Archive for Aprilie, 2007

Entry for April 30, 2007

Valuri de hula azi dupa-amiaza dupa 2 in Mamaia, suprinzator de placute. Doua serii chiar mari-mari, 1.30 m si… iar pe unul din ele taiat intr-o diagonala la 45 de grade super-frumos. Viuuum! Ah, m-a uns pe suflet! Sweet quality time. Ma simt atat de bine in apa, iar cand am norocul de valuri e fericire curata. Se pare ca ar putea deveni o traditie valurile suprinzatoare de 1 mai ca si mersul la lac la Tasaul dupa Chituc (Periboina anul asta).

M-am obisnuit cu gluga dar nu-mi place ca nu mai aud nimic, poate ar fi cazul sa-i fac niste aerisiri la urechi… plus: se incalzeste teribil de trebuie udata periodic. Mi-au deschis apetitul valurile astea, vreau din acelea de septembrie de simti ca duduie sub tine si te cam ia cu frica cand te gandesti ca poti face o greseala si poti cadea.

Diseara… Vama? Crush? Boschetareala? Somn? Party? Iar? Nu-ti ajunge? M-am deconectat total de la munca, ceea ce nu-i rau deloc. Va veni (iar) o perioada foarte aglomerata. (mama: “Mihaita nu stii cand vine si nu stii cand pleaca. Ii zic, ia vezi e acolo? Ca nici nu stii. Vine si pleaca, nici nu-l auzi. E-n casa dar de fapt nu e-n casa.” Nu asta vroiam? Ba da. Dar n-am fost dintotdeauna asa? Ba da…)

Blogul este o capcana

Blogul este o capcana. Ca si jurnalul. Daca vrei sa scrii, scrii literatura. Pur si simplu. Sau… pur si greu. Asa cum iti vine si cum ti-e dat. Poti sa-ti antrenezi muschii prin lectura, prin filme, cenacluri si alte papadii. In principiu e cam o singura regula: daca nu traiesti nu poti sa scrii si daca scrii nu poti sa traiesti. Oximorom de-o vaga splendoare. Dar nu prin blog. Blogul e un jurnal dat cu rimel de 2.0 – ceea ce este un lucru bun. Si cand spun blog nu cred ca ma refer la mine, ca nu este cazul, eu as fi doar un consumator, un comentator carcotas si deseori accidental. Am acasa pe dulap in “lada cu amintiri” mai multe caiete, jurnale sub diferite forme, multi ani, mult mine, pline de de toate inclusiv pornografii sentimentale de un deliciu fin. Si ce daca… Evident au rolul lor, bine-determinat, acolo in lada cu amintiri si au fost tovarasi de joaca si convietuire in momente grele. Dar nu are treaba cu scrisul. Scrisul ala pentru tine. Bine… exagerez, e foarte bun de yo-yo (asa cum si o rubrica intr-un cotidian sau chiar saptamanal poate fi). Dar pentru tine este o capcana. La fel cum este si blogul. ‘Ca-te-ar tata sa te pape de capcana frumoasa ce esti tu!:)

Paste Fericit!

In loc de inseamnarea de maine despre inca o baie in mare, in loc de scurta pomenire de berea din seara asta, de plaja de azi (putrezire placuta la orizontala in nisipul usor fezandat de frigul iernii prea blande), de chiulul de ieri, de pescarusii calzi de noaptea asta, de munca de maine, de senzatiile de Cta de acum, de Bulgaria Balcic, de Family Guy si credite si ag. imobiliare, de, de de … de “Paste Fericit”, de lipsa de, si de. E:

http://hana.iarbaverde.ro/2006/11/05/ceea-ce-cred-ca-deci-in-carevasazica-si/…