Pacat ca n-apuc sa scriu postul asta pe pofta de scris, dar… nu in fiecare zi e primavara.
Blablabla… introducere…
Blablabla am ajuns sa-mi lipseasca prietenia unei relatii feminine. Am scris bine? Ceva de genul. Nu cred si n-am timp sa cred in prietenia aia cu sexul opus ce ar putea fi asexuata (si daca da – ori exceptie, ori motive bune bine intemeiate – gen morala); dar sexul nu e un capat de tara. Poate intregi sau colora un tablou, sau diminua sau alea-alea… Care este, ca oricum se intampla. Buuun, deci imi lipseste asta. Si destul de mult. Incredibil dar… incredibil. Si… tin minte cand am facut-o “prima oara”, am facut-o din ambitie, ca mi se plansese candva ca asta ii lipsea cel mai mult din relatia cu ex-ul: prietenia lui. Adica si ce, io nu pot?! Si-am putut, cand am putut. Cine, ce si cum cred ca se subintelege, nu-i greu.
Sunt satul de discutii la bere despre tehnologie, cate pijde am futut io si cate am pe contorul numit bula samd. Barbatii sunt niste puorci, domne! Auleu, si ce bine e ca e asa. Nu, camaraderie niciodata, cu ele. Si iar, ca sa nu uit – si o sa uit – dar comentariul asta o sa-l las in alta parte… suntem mai buni ca ele pe treaba asta. Ele-s cu “mami”. Mai de corazon ajea.
Bun. Deci s-a inteles? Imi lipseste. Si asa am o saptamana sa ma gandesc la ce vreau, de la 18 ani citire. haha:) Si nici n-am mai scris. Mnasol…
M