Aseara in club dama (copila? tanti? femeia? fata, ea? una. care ea?) care mi-a fluturat in fata triumfator (triumfator? laudaros? superior? cu drag?) afisajul telefonului in care locuia o poza cu fiica ei de 3 ani (o dulce fetita, ca mai toate fetitele de 3 anisori) spunandu-mi (cu flegma? cu frustrare? cu draci? din aparare? cu maturitate? cu mila? zeflemitor? cu seninatate? cu complex mesianic?) ca n-am cum sa inteleg m-a super enervat! De-mi venea si-mi vine sa-i fut una! Adica cum nu inteleg? Normal ca n-am cum sa inteleg! Dar cum nu inteleg. Adica ok, sor-mea daca imi spune ca nu inteleg, chiar nu inteleg, nu sunt acolo, n-am cum sa fiu, nu-i al meu – totusi gradul de rudenie isi are linia lui de sange – si totusi nu-mi spune, e sor-mea, e familie, ba chiar ma ajuta sa inteleg. Imi sprijina comparatiile firave (“uite asa e… dar si mai mult”). Cum p. mea ma sa nu inteleg? Dar nu inteleg. Cred ca am si o problema de intelegere in general. Si tu erai in club, si fugeai de barbata-tau. Si nici macar nu esti un “tu” – fiind totusi un\/o simpatica – era o persoana, o incidenta, un ceva acolo. O frantaie de intelegere prin “viata asta de cacat” (ah! cat urasc sexpresia asta). Eu incerc sa inteleg, ma chinui, ma stradui… incerc. Si fac alegerile mele. Chiar le fac. Toate lumea le face, se pare. Mi-am golit toate cardurile aseara. Toate. I-am “baut” pe toti. Nu, nu vreau sa ma maturizez! E urat si greu si al drq … si… dar trebuie. Dar nu acum, inca putin, inca putin… hai mami inca 5 minute, inca 5 minute…<\/p>\n
Suntem surzi intr-o lume de muti? (Exista viata dupa moarte?:) )<\/p>\n
Iar eu nu m-am futut de 1 an de zile. Si nici nu-mi doresc (creepy, nu?). Nu vreau sex, vreau dulceata aia superba cursa din intimitatea… aia! Si nici sa iubesc, si nici sa ma insor, si nici…
\n;) Pietreanu spunea ca scriem pentru ca nu ne consumam, ca nu iubim (inca) – si el m-a enervat rau atunci! desi pe dansul l-am crezut ca era om cu parul carunt. Dap, era si spunea, sa fie odihnit.
\nAm o problema si cu sexul. Dar si cu moralitatea prietenilor mei, cu moralitatea mea. Cu mine. Cu voi. Cu mine. Cu tine n-am. Ca nu existi (inca:)). Daca Domnul ar fi dat hormonii full (aia eficienti) sa se auto-genereze hermafrodit ma faceam! Ca si mama la cei 35 de ani ai sai sper sa n-ajung un betiv. Din pacate ficatul nu mai este prietenul meu, nu ma mai trage de urechi. Insa voi gasi metoda echilibrului, sunt destul de sigur de asta.<\/p>\n
Sunt un frustrat:) Bai si ce m-am bagat aiurea-n seama cu ala aratand-o pe M. si ala elegant “nu, nu sunt cu ea”. “Scuze”. “Scu<\/strong>ze”. Scuzeeeeeeeee … Idioten. Da’ mai greseste omul, e-n natura lui :D<\/p>\n si mi-a aparut o carieee… intr-o carnasieraaaa… mareeeee ‘tu-i guraaaaa ma-siiiii de tinereteeeee… of:( ca o baba. lateredit: ai dreptate! normal asa ar fi! doar ca…vezi tu… e complicat! iti trebuiesc 20 de ani ca sa cresti un copil si in ziua de astazi nu prea mai esti dispus sa faci asa compromisuri (Cristina N. – inexact – despre familii disfunctionale)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Aseara in club dama (copila? tanti? femeia? fata, ea? una. care ea?) care mi-a fluturat in fata triumfator (triumfator? laudaros? superior? cu drag?) afisajul telefonului in care locuia o poza cu fiica ei de 3 ani (o dulce fetita, ca mai toate fetitele de 3 anisori) spunandu-mi (cu flegma? cu frustrare? cu draci? din aparare? […]<\/p>\nRead More →<\/a>","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[47],"class_list":["post-136","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-3","tag-47"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/136","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=136"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/136\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=136"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=136"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/kul.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=136"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDa’ macar atat sa ne fi lasat mai, atat, dintii… ca mintea ne-o ia. Inseamna ca n-avem nevoie sa mancam asa mult la batrante.<\/p>\n