Într-o zi aveam 25 de minute de pierdut în Romană şi îmi era foame. Hai să intru la McD că n-am mai servit ceva acolo demult, cât de rău poate să fie? M-am aşezat la o coadă mică şi după ce clientul din faţa mea a încheiat o d-ră zâmbind m-a întrebat ce vreau. “Un ham, vă rog. Sau un Big Mac mai bine, să fie mai mare.” “Nu vrei să încercaţi ceva nou?” şi mi-a povestit rapid despre un alt un produs. “Ba da”, “Imediat” şi s-a şi întors cu un hamburger învelit în hârtii personalizate şi l-a pus elegant pe o tavă. Am plătit şi fiind destul de aglomerat am căutat un loc în care să mă aşez. O altă domnişoară ce părea responsabilă pentru curăţenie văzându-mă rătăcit îmi spuse “Veniţi aici, avem o masă special pentru dvs.”. M-a distrat şi m-a mirat suprasolicitarea preţiozităţii, dar am trecut peste asta şi mi-a indicat să stau la una din mesele goale pe care scria `Rezervat`. Ok, foarte bine! Surpriza însă a continuat căci cel mai important hamburgherul era foarte bun – chiar minunat, şi spun asta când în ultimul timp din cauza unui popular serial TV servesc acest timp de înfulăciune mai des deşi înainte îl evitam cu obstinaţie cu prejudecata că ar fi nesănătos.
Termin şi îmi duc frumos înapoi tava, golind-o la cutia de colectare. Am rămas un pic pe gânduri… această experienţă mişto nu se putea opri aici merita un feedback pozitiv, aşa că m-am întors la coada iniţială şi i-am spus: “Ştiţi… hamburgherul acela pe care mi l-aţi recomandat…” , m-am adresat dar părea că nu înţelegea despre ce este vorba şi dădea uşor să se încrunte a reclamaţie. Oare mă recunoştea? Mă realiniez rapid. “Mi-aţi recomandat un produs nou mai devreme. Ei bine… a fost excelent!” Şi faţa i s-a destins într-un zâmbet larg şi mi-a mulţumit înapoi închizând ochii strâns.
Am plecat. Uite aşa am servit un burger bun la McDonald’s, ceea ce… vă doresc şi dumneavoastră!