Ce cadru de film simbolic aruncandu-mi la gunoi una cate una antidepresivele de asta vara. (Ce chestii serioase: pilule, psiholog, 30 de ani, analize medicale, gama GT, cariera – (casa) de piatra). Anul asta ‘no more’ si in nici un caz cu pastile. As putea sa ma opresc aici. Si mi-as dori sa-i declarar patetic Depresiei razboi: “Fight it!”. Cand se declara razboi la cartile de joc? Cand picai pe aceiasi carte cu adversarul. Ce carte, ce adversar?! LAI she’s gone in Buc, de tot – vant la pupa sa aibe, s-o poarte pe unde-si doreste sufletelul ei. Sau alte organe. Iar eu anul asta din nou constantean – n-o sa ma recunosc niciodata in tabloul asta – cu niste auto-lectii invatate de anul trecut, sa vedem cum si aplicate pe cel ce vine. Fost frumos la Chisinau, chiar mi-a placut – da’s o lepra de putoare si n-am scris decat cu liniute, ca deh mi-s artist si transpir doar cand imi intra. Poate ar trebui sa invat o lectie si aici: daca marea, suprinzaaaatoooooor… n-a fost (sa fie) un moft pana la urma, apai nici scrisul n-ar fi. Sa fie.