Category: orice

Intuitie

  • amintirea unui lucru ce se va intampla
  • pe sosea imi intuiesc incidentele sau e analiza permanenta a creierului pe care se pune imediat eticheta “pericol”? dar cu emotia aferenta cum vine?
  • incep sa cred precum baba parlamentara sclerozata de la OTV ca exista un cerc informational. habar nu avem cum se transmite informatia si lucrul asta e fantastic. nici macar nu stim ce este apa sau curentul electric, niste chestiuni atat de complicate pe niste modelee atat de geniale.
  • ‘there is something out there’. si nu e fericirea personala. si trebuie sa fi acolo. e incredibil cum de structuri si cum de paternuri. de la explozia stelelor ce dau metalele grele[, la Eden, la Iisus (mega superstar), la feudalism, la rapoarte de vasalitate, afaceri, bani si antreprenoriat] si pana la crearea unei economii chiar globale. La tot felul de “cai”. scari si forme de organizare pe care nu chiar atat de stralucit incercam sa le modelam in Bine si Rau.
  • ce este Internetul? un alt “cal”?! tehnologie.
  • and we’re dust. da’ we are.
  • sentimentul de ‘good vibe’, feng shui si chakrele nestudiate inca. cancerul.
  • sexul si orgasmul ‘cosmic’, dragostea, relatiile si familia.
  • si evident dupa moarte nu se intampla absolut nimic. nimic-nimic. continuam sa existam in memoria celorlalti si-n lucrurile pe care ne lasam amprenta.
  • iar daca D-zeu este cel de peste toate, ce-si va ‘aminti’ tot, vom exista acolo, cu absolut tot ce am facut, in acea ‘memorie’ Atot-Cuprinzatoare. dar poate doar ca semnificatie, si nu precum constiinta nemuritoare asa cum ne dorim.

Cum poate sa fie intamplatoare intalnirea cu Robert de la spalatorie dupa parastasul lui Easy?

Boogie

Boogie, un film de Radu MunteanIn sfarsit am vazut si eu Boogie. Un film pe care il traiesc in fiecare zi, desi nu am copii. Si in sfarsit a ajuns la Constanta, ca-n Bucale n-am avut cand sa-l prind. Si iarasi imi pare foarte bine ca am dat bani pe el.

Dar am avut asteptari foarte mari: prea mult scenariu, ok-ok, “intimist” dar pana cand, ok-ok, a murit cineva (integritatea pulii lui Bucur – scena din baie total gratuita, n-am inteles-o, de ce a coborit camera cu 20 cm? ca a doua oara era ok, se integra bine-n poveste. exact ca pezda d-nei Trandafir in “La Tiganci” acum x ani la Odeon – acolo mai mult decat bine “integrata” in poveste – dar regizoral… sah-mat cu gura cascata), ok-ok se prinde de un aspect nou, dar… dar… Am dus lipsa la mai multe camere, macar inca o camera. Implicit a unor cadre mai scurte (cat de lung a putut sa fie acela al revenirii in camera). Am dus lipsa unei scene de violenta casnica (daca tot trebuia porn, sa fie). Am dus lipsa unor povesti intretaiate a la spanioli. Am dus lipsa unei regii pe imagine. Am dus lipsa lui Andi Vasluianu in rolul lui Boogie (desi mai putin ‘aratos’ si mai golan, cred ca s-ar fi potrivit mult mai mult, reusind sa fie un pic mai adanc, cat era nevoie. ca era). Am dus lipsa unor parinti care jucau roluri de parinti.

Mi-au placut foarte mult cum au fost jucate dialogurile de cuplu, mai ales certurile. Foarte mult. Si frustrarile mai ales a personajelor secundare. Drama e clar, desi am ras savuros (“niste curve cu prietenii lor”, “pai nu sunt fazanii”).

Dar hai sa nu fiu chiar asa carcotas. A fost un film bun. Doar ca nu m-a surprins, mai cu nimic. Oh, da’ l-am trait. Dar oare pe un pusti de 20 de ani si pe tata de 50 de ani i-ar surprinde? Poate nu l-am inteles, poate ar trebui sa-l mai vad odata.

Remember Sammy Jankis

Am revazut “Memento” la teve. Unul din filmele mele de top 10. De data asta regia mi s-a parut mai stangace si scenariul de doua ori mai bun. As fi curios daca montat A-Z ar fi acelasi film. Actorii mult sub scenariu, Pearce nesalvand intregul, desi tin minte ca atunci cand am dat peste el l-am revazut inchiriat de multe ori. Singuratatea-i crunta, si-i ne-programata.

Digul nou din Portul Tomis, cel ce “lungeste” fostul far Genovez este al doilea ce rupe ultimul tarm turistic si de unde incepe adevarata mare. Scaldat de un soare calm de-o dupa-amiaza regasita de octombrie, cu doua drage iesind din port, pe un portocaliu bland intepand usor ca frigul ce va sa vie. (Se pare ca-l renoveaza, il transforma in ceva de lux, sau modern, sau normal.)

A mai ramas unul, cel mai lung – primul din port. Si acolo se termina.

cand se stinge lumina

Baie-n we cu Petru & Marius. Cif proaspat posesor al unui costum full din bucati cumparate asincron. Dar ok. Apa rece, da’ rece – 15-16 gen – mi-au dardait oasele mai ales dupa. Balaceala-n soarele prins in causul adapostului  inmiresmat cu struguri negri & dulci si viepsii asortate pe masura, a fost minunata. We’re sounds like 30sh, dar nu chiar.

Acu’ ceva seri stateam cu Lore in brate intinsi pe capanea uitandu-ne la luminile blocului vecin ce crapau usor printre zabrelele jaluzelei. Se stinsese curentul si nu mergea nici televizorul, nici Internetul, nici masina de spalat si nici cuptorul cu microunde. Undeva peste drum niste oameni aveau cel putin unul din lucrurile astea. Amintiri comuniste de seminte de dovleac sparte la lumina lumanarii. Mintea-mi fabula pe tema cum ar fi sa fie cand o zi la noi, cand o zi la ei. Pentru cei fara copii pe lumea asta cel mai important ar fi poezia, singurul lucru de esenta intr-o seara timida inaintea depresivului noiembrie. Am vazut la Diverta “Le fleurs du mal” cu toate variantele posibile de traducere-n romana: Arghezi, Cosbuc, toti. Era 100 RON. Nu-i aveam in buzunar extra. Noi o scoatem la capat?

Postul din 04 octombrie 2008

Baie tarzie cu Petrosina&A. la Casino in Mamaia. Desi programat, n-am mai trecut acasa dupa boarfe si cum Petru a intrat evident mi-a facut pofta si am intrat si eu. Foarte tonifiant, de parca imi trecuse prin tot corpul un tavalug energetic care a echilibrat tot. Zen like. Dupe care am gasit toti trei o cosmelie de lemn dupe care ne-am adapostit intr-un colt de vara uitat asa cum ii sta bine unui tarziu Septembrie cu nisip si frunze uscate. Valurele erau dar nu stiu daca ar fi sustinut placa. Da’ asa… cu “corpul gol” (ca oricum chilotii cam cadeau de pe mine). Fun. Daca se ridica maine merem cu placa.

The Amsterdams o dau mai pe rock

The Amsterdams in Suburbia

Bucuresti – Suburbia – The AmsterdamsAci. Fost minunat – Amsterdami mai artisti, mai pe rock (da’ cu Vlad revenit la tobe:), s’auzea tata), mai maturi si parca ma inchegati (jam gen),si after-party-ul indiot ce urma. Mi-aduc aminte cand cerseam beat pe la diferiti dijei din varii cluburi, din varii orase “The Killers, The Hives, Arctic Monkeys! … c’mon”? Eh, numa’ asa fu. Orgasme multiple. M-a uns pe suflet! Si evident Interpol: “Roseemaaaaryyyy… heaven…”, si precum cover si dansat. O seara ca asta e ca o sesiune de valuri din septembrie, iti tine de foame niste luni.

No I in Threesome – Interpol

Through the storms and the light
Baby, you’ve stood by my side
And life is wine

But there are days in this life
When you see the teeth marks of time
Two lovers divide

Sound meets sound, babe
The echoes they surround
And all that we need is one thing
What is there to allow

Babe it’s time we give something new a try
Alone we may fight so just let us be free

And Baby tonight, I see your lips are on fire
And life is wine
Now the windows are open
The moon is so bright
There’s no one can tell us what love brings
For you and I

Sound meets sound, babe
The echoes they surround
And all that we need is one thing
What is there to allow

Babe, it’s time we give something new a try
Oh, Alone we may fight,
So just let us be free tonight

Through the storms and the light
Baby, you’ve stood by my side
And life is wine

Do you feel the sweet breath of time?
It’s whispering it’s truth, not mine

There’s no “I” in “threesome”

And I am all for it

Babe it’s time we give something new a try
Oh, alone we may fight
And feathers bend like trees
In the moonlight

Babe, it’s time we give something new a try
Oh, alone we may fight
So just let us be three tonight

o bijuterie mai veche, si n-ar fi despre “timpu-i dusman, nu aliat, erodeaza” ci despre o banala gelozie 3some-ista.

Postul din 21 septembrie 2008

Cu ce se pot asorta niste papanasi lenesi de duminica pierduta si casnica? Pai, ca sa fie de sezon cu niste valuri! Chit ca-i rece, chit ca ploua, daca-s valuri merita luate. Zis si facut, si am fost, si cu fete(-le care erau cu doua-trei geci pe ele, cu fes, cu ce tre’, de sezon). N-a fost chiar asa de rece, dar cam batea vantul si marea era cam agitata. Luai trei valuri mari si late din care doua mai acatari, iar unul cu ceva manevre ranjind in fata lui Nanu care credea ca intru in el… si cam atat. Tragea curentul foarte puternic, eu nici n-am fost dupa groapa, s-a dus Nanu singur (spre disperarea oare cui?) si a luat unul mai mare pana la mal. S-a cam facut de full si mie mi-au cam inghetat oasele (adica articulatiile de la genunchi si de sold, care ma supara si acum of! batranetile mele). Oricum mai misto decat sa stai in casa. Papanasi au fost asa si asa. Septembrie s-a facut frate cu Noiembrie, astept o revenire dar in nici un caz glorioasa.

15 septembrie mi-o da in goarna rau de tot… Asta-mi pune stop la orice alte proiecte de lunga durata, cel putin o perioada buna. ‘V-ar impozitele drq sa va hie…

valuri mari la Casino in Mamaia

O zi superba, desi cu victime colaterale. Mers cu Nanu pe la 3+, erau mari-mari si regulate, de hula. Am luat o decizie buna sa mergem la Casino unde se formau perfect dupa prima groapa. De fapt chiar magnific: sa stai in apa cu placa in maini si sa vezi in fata ta un perete de apa ce se formeaza dand sa se rastoarne periculos peste tine, inaintand metru cu metru… pfiu! si inalte 1.5 – 2 m si lungi 70-100 de metri chiar dupa buza ciupercii, spre stanga. Am luat labele ca sa nu mai pedalez atat, N. s-a intors dupa ele ca nu puteai sa-ti dai drumul de pe buza fara.

Din pacate la un moment dat vine unul mare-mare, Nanu il anunta ca atare si eu zic ca nu-l iau, dar cand ajunge in dreptul meu hai ca e bun, il iau, ma uit dupa N. care era in stanga mea, nu mai era, inaintez cand… asta imi trecuse in fata si ma izbesc de el, si valul ne cara pe amandoi, eu urland de entuziasm si asta tipa ca si-a pierdut o laba… Pana ne-am prins, pana sa facem inapoi punct fix (trebuia sa ma fi scufundat eu dupa ea) cat ne-a rotit valul… canci, s-a dus. Oricum nu se vedea nimic la fund, asa ca Nanutu a ramas fara o laba, mai mult din cauza mea… deh, pierderi de razboi, da’ ii cam erau laxe (si eu ma gandeam cand am intrat ca o sa le pierd ca si mie imi joaca-n picioare).

Dar a fost minunat, am luat 3 valuri, din care doua mari, erau gen bizon care te duceau din rupere in rupere cu ele, cu adrenaline rush alea-alea… de manevre era mai putin loc, desi poate s-ar fi putut. Iar la cel care se cam putea m-am speriat ca nu-l mai vedeam pe N. si vroiam sa ma intorc, dar asta era in fata il luase pana la mal. Si te cam tragea in larg, dar era ok, te puteai lupta cinstit cu curentul. Si… :) vine unul mare la un moment dat, ba! da mareeee… ii urlu lui Nanu: “ducking, acuuum” si ma bag sub, dar a fost cu 1.5 secunde mai devreme asa ca atunci cand am iesit din apa am iesit chiar in spuma… m-a aruncat pe spate cu tot cu placa ca pe un fulg, presat sub ea. Ma gandeam ca un incepator ar fi intrat in panica si ar fi dat aerul afara din plamani. Mi-a fost un pic tarsa, dar fu ok. E sport extrem ce drq.

O baba la mal in prima tura (ca am luat si o pauza) “mama, aveti grija… sunteti constanteni?”:). Si arabul de la chiosc ce dulce era cum imi povestea pe fuga cum isi sparsese el timpanul dupa ce a coborat la 14 m freediving si l-a prins un curent. “Da’ amic tau stie inot bine?”. Nanu a mai ramas in apa, prins in entuziasm, si i-am dat placa si labele mele si zicea ca e mult mai misto cu a mea, ca deh, e mai profy-like, dar s-a pacalit evident ca l-a cam doborit oboseala si raul de miscare.

Laba nu s-a ivit la mal din carasbeta salvamarilor. Nici nu speram sa. Excelent azi la mare!:) Maine cre’ca se lasa vantul.

kite up

Cum s-a stricat vremea si a dat cu ploaie si vant… si vant… rezulta automat valuri. Am aranjat cu Nanu sa tragem o tura after_work mai devreme asa… Cand am ajuns, valuri de furtuna, mari, berbece cat cuprinde, un vant puternic si plin de kiteri care se bucurau de vajul prielnic cu sarituri spectaculoase si manevre si toate cele. Dar n-a fost sa fie… daca n-am tras de placa aia, si am pedelat din maini de mi-au iesit ochii. Doar doua valuri am reusit sa iau, si fata de sambata, subtire, si am stat mai mult in groapa tarat de curent de colo-colo pan’ sa-mi vina acru. Chiar ma gandeam la un moment dat, tot bagand si scotand capul din apa, cam asa ar trebui sa fie si ultimele momente ale unuia care se ineaca: tarm, apa, cer, apa, cer, apa, bulbuci, tarm, apa… Nanu, norocosul, pen’ca e cu x cm mai inalt reusea sa treaca groapa cu apa la coltul gurii si se dadea in veselie. Eu pedalam intre valuri cu draci si cu enervare ca ne-a mancat in fund sa mergem la capat de Mamaia in loc sa fi mers la Casino sau la Casa Casatoriilor unde puteam sa dam de ceva mai regulat. La un moment a venit chiar sa ma si ajute “hai ma ca se poate” si cu chiu cu vai am mai trecut o data groapa… si nah! belea, tocmai ce gasisem un loc cu valuri bune ca vine unul mare si imi fura placa din maini, intind bratul si ma rog “da Doamne sa nu se rupa” si poc! s-a desprins firul. Asa ca inapoi la mal si gata. Au fost valuri azi si vant dar fura pentru kiteri nu pentru noi, sau cel putin nu pentru mine. Cre’ca ne-am luat ceva injuraturi:) Eh, lasa ca mi-am facut plinul sambata. Sa vedem si maine, poate-poate.

15 septembrie

Adica transa III la impozitul pe venit global :) Alti bani, alte datorii, alte dobanzi.

later edit: si totusi azi in drum spre munca cu geanta la laptop dupa gat o tzigancusa m-a intrebat ce clasa sunt :)))

Valuri

Si ce valuri au fost! Pfiu, mama-mama, nesperat. Pareau pe webcam cat de cat insa cand am ajuns acolo mare mi-a fost surpriza: batea vantul, dar ciudat, intetit doar la nivelul solului si in rafale cu schimbari de directie, iar din asta rezulta niste minunatii de valuri de vant, extraordinar de regulate, cu un curent f. puternic sub apa – de la mal facea niste bolboci de dat in fiert, si care se spargeau inainte prima groapa.

Gigea! Zmoooah! Avui bafta de bafta. Mai ales ca se stransera pe plaja ca la urs kiteri dar care luasera teapa ca vantul nu era pentru ei. Si mai bine, ca erau si pesedistii si nu cred ca as mai fi avut loc pe acolo. In apa au mai fost si altii, dar ok: unul cu un kaiac care se dadea pe valuri intr-o veselie (ca mine), vreo doi care trageau de niste placi de surf fara succes, unii care vroiau sa invete si un windsurfer pierdut mai prin larg. Da’ te luptai ceva sa stai in picioare intre valuri. Am luat de toate culorile, si valuri frumoase 1 m – 1.5 m, regulate… parfum curat! Am intrat in doua reprize. Prima m-a obosit si m-a tarat vreo 3 plaje spre nord si ma cam enervam la inceput ca nu gandeam bine momentele si cam faceam ducking dar nu ma aflam eu unde trebuie. Asa ca am stat batraneste, le-am calculat si au iesit la tzanc. Funny e ca au iesit mai bine cele goofy.

Bun, dupe care luat o pauza de tras sufletul. Fost pana la masina ca sa-mi dau seama ca bani am scos dar n-aveam pic de apa si ciocolata ciuciu. Oricum eram obosit si n-aveam de gand sa stau cu orele. Si am intrat fara labe, sa vad cum e, si mai inspre dreapta plajei. A fost misto si fara, dar tz! finetea rotirii, controlul chiar acolo sus pe buza care face diferenta intr-o pornire buna sau proasta… sunt date de ele. Valurile aici erau cam berbece asa ca nu m-am dat la multe manevre, desi mi-au iesit cateva.

Dupe iesit iar, m-am lungit ceva, dar lene de pisica puturoasa poate maine cu Lore la plaja daca o fi vreme. Acasa mi-am cautat a doua aparatoare de la labe ca m-a cam strans costumul si mi-ajunge un coi operat nu-l vreau si pe al doilea.

Nice, very nice. Sweet September.

Postul din 13 septembrie 2008

Ploua. Babele se oua.

Ah, mai bine chiuleam ieri de la munca pe la doua si stateam pe nisip si eu cateva ore. M-a mancat in fund sa muncesc… Dar, bate sudul si se inteteste, asa ca valurelele de pe webcam s-ar putea transforma spre seara in ceva frumos. Frumos sa fie! poa’ sa ninga, poa’ sa ploua … eu ma duc la surf.

Antrepriza.

M

Ipocrizia celor ce … OTV-ul

un gand comun exprimat bine:

Ipocrizia celor ce denigreaza OTV-ul (Miercuri, 10 septembrie 2008, 17:49)
Observator [anonim] i-a raspuns lui starchaser

Nu exista vreo diferenta fundamentala intre OTV si alte posturi, sa zicem Antena 1 sau PRO TV. Toate fac bani exploatand trendurile si preferintele vulgare ale publicului.

La PRO TV ai o echipa de profesionisti, analize de marketing si prezentatori platiti cu bani buni care se ocupa de crime ordinare, ultimele declaratii ale lui Becali, si zeci de minute despre orice nimic declarat de Mutu, filme cu omoruri si orice poate fi imbecil in si pentru Romania.

La OTV ai o echipa de amatori, o evolutie pe baze empirice si un show realizat de un pasionat al televizunii, care face spectacol din tot ceea ce este neobisnuit, banal sau imbecil in Romania.

Nu exista diferenta TV intre Andreea Esca si Dan Diaconescu. Andreea anunta ultimul viol de baba imbracata elegant – haine de 20 000 E, cu hotararea pe care ti-o da consilierul de imagine si constiinta brandului, Dan Diaconescu cheama in studio rudele tiganilor implicati si face taraboi.

Este ipocrizie sa arunci cu noroi in OTV si sa nu arunci in acelasi timp cu noroi si in alte posturi.

de aici. Cu amendamentul ca “ipocrizie” si “denigrare” nu-si au rostul. Those are just facts.

Postul din 08 septembrie 2008

Week-end. Iesire din semi-obligatie si plictiseala (so wrong). Incuiat masina cu cheile inauntru, pierdut juma’ de ora sa o deschid cu un umeras, alergat inapoi dupa chei. Mici burtanosi si voiosi in Mangalia. Mountain Dew + Stella NA. Ajuns in Vama pe la 15, instalat cort, la bulgari pe la 17 – cat sa intre de doua bai scurte, apa cristal si tare promitatoare pentru a doua zi. Facut chiar planuri pentru o escapada pe un tarm mai sudic, mai accidentat. Vama, povesti din studentie, beutura, dans, bum-cium, more dans, dimineata, mahmureala – aproape da usual. Dimineata explorat pe indelete niste pesteri de langa locul unditarilor de la Tyulenovo. Lovely – pacat ca a intrat prea curand frigu-n oasele noastre de la nesomn si de la alcool; pacat de lipsa L. plecata cu primul autobuz numai sa nu ma vaza. Iesirea din mica grota, inapoi la lumina ca la inviere; ocolit 2,3 meduze jumate cat roata; all naturals by all naturals :) (suvenir duios pentru fratii bulgari – dar chiar nu ma mai puteam tine), urcatul anevoios inapoi pe tarm ajutati de pescarii mustaciosi cu ‘ni panimaiu’. Intors in Vama la pranz, strans cort, inapoi la Cta, parcat bagaje, somn.

Ce incepuse ca un road trip amuzant s-a terminat nasol, dar macar buboiul s-a spart. Timpul isi face treaba. In racord Septembrie s-a’nfuriat si el si si-a amanat prea plinul printr-un lesin canicular.

Postul din 03 septembrie 2008 (2)

Si azi la fel. Un pic mai domolite, dar chiar mai misto, mai asezate. Luat o gramada, am fost si mai devreme si la inceput am reusit sa o sui pe Lore pe doua din ele, si nu cu asa multe emotii ca data trecuta. I-a placut si a inceput sa se mai obisnuiasca i-ar trebui insa o placa mai mica pe masura ei. Tot n-am ajuns dupa a doua groapa, dar am luat valuri frumoase si la prima uneori chiar pana la mal. Am incercat si cateva manevre dar trebuiau sa fi avut putere mai multa. Cert e ca am reusit sa-i fac lui Fernando un splash in fata cu unul intr-o parte asa de parca as fi calarit un taur la rodeo; si tin minte ca am reusit sa iau unul misto de-a curmezisul mai-mai ca se zarea un inceput timid de tub in coltul din stanga sus. O vreme afara de-un minunat augur. Un portocaliu molcom pe asfintit, racoros, de-ti intra chiar sub retina si-ti netezeste piticii de pe creier. Bate a concediu dar n-are sa fie. Totusi imi doresc de-oi reusi macar sa chiulesc o zi sa respir aer sarat cu nasul printre nisip si frunze uscate. “Nisip si frunze uscate”. Of, this is the best time.

Postul din 03 septembrie 2008

Si iacata! ca ziua de astazi payed off. Valuri. Surf up! Venit semi-sifonat de la munca, hai sa merg la o baie de control si de amintire, cand sa dau sa controlez webcamu’… pampam, valuri! Sunat rapid Fernando, venit si Lore, ajuns acolo pe la 19 … si am stat pana a apus soarele de tot. M-a uns pe suflet. Ptiu! ce valuri beton am luat, de nesperat, vantul s-a intetit pe seara si s-au ridicat ceva. Si trageau la capat de Mamaia ceva de speriat.

Am incercat sa o dau si pe L. pe valuri dar juma’ de ora m-am tot chinuit doar sa o duc in larg, de-mi iesise sufletu’ cat am tras / impins si avut grija sa nu cada placa cu ea. Un singur val a luat si ea si jbang! peste cap ca sa-mi fac griji si reprosandu-mi, iar, ca asta nu e joaca pentru copii si mai bine o lasam la mal. Dar fu ok. Am luat trei valuri frumoase foc:

– cel cu Nanu, amandoi, unul langa altul, cu asfintitul inainte rosu-portocaliu, valul sub noi, zambete pana la urechi si zen curat. miam-miam-miam. ce moment! asta e una din partile spirituale ale surfului: comuniunea.

– unul la care eram de fapt cu spatele, dar pur si simplu am simtit cum se unduieste masiv marea sub mine si mi-am zis “it’s a big one” si fu! de duduia placa sub mine, injectie de adrenalina, de mi-era frica sa si misc placa stanga-dreapta, am ras-o in forta pana aproape de mal

– si unul pandit de mult, gasit cum trebuie, luat frumos de tot intr-o parte, ridicat iar si apoi suit pe coama si dus pana la mal. asta a fost pe gustul meu. ca daca nu ma obosea asa mult “trainingul” cu Lore m-as fi bagat si la niste manevre.

Am stat pana tarziu, de abia se mai vedea ceva afara. N-am insistat foarte mult, nici macar n-am fost dupa a doua groapa pentru ca era un curent de nu se putea. Si erau asa de mari ca labele deveneau surplus, Nanu chiar la final a mai bagat o tura fara.

Oh yeah, baby! That’s life. Pacat ca la munca nu merge asa de roz ca sa fie intr-un armonie totul. Poate tragem si maine o tura tot asa dupa program dar mai devreme ca sa prindem lumina mai multa. Suntem niste localnici:)