Archive for Aprilie, 2008

si…

18 – 22 – GASIREA UNUI ROL

Inainte de 18 ani este inceputul devenirii unui adult. De cele mai multe ori dorinta este sa pleace de langa parinti. Nu este doar o vorba ci devine real de cele mai multe ori pentru ca majoritatea pleaca la facultate, armata, calatorii, isi iau un apartament propriu etc.

In timpul acestei perioade, tinerii adulti tind sa isi puna bazele singuri separandu-se de parinti. Multi dintre ei reusesc si mai ales cei care nu erau in opozitie cu parintii. Cu toate acestea, multi dintre tinerii adulti sunt speriati ca nu pot face fata in aceasta lume si inca se considera copii. Aceste sentimente sunt mascate in spatele unui comportament sfidator si a actelor de bravura.

Tinerii adulti cauta prieteni cu care se potrivesc si care sunt folositi ca o familie surogat. Sunt momente in care prietenii dispar si atunci tinerii tind sa se intoarca la familiile lor.

Spre sfarsitul acestei perioade(18-22), tinerii adulti sunt mult mai capabili sa se desparta de familia de acasa si fizic cat si emotional. Cei care nu reusesc sa se desparta de familie in aceasta perioada sunt destinati sa aibe o tranzitie mai severa mai tarziu.

CONTINUAREA ANILOR 20 – DRUMUL CATRE IDEALURI

De la 22 la 30, majoritatea tinerilor se focuseaza in implinirea aspiratiilor lor in viata. Aceasta este cea mai energica si mai interesanta perioada din viata unei persoane.

In aceasta perioada, oamenii incearca sa isi dea seama cum ar putea sa isi implineasca telurile in viata. Se leaga de roluri sterotipice pentru a si le putea defini pe ale lor, intreaba pe altii cum au reusit, cauta mentori, etc. Anii 20 inseamna si presiune din partea societatii, familiei chiar si prietenilor care le cer sa faca ce trebuie. Asta ar putea insemna casatoria, intemeierea unei familii sau chiar sa isi caute visul.

Dupa cum Sheehy spune, “Una din cele mai inspaimantatoare aspecte a anilor 20 este convingerea interioara ca alegerile pe care le facem sunt irevocabile. Este o frica falsa. Schimbarea este posibila si unele modificari de la viata originala sunt probabil inevitabile”.

Sunt doua variante de persoane la anii 20. Prima varianta sunt cei care se aseaza la casa lor, fac compromisuri, si isi formeaza o baza. Ceilalti merg in directia opusa. Cei care fac alegerea aceasta experimenteaza si exploreaza viata. Niciunul din cazuri nu este cel bun. Ele sunt doua extreme in care oamenii se indreapta. In primul caz oamenii se pot trezi incuiati intr-o relatie pe cand ceilalti, faptul ca nu sunt legati de nimic ii poate conduce la o viata schimbatoare, cu treceri de la o slujba si o relatie la alta.

INCEPUTUL ANILOR 30 – CHESTIONAREA ALEGERILOR PRECEDENTE

Anii 30 reprezinta o decada cu mari turbulente pentru multi oameni. E momentul in care oamenii reevalueaza alegerile pe care le-au facut in privinta relatiilor si a carierei din anii 20. Persoanele singure vor simti nevoia urgenta sa gaseasca un partener iar cei care au o relatie (in special cei casatoriti de 7 ani sau mai mult) se vor simti nemultumiti.

In timpul acestei perioade, cuplurile fara copii se pot gandi sa faca sau sa adopte unul iar femeia casnica de pana atunci va vrea sa iasa din tipar si sa faca ceva nou, cu mana ei.

La aceasta varsta oamenii isi pun intrebari legate de cariera, se intreaba cum vor fi peste cinci-zece ani daca raman pe pozitia actuala, se intreaba daca ar trebui sa inceapa ceva nou (o afacere, un loc de munca nou).

Aceasta este varsta la care oamenii isi cumpara case si devin mai seriosi in privinta viitorului lor. In acelasi timp, casnicia este putin probabil satisfacatoare. Rezolvand aceste probleme ii va conduce catre o existenta mai structurata.

35 la 45 – IN CAUTAREA ADEVARATEI IDENTITATI

Calculand dupa statistici, aceasta este varsta la care oamenii intra in categoria “varsta mijlocie”. Puterea fizica scade si oamenii incep sa realizeze ca timpul care a mai ramas este scurt. Oamenii trebuie sa realizeze cine sunt si in ce directie isi vor indrepta energia in cealalta jumatate a vietii.

Indiferent de ce a dobandit un barbat la varsta de 40 de ani, este foarte probabil sa se simta batran si neapreciat. Barbatii suporta diferit aceste sentimente. Unii ajung sa se autodistruga pe cand altii isi canalizeaza aceasta tensiune catre lucruri mai pozitive.

45 la 50 – REVITALIZAREA

In aceasta perioada viata se stabilizeaza, oamenii trec de perioada de criza de la mijlocul vietii. Revigorati si motivati, oamenii pot considera aceasta perioada ca fiind “cei mai buni ani din viata”. In aceasta perioada fericirea creste, prietenii devin mai importanti si sunt in stare sa isi lase copii sa isi vada de viata.

Pentru cei care nu reusesc sa treaca de perioada de criza de la mijlocul vietii, anii 45 vor insemna izolare, si sentimenul de abandonare.

(traducere aproximativa, adaptare si completare dupa cartea Tradecraft – The Art and Science Of Cold Reading de Vlad Grigorescu – fragment)

dupa 50 probabil mori sau pur si simplu nu mai este nimic de cautat, facut, mentionat. sau esti bunic/a.

Care e legatura intre Sorin C. astazi si site-ul intarziat al grecului? Pe strada asa, cu geanta pe umar, cu telefonul la ureche, “nu, nu trebuiesc diacritice, dar daca vreti dvs. musai…”. Impozitele! si… berea. Nu, nu alea “de aur”. Dez-o-rien-tare. Lo-re. tartish. tuentish.

Nu inteleg. Nu inteleg eu multe. Jenibil, dar: cu cat stiu cu atat nu mai pricep; fiind bineinteles “un avid cautator de adevar si esenta” (filozofitor, cui?). Principiul II al termodinamicii :). Mi-o voi fura. Unde ma voi putea retrage mai mult, adica si mai mult!… decat… in lume? … Sa vrei. Astea-s pentru mine. Si sa nu uiti de:

– barul ala din peninsula plin de cocalari, pardon, de tzarani in tenesi din astia dragasani noi, convershi din astia
– si filmul Ragtime pierdut de pe tevere1. si Luca.

De explorat: cold reading. $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $$ $ $ $ $ $ $ $. Amin!

Bucuresti. Nato lu’ ma-sa si lu’ ta-so. Ok. Pe strada plin-plin de gaborime (stau in centru, e normal), ma rog… pot fi evitati, ocolesti mai mult. Eh, te mai izbesti de ei, o freaca, se plictisesc etc. Nu asta vroiam sa spun, sunt PRO NATO, pe negandite asa (si astept cu bratele deschise rachetele americane vandute la afgani, mutate la iranieni, remutate la afgani, colo ashea la mine la Cta). Ma gandeam la altceva: cum era pe vremea lui Ceasca, ce regim de teroare trebuia sa fi fost pe strada, in viata de zi cu zi, sa-ti dardaie curu’ fata de orice militean si de baiet cu ochii albastrii, sa nu poti sa faci nici poc! nici fleosc! Sa barfesti conspirativ cu prietenii pe la colt de… de… pe la colt de acasa la tine. Si sa-ti fie frica si acolo ca te toarna unul din ei. Baaaa! crunt. Sa nu poti sa ai aprozarul tau, motocicleta ta, revista ta… Cata libertate am prins noi in ’96-’05, o normalitate normala, dar de apreciat ca orice lucru implicit atunci cand dispare sau atunci cand este amenintat.

De parca nu l-ar fi putut tine la Sinaia sau la Valenii de Munte, aer curat, spatiu-a-lot… Ca ploaia de vine-n oras pe neinvitate de parca n-ar putea sa stea acolo la tara la ea unde-i nevoie sa creasca grau’, sa creasca orzu’.