu … sunt curios dacă am să uit.)

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Postul din 29 august 2009

O Vama plina intradevar. Foarte frumos la inceput pana ce alcoolul zgomotos si vesel din cele doua beri si jumatate (adica la 0.33) si-a facut disparitia sa din creier. Cu dansat pe strada cu necunoscuti, cu schimbat cluburi, cu companie placuta. Foarte misto urme pe buze lasa Corrido Sangria. De ce am cedat atat de usor? <“destinul” meu – o promiscua si jumatate>. Misto replica, dar atentie! este vorba de complexele mele (sunt chiar curios de interpretarea terta, corecta dar nu si politic).

Posibilul enervant L. se juca ca un copil de maidan in valurile nisipos tarshiitoare de la Shabla Tuzla. Si mai sa uit! Am vazut adiacent si malul inalt de la Krapets si piscinele europene aferente caci nu-i de coborit acolo. Arata altfel decat pe Google Earth, locul are frumusetea lui de golf virgin cu padure spre Shabla si-i de explorat si spre Durankulak. Pare insa excelent pentru valuri de surf.

Da’ a meritat tot. Incheiata maiestos, un maiestos urmarit, obosit-penibil prin recurenta incercarii, de un Floyd (ei erau cu maiestria) cu “Comfortably Numb”. Atunci cand “viata se aseaza cumva, toate lucrurile sunt la locul lor” si marea pe amurg de lumina intr-un colt de tara, la o cafia, iti da o confirmare dupa care alergi de multe ori, fara sa stii ce / cum.

“Cum? La 30 de ani, neinsurati / nemaritate si fara copii.”

Postul din 23 august 2009

Aseara o Vama frumusica inspre final de sezon cum ar veni. S-a lasat cam rece. Se pare ca Spice, terasa batraneasca gen 30ish de langa Expirat, este da place. Compromisul care trebuie. M-am dansat un pic, ceea ce mi-a prins foarte bine. Petru adormise de tot pe un pat acolo:). Expiratul plin-plin dar se repeta faza de data trecut cu golirea ringului pe indie la “I predict a riot”. Yu fuckers! La pustani in Goblin misto ca si pana acum. Frumoasa-i tineretea domne, mai ales cand e cool. Cred ca se playeaza acolo cea mai ‘indie’ muzica din Vama, chit ca nu-i brit. Iar cum de final am auzit acolo “Aerials” a lui SOD ce mi-a barait spre pofta-n urechi toata seara ce pot sa zic… Controlul, nu gol-gol, dar expirat. Mi-a adus Cifone flori spre impacare:), funny, ar trebui sa am si o poza cu asta. N-a invatat pana la varsta asta ca la mine functioneaza ciocolata sau bomboanele, mai genul stomac ajea. M-am intersectat cu mai multa lume majoritara ex-Pulse. Am auzit un zvon favorabil ca se pune de-o inviere. Sa vedem. M-a prins si Vali la dansuri un pic, dar am cam gafait, nu prea mai am antrenament. Si se mai intampla si lucruri care trebuie precum “Crazy” – Aerosmith, ca deh Vama dulce Vama.

Am cam frecat-o-n ultimul timp, si de ce sa… imi place.

le: dupa-amiaza niste valurele ce pe webcam pareau destul de mari dar de abia tarau placa. eh, de control, asteptam septembrie care se cam lasa asteptat vaz. si intalniri “intamplatoare” (? – neah, karma-i clar) cu trecutul, insa mi-au limpezit indoieli: pana la urma mut personajul principal de tot in 30iz.

Postul din 20 august 2009

Azi ar fi trebuit sa fie zi de doliu. Pentru neplecarea mea in KL. Am suferit cum stiu eu mai bine: sub apa, cu gura si sufletul pana la urechi :). Tras o Bulgaria de-o zi amin! libera cu Luca family. Suprinzator de bine, simtit de milioane. (Poate uneori e bine sa mai schimbi si gasca). Ei virgini in ale scuba-duba se bucurau precum copiii mici, mai ales Luca care era ca “pestele in apa”. Observ ca se intampla asta de cate ori duc zodii de apa la Shabla, li se sparge o lumina interioara pe fata de-s de admirat.

Bun ase. Sculat lenes de la 9 (! – civilizatia asta facea, se grabea stupida spre servicii prin toate orasele de pe traseu), ajuns pe la 12, cu Matizachele packed. La locul nostru cam era bulau, n-am intrat decat cu Cristi in apa, in “fiord”, asa sa-i arat, cam tragea, usor sport extrem, dar a fost ok – doar cateva belituri de control firave. Am excelenta inspiratie sa le arat inspre Tiulenovo roci si locul pescarilor, cand… la pestere era apa linistita. Pai, nu dam o tura de dupa bolovanul din pestera? Ba da. Dar nu stam noi aici ca in alta parte nixam apatie? Si-am stat. Cateva ore bune. Foarte fain. M-am suit pe stanca / insula de langa – are o cordelina otelita pentru suport la urcare pe acolo, deranjat niste cormorani din siesta lor, facut poza “la inaltime” (care-s yet to come; venira). So very fun. O zi misto.

Pe la 5 hai sa mergem la niste scoici unde iar ne-am lungit cu 10 feluri de mancare, 5 persoane in echivalentul a 120 RON. Spre seara: “dar ne grabim?” oh nu. Si nu c-am avut noi oo sa face litoralul bulgaresc si grecesc pana se terminau banii de pe toate cardurile sau macar pana luni dimineata, dar macar de-o baie la Rusalka am ajuns. La Rusalka taxa de intrare s-a marit la 5 leva, dar un batranel simpatic ne-a lasat sa intram ca era seara si l-am spaguit samaritean cu doua doar (desi la iesire ne-au cerut spre verificare cartonul de sedere, insa ridicatul umerilor a fost suficient de impaciutor incat sa ne ridice bariera). Hai sa-l duc pe L. la stancile din larg. Cand ajung acolo… ii cer putin vizorul sa fac o verificare de meduze. Era una medie care statea langa perete cuminte. Zic, e bine. Ne balacim noi pe acolo… cand… hopa meduza la noi. Zic, a luat-o curentul. Bai nu, aia venea spre mine! Atacul meduzelor, pampam! Bai, nu-i adevarat. Ma uit mai bine, aia chiar venea. Ii cer lui Luca s-o “execute” cu labele si asta-mi confirma, avea comportament de animal in stres. Chiar in halul asta sa fi evoluat meduzele in ultimii 10 ani? Ma mult mir. Astuia i-a ars si niste toxine pe moaca, din apa ajea, noroc ca eram pregatit ca cercetasii (marini) cu sarea la mine.

N-am reusit sa bem o bere-n Shabla (desi chit ca este cat Cobadinul, am vazut minim 4 restaurante / terase, si toate foarte onorabile, iar oamenii imbracati frumusel, de seara). Schimbat 10 leva unui compatriot ratacit sau “ratacit” pe la supermarket (ce dracului cauta acolo la ora aia?) si ne-am intors spre tara. Am trecut si prin Vama unde am ras doua beri la o terasa si una-n Expirat, cam golut, cam frigut, dar frumusel, insa nu eram de stat. Frumoase fete-n Vama.

Eh, si uite asa am purtat io doliu azi. :). Amin!

Postul din 11 august 2009

Aseara o Vama neControla cu Petru. Plin de pustani de-o medie de 21, frumosi, “tineresc”, in vacanta. Electro-dub in … fostul “Club A”, plin de viitori, poate actuali si de samanta 1-2 fosti publicitari ai tarii. Fun-fun, dar imi clantzaneau gleznele si eram foarte atent sa nu-mi luxez una pe acolo:) Ce moaca de gabor in razie aveam:D – lucrurile s-au relaxat in privirile din jur dupa ce am inceput sa sug cu sete dintr-o apa plata. Expirat! lume!! si la un moment dat vine Banquet-u’ lu’ Bloc Party. Se aude un “asta-i pentru rockeri” si.. surpriza, se GOLESTE ringul! Fuuuck! Nu mi-a venit sa cred, inca am soc post-traumatic. Ba! S-a golit, wtf! “Pt rockeri”?!! Cocalarilor! Acum, gandindu-ma… nu mi-a fost ca s-a golit ringul, ca erau 2 (doi cu mine cu tot) pe ring si putea sa o tina asa toata noaptea, ci ca anume clar se taia macaroana… si s-a taiat normal, DJ-ul a dat-o rapid pe Faithless sa aduca lumea inapoi. Petru radea si cu fundul de mine cu “Belgia scrie pe fruntea ta”, dar… nu! Imi aduc eu aminte ca se poate. Chit ca-s amsterdami & friendji.

Suiele au fost in toate trei barurile. N-am baut. Fost fun – minus episodul cu “rockeri”. E misto sa ai 21. Si am inceput sa redescopar Interpol.

Postul din 02 august 2009

In sfarsit o Vama mai reusita, cu ajutorul d-lui Tuborg si a unui concert Kumm in Control care a izbutit sa-l umple pana la urma (cam cu fetzele familiare din Buc). M-am dansat:) M-am betivanit:) Asa da! Concertul nu l-am apucat ca am ajuns tarziu si “Folk you” nu-mi era interesant mai diloc. Oare sa se fi spart ghiata-n Control? Nu crez.

Bun. De ce am luat-o si pe Lorena cu mine in Vama? Intrebarea asta cre’ca mi-e deja retorica. Deschid un nou tag?! Brrr. Nu.

Din pacate nu exista un echilibru in povestea asta, cel putin nu unul omenesc, oricat as incerca. Plus tarele fiecaruia. Nasol ca ‘bring everybody down’ care ei nu merita, evident.

Besides… it was fun drinking&dancing:) I shall never grow up.

Postul din 26 iulie 2009

Un week-end frumusel. Inceput cu o zi fortata-n liber vineri, petrecuta pe plaja in principal, cu I. si chiar si cu placa (si-a luat si el:))… mai frumos decat ma asteptam. Are “putrezitul pe plaja” valorile lui, desi mai ca-i precum cafeaua: ca sa devina arta tre’ sa fie destul de rafinata ;) Dar nu-i rau deloc chiar si pe fuga – si da, stiu, ar trebui sa fac asta MULT mai des. E la doi pasi. Valurele mici, dar placute, pacat ca vantul a picat spre seara. Sambata o Agigea, din pacate cu o apa tulbure – plina de microorganisme – ca de abia imi vedeam labele. Mission aborted, back to “putrezire”. Nice:)

In Vama eu nu stiu daca mai merg vara asta. In nici un caz treaz. Imi este deprimant. Nu pot sa accept ca aia nu stiu sa(-mi) puna muzica. Nu pot sa accept bucuria de pe “Videli Nochi” din Stuful tzaranizat la maxim (ca-i moka si la indemana) asa cum o faceam acum 10 ani. Nu pot sa accept ca astia din Control n-au fost deloc la biserica si sa le pice curentul cand aveau si ei in sfarsit! vreo 3 mese pline. Nu pot sa…
E rusinos ca toata Vama sa fie facuta de atmosfera si de muzica din masina. Ori alcool care sa culce cuminte la pamant toate pretentiile si sa niveleze nivelul de distractie, ori… de 2-3 ori pe an Controlul din Buc, sau stiu eu ce alte petreceri tematice 30ish. Ok.

Si cred ca imi ajunge si cu depresia. Ar fi cazul sa ma apuc de munca. Este posibil sa fie prea tarziu pentru Malaezia, dar… poate am super-bulan. E rusinos sa stiu ca n-am plecat anul asta mai nicaieri pe unde mi-am propus, si ca la intrebarea lui Popey ca “ce am facut pentru sufletul meu in ultimile 6 luni (besides L.)?” am ridicat din umeri. Nu stiu ce vreau? Nu-i nimic, exista cursuri si pentru asta. Metodologii, americanisme.

Iar legat de umanismul oamenilor din jurul meu care nu-s oameni buni, nici oameni rai, ci oameni… Nu stiu. Pana la urma chestia asta cred ca va ramane asa forever. Sunt centrul universului meu. ‘Fuck around’ is not ok. Din nou. Leave it. Era buna intrebarea aia cu “asculta de fapt ce vrea viata de la tine”.

Postul din 8 iulie 2009

Am ajuns cu Ionut dupa digul ala de la Petromidia. Dar era cam sec, la ce sa ma fi asteptat? Si n-avea decat inca un rand de stabilopozi sub apa. Nu sunt ca digurile din larg din Mamaia pe mai multe etaje sa faci slalom printre ele la urcare:) Dar plaja aia… chiar minunata.

De ce oare se inghesuiau pestii pe luna plina sa iasa afara din apa? Ciudat. Ii prindeam cu mana, prinsei catva, imi pareau negrii si urati, sper ca erau guvizi normali :D Cam beui, s-a rupt si putin filmul, dar nu mi-e jena deloc cu rezistenta slaba la alcool. E chiar sanatos ca am renuntat la bautul ocazional, desi aseara ce era de sarbatorit / inecat?

Putin cam in urma cu munca, nu mai fac nici o planificare pana nu revin la zi. Si diseara niste clatite, si poate si some pancake. Sau american pie, din astea :D … de import sa fie. Fanteziile mele? Tre’ sa cumpar fineti d’ala bun. Novisadul e departe, eu nu-s sofer de 1 zi pana acolo singur.