Postul din 17 mai 2008

Fost la baie, subtirel de primavara. Cam rece apa. Totusi un 18 in primul metru de mal. Regatul de sub ape, regatul de sub ape… oh da, sa vie, sa vie… la vara. Se cunoaste ca a inceput timid de sezon: mi se ridica moralul din 5 in 5 metrii – de toate culorile, tinere sa fie. Daca acum e asa, cat de mult voi putea saliva la 40,50 de ani? Dar trece. Am exagerat aseara cu beutura, a iesit si o mica razmerita nevinovata-n sinea ei. Si cum in situatiile limita caracterul omului se vede cel mai bine si constiinta isi rezerva exclusivitatea momentului, eh… ce sa vezi? Intrebari! Dar ce intrebari:) Ma cam sperie intrebarile astea si felul de a reactiona – lumea isi cara pumni si eu filozofam existential. Foarte frumos. La fel cum mi-am dat seama azi dupa ce fui sa duc gunoiul ca de fapt imi este frica sa ma insor, ca vreau, imi doresc, da-mi dardaie curu’ pe mine sa nu fac o alegere proasta. Si ca trecutul e destul de insemnat si in multe culori. D’aia orbeste dragostea, ca trebuie, anesteziaza… altfel copii nu fac decat sectantii si tiganii. Si s-a dus drq fightclubistul din mine, s-a sleit pe tastatura calculatorului si asa ramane. Devin insa un mare manipulator, nu ca mi-ar fi rusine. Ia gata… ajunge. The fun is over.

1 Comment

 Add your comment
  1. “Lumea isi cara pumni si eu filozofam existential.” :)))) Aia de isi carau pumni sunt animale mai fericite ca “pet-urile” care suntem noi. Se scutura repede de frustrari carand si incasand pumni. In timp ce domesticii si dragii de noi, ne scancim problemele in coltul geniului :)))) Colt pulsatil, of course… ;)

Leave a Comment

Your email address will not be published.