Prea multe nopţi pierdute în ultima vreme. Prea multe concerte de la care nu am reţinut mare lucru, fără catharsis. Prea multe răsărituri în Vama degeaba pe cap de săptămână. Prea ca la… Azi, sâmbătă, tre’ia să fi lucrat, trezit la 10, făcut un duş şi înainte de lucru m-am întins puţin: m-am trezit la 16. “Dar până când?!” reloaded. Diseară un RatB la Goblin, asortat probabil cu acelaşi răsărit de bonton. Posibil pe capul unui vârf de grafic care va tinde natural la vale. Şi ce-a rămas în urmă?
Andra – preşcolară pe listele de la şcoala 7 la doi paşi de casă. Emoţionant & cu pizmă prematură pentru orele de desen şi de fracţii matematice. You ain’t gonna live forever, make the best of it.
Ah, şi cu un Chituc mişto în reiterare, cu toddlers cu tot – care culmea se integrau în peisaj – din care a rămas… nicio amendă.