– fu un an mişto. da’ totuşi tre’ să schimb ceva din studenţia asta perpetuă, ca variaţie gen.
– în ctrl de departe cel mai mişto sunt gagicile – îmbrăcate, pieptănate, fistichii etc. (aproape ca perversul din Toamna patriarhului de metrou).
– tot din Control, Positive Tension /via BP la plecare cu uşa spre terasă care se închidea-deschidea intermitent şi sentimentul ăla puternic de “sunt în locul care trebuie” :), dar nu m-am întors – m-am dus să mă culc. că-mi luasem porţia săptămâna aia (într-o joi cu nişte pui de rusoaice).
– zâmbetul ăla de la Centrul Ceh care ştiu că nu mi se adresa, şi prietena ei care venea în spatele meu şi se reflecta în geamul de la intrare. nu ţin minte să-mi fi “zâmbit” cineva vreodată la fel. tinereţea AIA!
– Caramitru la Tv într-un interviu slinoşel că de fapt ei după Revoluţie aşteptau: Noul Om, Noua Societate, cei mai sfinţi şi mai drepţi şi mai… inexact, dar de o naivitate #geez.
Archive for Februarie, 2016
Luca du Brasil
Postul din 13 februarie 2016
Am intrat într-o cafenea. Era devreme, era gol, aşa că mi-am scos pachetul de ţigări şi m-am aşezat la o masă. N-am observat semnul de ‘Nu se fumează’ amplasat deasupra uşii la intrare. Apoi mi-am dat seama că nu am brichetă, după ce am comandat i-am spus ospătarului că am rămas fără, mă duc să-mi iau una şi mă întorc. “Ok, te aştept” mi-a răspuns. Şi am revenit repede, apoi am pufăit şi mai vroiam încă un ceai, şi nu venea, şi a venit greu şi am tot pufăit şi tot aşa. Aproape când să dau să plec, că începea să se aglomereze şi pufăisem destul, unul din patronii parteneri proaspăt apărut vine la mine şi îmi spune că în cafeneaua respectivă nu se mai fumează de câteva săptămâni pe timp de weekend. Ah da, n-am văzut semnul… scuze, uite o să ştiu pentru data viitoare. Păi da, dar nu pot să va las să fumaţi că vin şi alţi clienţi şi o să vă vadă şi o să vrea şi ei şi… Şi vrei să nu mai fumez? Da. Ah, nota vă rog. Adioux, şi n-am cuvinteee!… :)
– se înlocuieşte `fumat` cu `laptop`