Category: jurnal de baie

Postul din 17 august 2010

Nu înţeleg! Bine, înţeleg… dar totuşi nu înţeleg. Cum poate să mă lumineze pe interior atât de mult o mână de valuri bune. Şi nici măcar n-au fost cine ştie ce… After_work la CC 4-5 luate deasupra la pietre. Ohhhh daaaaaaa!:) Pentru asta viaţa merită trăită de multe-multe ori :D .

E curios pentru că taman acu’ câteva zile, urcând aceiaşi faleză m-a pocnit: numa’ e ca la 20, distracţia nu mai e aşa nouă, creierul s-a rodat. Nu înseamnă că s-a terminat, nu înseamnă că nu te mai distrezi, doar că-i mai pe moderat, mai rar, mai semnificativ, mai mult cotidian. (Şi ar fi bine dracului să mă strădui să accept asta). Eh, la două zile distanţă: valuri, şi pooooooc! inside. DupE, fusei la masă şi din tot ce atingeam săreau scântei. Vânzătoarea chiar mi-a spus că “Ce aveţi de sunteţi aşa agitat? Sunteţi nervos? Se transmite”. Neah, nu eram. Eram (încă) sursescitat. Toata lumea zâmbea cu gura până la urechi. Zău dacă înţeleg… Înseamnă că dacă timp de 5-10 ani am să mă ţiu de valuri la un moment dat se vor disipa?

În rest… în rest nu ştiu dacă e bine. Bănui că Septembrie va trece că un tăvălug de Aur peste tot…

Postul din 7 august 2010

La Shabla cel mai interesant a fost când m-am chinuit să recuperez ambalajul de Poiana scăpat în apa chiar lângă mal, da’l drq căzuse fix într-o firidă de mai bine de 7 m (sau 5 m acasă – blocuiţi). După a opta încercare… În rest… nu ştiu cum a reuşit să se periseze locul ăsta, altă dată atât de magic. Da, da… e şi acum, dar… mai pe lângă un perete sprijinit de apa caldă şi generos luminată, într-un mini-fiord, prin vreun coridor … însă răspunsul la acelaşi stimul în mod repetat scade în intensitate zice-ar neuro… Re-inventare, normal.

Acum x zile observasem la sănătoasele bazine aproape zilnice de umeri non-clănţănitori de după orele 19 că tot nu sunt în stare să privesc marea în larg, aşa cum dispăruse această “proprietate” acum mulţi ani, chiar şi cu puţin exerciţiu. Pur şi simplu îmi fuge privirea şi creierul refuză să mentalizeze/focalizeze imaginea. Cam aşa a început să se petreacă şi cu primii metrii ai ţărmului şi cu ceilalţi y de sub apă. Păcat… it’s me. Bine observase R.: “erau veri în care tot ce-ţi trebuia era marea“. Erau. Era. (Uşor-uşor începe să mi se lase pielea de pe gât… să nu mai fie atât de bine întinsă ca până acum. Că doar n-om trăi forever.)

Postul din 4 iunie 2010

Prima baie în … lac. Pe anul ăsta. Marea era rece-rece… te lovea un val de frig de la 10 m lângă – undeva pe la 13-14 grade apa. Superb lacul Siutghiol lângă Popas Mamaia – printre brusturi, stuf şi păpuriş. O întoarcere la origini binevenită. Şi soarele pe apus dincolo de lac. Destul de adânc după limba de nisip de la mal… Cretzul mi-a luat-o pe câmpii – e destul de greu în doi când la ambii fericirea-i ca un băţ în fund, simbioza de vasalitate nu funcţionează.

De abia aştept să se încălzească marea să fug în timpul zilei de la muncă pentru o baie.

Postul din 7 noiembrie 2009

Ce vreme splendida este afara!:) Cald, soare. Tras o fuga la mare: valuri bune! frumusele. Pacat ca apa rece-rece, undeva in jur de 12-13 grade, poate mai putin. Lasat gura apa ca la prajituri. Fost la Casino, erau catva kiteri spre capat de Mamaia. Era si unul cu un scuter pe apa, in costum full. Ce critzalau trebuie sa fi fost pah capul lui ca batea un pic de vant pe mal.

Nice:) So nice. :D

Postul din 3 octombrie 2009

RT @kul_work a venit toamna… acopera-mi inima cu cevaaa… valuri mari! dar n-am intrat in apa. era prea rece (afara). it was supposed to be fun. la Casa Casatoriilor nu se inaltau asa mult sa merite si in fata era asa o inghesuiala de masini si de nuntasi…

… sa vedem diseara ce se intampla, poate imbratisam niste boscheti draguti in Friends. Doaaamne, ce-ar fi intrat un Control bucurestean betiv-betiv! :D

Postul din 26 septembrie 2009

Baie de control cu Cristi la capat de Mamaia. Desi a fost vant puternic azi-noapte pe mare si la 11 cand m-am trezit pareau marisoare pe webcam… cand am ajuns noi la 14 nu prea mai erau. La a doua groapa chiar nu se inaltau cat trebuie, luat vreo 2 kiddie-like la prima. Apa cu 1-2 grade mai rece. Gata, m-am cam resimtit la oase, ma doare spatele. Mai intru doar pt valuri mari. In rest… aer curat. Am inceput sa ma bronzez :).

Postul din 22 septembrie 2009

Ce valuri frumoase! Mers mai pe la 14 asa, initial la Casino – dar acolo erau mici si erau si salvamari – tot la capat, dupa a doua groapa, de data asta mai cu calm si cu rabdare. N-am mai lasat nimic la paznici ca nu pareau de incredere, am ascuns cheile pe undeva. Se formau valuri misto, au trecut vreo 2-3 ziduri de apa peste mine, sareau de 1 m. Ce sublim ma balanganeam intre peretii de apa asteptand pe cele mari. Am avut asa un moment, aaaaaah Doamne!:) Mai aruncam o privire la mal, ma mai chioram in larg, mai asteptam. Frumos. Ducking.

La un moment dat nu stiu ce am facut, cre’ca ori am obosit ori s-au lasat valurile – si a crescut nivelul mai mult – ca am pierdut groapa si m-am intors si am luat la prima. Bune si acolo. Am luat un colt de placa-n frunte manevrand-o aiurea la unul de… bine ca-i de spuma.

Frumos afara de parca-i vacanta ideala. Stat un pic si la adapost cat sa se scurga costumul. Mi-a mai trecut din dorul de duca, probabil de la adrenalina. Deja ma declar multumit de acest Septembrie :) si vad ca si lucrul intra bine.

Postul din 21 septembrie 2009

Valuri si astazi. Dupa 5, la capat de Mamaia. Fost singur dupa a doua groapa si erau valuri grupa mare. Un pic mi-a fost tarsheala. Luat unul mare si bun de duduia placa sub mine prins intre doua emotii: sa ma bucur sau sa-mi fie frica?

Si tocmai ma intrebam ce drq cauta din banii publici paznici langa terasa lui Mazare? Cand… cat eram eu departe dupa a doua groapa un tiganel trece pe langa punga mea cu haine o ridica si merge mai departe. Nu se poate / ba se poate !… si dai si pedaleaza inapoi, si dai si inoata… si ala se indeparta, si nu reuseam sa-mi scot labele, ma daramau valurile. Noroc cu paznicul care mi-a pazit harnasamentul si am reusit sa fug dupa hot. Si dai si fugi:) limba scoasa de juma de metru. Noroc cu somata din copilarie ca am reusit sa-l “invalui”, sa-l pacalesc si sa-i ies in fata. “Stai sefu, nu da, am gasit-o si eu”. Tare m-am abtinut sa nu-i rad una. Eh, recuperat-o si inapoi. De acum incolo imi voi tine toalele in cascarabeta paznicului, nu se mai poate domne! ‘Ti-ar Romania drq sa-ti fie.

Bun. Nu stiu daca a fost o idee foarte buna sa intru inapoi in apa asa infierbantat cum eram (vad eu maine dimineata) dar am luat inca un val bun, la prima groapa, fix pana la mal. Si deja se facuse 6 si era prea rece. Aventuri :).

Postul din 19 septembrie 2009

Surf up! Cum sa dau sa ies din scara ma izbeste o rafala de vant sarata: valuri! :D Oh yeah. Am tras o fuga rapid pe stomacul gol ca n-am rezistat. Batea un vant puternic si plaja era goala. Erau doi kiteri care se dadeau in draci si mama ce de sarituri si ce de inverteli mai faceau, pfua! Erau valuri mari, cam rupte, tragea puternic. M-am suit pe vreo 5-6, si frumos pana la mal cu roteli stanga-dreapta, nice! Doar pana cat am obosit. Apa caldisoara, gen 19 – dar afara frig. Am stat si m-am uscat dupa un paravan, ah! ce soare superb si imblanzit de septembrie era. Mai ca m-as fi intins… O bucata de fericire goala.

Colateral: de vreo saptamana am o pofta de munte grozava. Tre’ sa fac cumva sa ajung doua zile pana nu vine frigu-frig… un Busteni, un Zarnesti, un ceva. Cu o noapte PE munte; chiar si-n timpul saptamanii.

La intoarcere remixul se pupa atat de bine cu astfaltul plin de frunze uscate si soare decolorat. Am umplut casa de nisip.

Postul din 11 septembrie 2009

Azi valurile au fost mai mari si mai regulate. Cateva serii chiar misto. Pierdut una chiar buna-buna. Strecurat printre kiteri si bucurat de mare, paddling. N-am stat mult, doar cat am obosit. Si la cat eram frant de la lucrul de azi-noapte (se mai intampla si din astea! :O si inca nu s-a terminat) ce Zen sunt acum! :D Good September viby. De-ar fi asa in fiecare zi… :)

Postul din 9 septembrie 2009

Surf up! In sfarsit… n-au fost chiar de hula, dar au mers in a doua linie, dupa groapa. Cu Nanu si Pax la capat de Mamaia. Marea murdarica, recisoara gen 19-20, dar valuri bune. Destul de puternice, tragea ceva. Am luat doua bunisoare si altele fara placa, bodysurfing asa, mai ales in a doua repriza.

Nu intelegeam de ce se luase unul de mine care-si repara motocicleta ca am sprijinit placa de masina lui c-o zgarii:) Ceva in aer. Unu: m-am dus cu doua valuri simultane fara placa dar care au fost atat de puternice ca m-au luat si m-au trantit serios de fund, de doua ori, prima oara crezand ca am julit costumul pe omoplat dar am avut noroc. Chiar ca am avut noroc! O cincime de rotatie mai putin si acum eram la spital cu umarul franjuri. Doi: vine un val, si nu stiu cum naiba il iau ca stau cu placa fix pe butoiul care se rostogolea alb sub mine ca la circ. Funny, dar… not so funny caci placa a cedat, nu a mea ci a lui N. Deh! nasol taman acum in mijloc de sezon, dar nu-i rupta chiar de tot merge mai cumintel cu ea.

Si cam atat. _work… a lot. Sa vedem si maine.

Postul din 1 septembrie 2009

Surf up! Yeah! A inceput sezonul. Si ce daca e marti si am carca de lucru si mai tre’ sa suplinesc si supportul pe perioada c.o. … jean boxeaza. Erau valuri de dimineata pe webcam, si pe la 16 am tras rapid o fuga. Frumusele valuri, cam tragea sub apa, am prins mai multe si vreo doua de toataaa frumusetea pe plan vertical ajea… viiuuuuum! Ohhhh yeahhh:) That’s good life:D Ce serotonina, ce sexe-n plexe, ce kids… valuri frate, valuuuuri!:D Sper sa o tina asa toata luna; si la mai mare!

M

Postul din 29 august 2009

O Vama plina intradevar. Foarte frumos la inceput pana ce alcoolul zgomotos si vesel din cele doua beri si jumatate (adica la 0.33) si-a facut disparitia sa din creier. Cu dansat pe strada cu necunoscuti, cu schimbat cluburi, cu companie placuta. Foarte misto urme pe buze lasa Corrido Sangria. De ce am cedat atat de usor? <“destinul” meu – o promiscua si jumatate>. Misto replica, dar atentie! este vorba de complexele mele (sunt chiar curios de interpretarea terta, corecta dar nu si politic).

Posibilul enervant L. se juca ca un copil de maidan in valurile nisipos tarshiitoare de la Shabla Tuzla. Si mai sa uit! Am vazut adiacent si malul inalt de la Krapets si piscinele europene aferente caci nu-i de coborit acolo. Arata altfel decat pe Google Earth, locul are frumusetea lui de golf virgin cu padure spre Shabla si-i de explorat si spre Durankulak. Pare insa excelent pentru valuri de surf.

Da’ a meritat tot. Incheiata maiestos, un maiestos urmarit, obosit-penibil prin recurenta incercarii, de un Floyd (ei erau cu maiestria) cu “Comfortably Numb”. Atunci cand “viata se aseaza cumva, toate lucrurile sunt la locul lor” si marea pe amurg de lumina intr-un colt de tara, la o cafia, iti da o confirmare dupa care alergi de multe ori, fara sa stii ce / cum.

“Cum? La 30 de ani, neinsurati / nemaritate si fara copii.”

Postul din 20 august 2009

Azi ar fi trebuit sa fie zi de doliu. Pentru neplecarea mea in KL. Am suferit cum stiu eu mai bine: sub apa, cu gura si sufletul pana la urechi :). Tras o Bulgaria de-o zi amin! libera cu Luca family. Suprinzator de bine, simtit de milioane. (Poate uneori e bine sa mai schimbi si gasca). Ei virgini in ale scuba-duba se bucurau precum copiii mici, mai ales Luca care era ca “pestele in apa”. Observ ca se intampla asta de cate ori duc zodii de apa la Shabla, li se sparge o lumina interioara pe fata de-s de admirat.

Bun ase. Sculat lenes de la 9 (! – civilizatia asta facea, se grabea stupida spre servicii prin toate orasele de pe traseu), ajuns pe la 12, cu Matizachele packed. La locul nostru cam era bulau, n-am intrat decat cu Cristi in apa, in “fiord”, asa sa-i arat, cam tragea, usor sport extrem, dar a fost ok – doar cateva belituri de control firave. Am excelenta inspiratie sa le arat inspre Tiulenovo roci si locul pescarilor, cand… la pestere era apa linistita. Pai, nu dam o tura de dupa bolovanul din pestera? Ba da. Dar nu stam noi aici ca in alta parte nixam apatie? Si-am stat. Cateva ore bune. Foarte fain. M-am suit pe stanca / insula de langa – are o cordelina otelita pentru suport la urcare pe acolo, deranjat niste cormorani din siesta lor, facut poza “la inaltime” (care-s yet to come; venira). So very fun. O zi misto.

Pe la 5 hai sa mergem la niste scoici unde iar ne-am lungit cu 10 feluri de mancare, 5 persoane in echivalentul a 120 RON. Spre seara: “dar ne grabim?” oh nu. Si nu c-am avut noi oo sa face litoralul bulgaresc si grecesc pana se terminau banii de pe toate cardurile sau macar pana luni dimineata, dar macar de-o baie la Rusalka am ajuns. La Rusalka taxa de intrare s-a marit la 5 leva, dar un batranel simpatic ne-a lasat sa intram ca era seara si l-am spaguit samaritean cu doua doar (desi la iesire ne-au cerut spre verificare cartonul de sedere, insa ridicatul umerilor a fost suficient de impaciutor incat sa ne ridice bariera). Hai sa-l duc pe L. la stancile din larg. Cand ajung acolo… ii cer putin vizorul sa fac o verificare de meduze. Era una medie care statea langa perete cuminte. Zic, e bine. Ne balacim noi pe acolo… cand… hopa meduza la noi. Zic, a luat-o curentul. Bai nu, aia venea spre mine! Atacul meduzelor, pampam! Bai, nu-i adevarat. Ma uit mai bine, aia chiar venea. Ii cer lui Luca s-o “execute” cu labele si asta-mi confirma, avea comportament de animal in stres. Chiar in halul asta sa fi evoluat meduzele in ultimii 10 ani? Ma mult mir. Astuia i-a ars si niste toxine pe moaca, din apa ajea, noroc ca eram pregatit ca cercetasii (marini) cu sarea la mine.

N-am reusit sa bem o bere-n Shabla (desi chit ca este cat Cobadinul, am vazut minim 4 restaurante / terase, si toate foarte onorabile, iar oamenii imbracati frumusel, de seara). Schimbat 10 leva unui compatriot ratacit sau “ratacit” pe la supermarket (ce dracului cauta acolo la ora aia?) si ne-am intors spre tara. Am trecut si prin Vama unde am ras doua beri la o terasa si una-n Expirat, cam golut, cam frigut, dar frumusel, insa nu eram de stat. Frumoase fete-n Vama.

Eh, si uite asa am purtat io doliu azi. :). Amin!

Postul din 15 august 2009

Azi, dupa alcoolizarea de aseara din Office pe “bonuri de masa”:) de fun cu fite, N. insista si ma trezeste pentru o Shabla de control, ca desi a fost vant saptamana asta pixam valuri. Pentru variatie decidem sa schimbam locul si dam de unul nou dragut inainte de paduricea apropiata locului “nostru”, desi imi doream sa ajungem dupa Tiulenovo. Frumusel foc sub apa: labirinturi de bolovani uriasi, o pestera dubla sparta, cu arcade ce functionau precum gheizer, pool-uri cu adancimi de 4 m pline de bolovanis, pesticime colorata (rosu cu negru si argintiu), un capac galben amenintator de la o sticla de suc cu gatul mare :). Din pacate marea destul de agitata nu ne-a permis multe, in pestericica n-aveam cum sa intru. Privit marea cu gandurile aiurea. Nici nu mai tin minte de cand n-am mai “cazut pe ganduri”.

La intoarcere fost la Dalboka, ras o portie de scoici clasice, au renovat astia, s-au dezvoltat. Plin drumul de noi eoliene si inca se mai impanzesc. O salata de melc rapana careia lamaia stoarsa deasupra i-a ridicat rangul la tres bonne. Leisure time. Now… cam somn. Din coada ochiului Vama parea a fi arhiplina-n seara asta, de unde rezulta pas. Nu stiu daca ma duc maine la Editors, s-ar putea sa fie la schimb cu timp valoros petrecut in familie, d-om vedea cum bate vantul.

So far, so good.

Postul din 26 iulie 2009

Un week-end frumusel. Inceput cu o zi fortata-n liber vineri, petrecuta pe plaja in principal, cu I. si chiar si cu placa (si-a luat si el:))… mai frumos decat ma asteptam. Are “putrezitul pe plaja” valorile lui, desi mai ca-i precum cafeaua: ca sa devina arta tre’ sa fie destul de rafinata ;) Dar nu-i rau deloc chiar si pe fuga – si da, stiu, ar trebui sa fac asta MULT mai des. E la doi pasi. Valurele mici, dar placute, pacat ca vantul a picat spre seara. Sambata o Agigea, din pacate cu o apa tulbure – plina de microorganisme – ca de abia imi vedeam labele. Mission aborted, back to “putrezire”. Nice:)

In Vama eu nu stiu daca mai merg vara asta. In nici un caz treaz. Imi este deprimant. Nu pot sa accept ca aia nu stiu sa(-mi) puna muzica. Nu pot sa accept bucuria de pe “Videli Nochi” din Stuful tzaranizat la maxim (ca-i moka si la indemana) asa cum o faceam acum 10 ani. Nu pot sa accept ca astia din Control n-au fost deloc la biserica si sa le pice curentul cand aveau si ei in sfarsit! vreo 3 mese pline. Nu pot sa…
E rusinos ca toata Vama sa fie facuta de atmosfera si de muzica din masina. Ori alcool care sa culce cuminte la pamant toate pretentiile si sa niveleze nivelul de distractie, ori… de 2-3 ori pe an Controlul din Buc, sau stiu eu ce alte petreceri tematice 30ish. Ok.

Si cred ca imi ajunge si cu depresia. Ar fi cazul sa ma apuc de munca. Este posibil sa fie prea tarziu pentru Malaezia, dar… poate am super-bulan. E rusinos sa stiu ca n-am plecat anul asta mai nicaieri pe unde mi-am propus, si ca la intrebarea lui Popey ca “ce am facut pentru sufletul meu in ultimile 6 luni (besides L.)?” am ridicat din umeri. Nu stiu ce vreau? Nu-i nimic, exista cursuri si pentru asta. Metodologii, americanisme.

Iar legat de umanismul oamenilor din jurul meu care nu-s oameni buni, nici oameni rai, ci oameni… Nu stiu. Pana la urma chestia asta cred ca va ramane asa forever. Sunt centrul universului meu. ‘Fuck around’ is not ok. Din nou. Leave it. Era buna intrebarea aia cu “asculta de fapt ce vrea viata de la tine”.