Category: orice

Le Grand Content

Le Grand Content

si…

18 – 22 – GASIREA UNUI ROL

Inainte de 18 ani este inceputul devenirii unui adult. De cele mai multe ori dorinta este sa pleace de langa parinti. Nu este doar o vorba ci devine real de cele mai multe ori pentru ca majoritatea pleaca la facultate, armata, calatorii, isi iau un apartament propriu etc.

In timpul acestei perioade, tinerii adulti tind sa isi puna bazele singuri separandu-se de parinti. Multi dintre ei reusesc si mai ales cei care nu erau in opozitie cu parintii. Cu toate acestea, multi dintre tinerii adulti sunt speriati ca nu pot face fata in aceasta lume si inca se considera copii. Aceste sentimente sunt mascate in spatele unui comportament sfidator si a actelor de bravura.

Tinerii adulti cauta prieteni cu care se potrivesc si care sunt folositi ca o familie surogat. Sunt momente in care prietenii dispar si atunci tinerii tind sa se intoarca la familiile lor.

Spre sfarsitul acestei perioade(18-22), tinerii adulti sunt mult mai capabili sa se desparta de familia de acasa si fizic cat si emotional. Cei care nu reusesc sa se desparta de familie in aceasta perioada sunt destinati sa aibe o tranzitie mai severa mai tarziu.

CONTINUAREA ANILOR 20 – DRUMUL CATRE IDEALURI

De la 22 la 30, majoritatea tinerilor se focuseaza in implinirea aspiratiilor lor in viata. Aceasta este cea mai energica si mai interesanta perioada din viata unei persoane.

In aceasta perioada, oamenii incearca sa isi dea seama cum ar putea sa isi implineasca telurile in viata. Se leaga de roluri sterotipice pentru a si le putea defini pe ale lor, intreaba pe altii cum au reusit, cauta mentori, etc. Anii 20 inseamna si presiune din partea societatii, familiei chiar si prietenilor care le cer sa faca ce trebuie. Asta ar putea insemna casatoria, intemeierea unei familii sau chiar sa isi caute visul.

Dupa cum Sheehy spune, “Una din cele mai inspaimantatoare aspecte a anilor 20 este convingerea interioara ca alegerile pe care le facem sunt irevocabile. Este o frica falsa. Schimbarea este posibila si unele modificari de la viata originala sunt probabil inevitabile”.

Sunt doua variante de persoane la anii 20. Prima varianta sunt cei care se aseaza la casa lor, fac compromisuri, si isi formeaza o baza. Ceilalti merg in directia opusa. Cei care fac alegerea aceasta experimenteaza si exploreaza viata. Niciunul din cazuri nu este cel bun. Ele sunt doua extreme in care oamenii se indreapta. In primul caz oamenii se pot trezi incuiati intr-o relatie pe cand ceilalti, faptul ca nu sunt legati de nimic ii poate conduce la o viata schimbatoare, cu treceri de la o slujba si o relatie la alta.

INCEPUTUL ANILOR 30 – CHESTIONAREA ALEGERILOR PRECEDENTE

Anii 30 reprezinta o decada cu mari turbulente pentru multi oameni. E momentul in care oamenii reevalueaza alegerile pe care le-au facut in privinta relatiilor si a carierei din anii 20. Persoanele singure vor simti nevoia urgenta sa gaseasca un partener iar cei care au o relatie (in special cei casatoriti de 7 ani sau mai mult) se vor simti nemultumiti.

In timpul acestei perioade, cuplurile fara copii se pot gandi sa faca sau sa adopte unul iar femeia casnica de pana atunci va vrea sa iasa din tipar si sa faca ceva nou, cu mana ei.

La aceasta varsta oamenii isi pun intrebari legate de cariera, se intreaba cum vor fi peste cinci-zece ani daca raman pe pozitia actuala, se intreaba daca ar trebui sa inceapa ceva nou (o afacere, un loc de munca nou).

Aceasta este varsta la care oamenii isi cumpara case si devin mai seriosi in privinta viitorului lor. In acelasi timp, casnicia este putin probabil satisfacatoare. Rezolvand aceste probleme ii va conduce catre o existenta mai structurata.

35 la 45 – IN CAUTAREA ADEVARATEI IDENTITATI

Calculand dupa statistici, aceasta este varsta la care oamenii intra in categoria “varsta mijlocie”. Puterea fizica scade si oamenii incep sa realizeze ca timpul care a mai ramas este scurt. Oamenii trebuie sa realizeze cine sunt si in ce directie isi vor indrepta energia in cealalta jumatate a vietii.

Indiferent de ce a dobandit un barbat la varsta de 40 de ani, este foarte probabil sa se simta batran si neapreciat. Barbatii suporta diferit aceste sentimente. Unii ajung sa se autodistruga pe cand altii isi canalizeaza aceasta tensiune catre lucruri mai pozitive.

45 la 50 – REVITALIZAREA

In aceasta perioada viata se stabilizeaza, oamenii trec de perioada de criza de la mijlocul vietii. Revigorati si motivati, oamenii pot considera aceasta perioada ca fiind “cei mai buni ani din viata”. In aceasta perioada fericirea creste, prietenii devin mai importanti si sunt in stare sa isi lase copii sa isi vada de viata.

Pentru cei care nu reusesc sa treaca de perioada de criza de la mijlocul vietii, anii 45 vor insemna izolare, si sentimenul de abandonare.

(traducere aproximativa, adaptare si completare dupa cartea Tradecraft – The Art and Science Of Cold Reading de Vlad Grigorescu – fragment)

dupa 50 probabil mori sau pur si simplu nu mai este nimic de cautat, facut, mentionat. sau esti bunic/a.

Postul din 19 aprilie 2008

Care e legatura intre Sorin C. astazi si site-ul intarziat al grecului? Pe strada asa, cu geanta pe umar, cu telefonul la ureche, “nu, nu trebuiesc diacritice, dar daca vreti dvs. musai…”. Impozitele! si… berea. Nu, nu alea “de aur”. Dez-o-rien-tare. Lo-re. tartish. tuentish.

Nu inteleg. Nu inteleg eu multe. Jenibil, dar: cu cat stiu cu atat nu mai pricep; fiind bineinteles “un avid cautator de adevar si esenta” (filozofitor, cui?). Principiul II al termodinamicii :). Mi-o voi fura. Unde ma voi putea retrage mai mult, adica si mai mult!… decat… in lume? … Sa vrei. Astea-s pentru mine. Si sa nu uiti de:

– barul ala din peninsula plin de cocalari, pardon, de tzarani in tenesi din astia dragasani noi, convershi din astia
– si filmul Ragtime pierdut de pe tevere1. si Luca.

De explorat: cold reading. $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $$ $ $ $ $ $ $ $. Amin!

Na-ti-o

Bucuresti. Nato lu’ ma-sa si lu’ ta-so. Ok. Pe strada plin-plin de gaborime (stau in centru, e normal), ma rog… pot fi evitati, ocolesti mai mult. Eh, te mai izbesti de ei, o freaca, se plictisesc etc. Nu asta vroiam sa spun, sunt PRO NATO, pe negandite asa (si astept cu bratele deschise rachetele americane vandute la afgani, mutate la iranieni, remutate la afgani, colo ashea la mine la Cta). Ma gandeam la altceva: cum era pe vremea lui Ceasca, ce regim de teroare trebuia sa fi fost pe strada, in viata de zi cu zi, sa-ti dardaie curu’ fata de orice militean si de baiet cu ochii albastrii, sa nu poti sa faci nici poc! nici fleosc! Sa barfesti conspirativ cu prietenii pe la colt de… de… pe la colt de acasa la tine. Si sa-ti fie frica si acolo ca te toarna unul din ei. Baaaa! crunt. Sa nu poti sa ai aprozarul tau, motocicleta ta, revista ta… Cata libertate am prins noi in ’96-’05, o normalitate normala, dar de apreciat ca orice lucru implicit atunci cand dispare sau atunci cand este amenintat.

De parca nu l-ar fi putut tine la Sinaia sau la Valenii de Munte, aer curat, spatiu-a-lot… Ca ploaia de vine-n oras pe neinvitate de parca n-ar putea sa stea acolo la tara la ea unde-i nevoie sa creasca grau’, sa creasca orzu’.

Postul din 30 martie 2008

Fost ieri la mare din intamplare si erau valuri destul de mari. M-am ofticat ca fusesem la munca pana atunci (ca si in aproape restul sambetelor trecute de anul acesta), dar vine o vreme cand … “nu poti sa te trezesti la 12 si sa mergi si in bar in fiecare seara”. dap! asa faceam aproape in fiecare zi. si inca as mai face… am trecut cu Lore copilareste sub coperta de valuri razlita peste digul de la liceu. felt child(ish) again. ne-am udat sarat ceva:) mai ales ea. a inceput sa ma oftice Pulsul – acelasi playlist obosit din anul II de facultate… da’ mai da-o-n fasole de ea de muzica. frate, tineretu’… pfuu … tineretu’ (“ce carne e mai frumoasa decat cea in care putreziciunea nu si-a depus inca ouale” iar fraza asta furata din HRP! neah: ci de piele tanara, catifelata ca de bebelus, de femeie inca copil, de energie, de nebunii si nesabuinte, de nestiinta, de deja insuportabilul Videli Noch, de zambete pline si de sexualitate nevinovata).

am ajuns cu munca la zi. de marti s-ar putea sa am un angajat :D

when you’re young

<option>-an
<option value=”2004″>2004
<option value=”2005″>2005
<option value=”2006″>2006
<option value=”2007″>2007
<option value=”2008″>2008
<option value=”2009″>2009
<option value=”2010″>2010

cand am scris asta am scris-o fara sa gandesc prea mult, n-am banuit ca scripturile mele vor dura atat de mult si sa deserveasca atata lume. poate ca anume gandurile au puteri creatoare, poate ca dau viata materiei in avans. sau nu; e doar o coincidenta. 5 ani de Dacris. should be enough, I think! sau… mai sunt inca 2?

bule, bule, bule… bulisoare. Iesi din ele. 29,24.

Entry for March 9, 2008

Daca mi se ia de baut inseamna ca sunt un simpatic?

Diferentele dintre Constanta si Bucuresti vor ramane aceleasi. Al doilea va fi mereu peste, in cam toate, iar primul va avea ceva ce secundul niciodata: marea.

Vreau sa-mi aduc aminte asta: te intorceai din Pulse, aveai impresia ca nu ai bani de taxiu, mergeai pe mai multe carari (lucru care iti displace mult – erai doar constient – cura de dezalcoolizare din ultima perioada functioneaza – doar din cateva beri) si ai cautat o scara de bloc undeva in spatele ceasului de la Dacia in care sa te odihnesti putin (sa dormi). Exact ca un boschetar. Ai gasit, dar sughitai prea tare si te-ai carat. Iti era si putin rau si mergeai cu ochii inchisi deschizandu-i cand dadeai ori in copaci ori frecandu-te de gardul viu de pe margine, corectandu-ti drumul – exact ca pe autostrada. Acasa te astepta mama-ta.

Si ArtoStop Rapid functioneaza. Si normal asta.

O zi frumoasa afara.

fuck career

fuck career. Eh, asa da!

estonia – latvia – lithuania – poland – ukraine – georgia – armenia – iran – pakistan – india – singapore – malaysia – australia – indonesia – laos – thailand – india – lebanon – syria – turkey – bulgaria – romania – moldova – ukraine – poland – germany – denmark – sweden – finland – estonia

via pax

arta auto-cautarii pe net

gigix e un locatar de bloguri, un carcotas care se distreaza facand comentzuri pe bluogurile sale preferate (si conexe) exact la fel cum arunca cu gogonele in tramvai acum tz vreme cu gasca lui de ciutani. De multe ori fiind beat p., alteori scotand din dansu’ neste poezie de… wtf! jeo?! Din imensa plictiseala sublima (domne, cateodata nu intra, ok? chiar nu intra!) l-am cautat pe Gogu si am constatat ca (a)propri’tarii ii si raspund, sau le iau personal, sau nu, din astea :o . poate ar trebui sa incep sa ma semnez altfel. coming out of the closet! :D

ce-mi pasa?

ce-mi trebuie?

back2_work

I’m priti fucked up. Un maestru zen ar rasucirilor financiar-boemice. Ce de mult net e nene in viata mea.

Postul din 01 martie 2008

O balaceala scurta dupa “program” (ala de sambata). Am ajuns dupa 15. Nu stat mult, 5 minute, destul de crancene, cu trei-sferturi, dar frumos. Bagat 1 data la fund, si luat 2 valurele subtire, de joaca. Maine daca, daca, daca (munca, munca, munca) ar intra de-o plaja. Da’ cica o sa ploua.

Genul ‘amiabil’ incearca sa le impace pe toate? Ca pierde cel mai mult :) …

Brucio Nel Vento

Ars de vantBa, bun! Nu foarte bun, dar bun. Si scenariu si regie. Mi-au placut si actorii – mai ales ea. Nu-i film de dragoste, pare, mai mult ca sigur a fost promovat ca atare. European. Numa’ bun de umplut o seara tembela plina de munca si lipsa finante de miercuri. Nu vreau sa fac o cronica, nu-i scopul meu – de doi ani ma chinui sa finalizez una la “Lost in Translation” si nemas, asa ca… – mah da’ te scoate din ale tale. Scena cand ii spune cine e – cum se invarte camera de la stanga la dreapta si inapoi ca sa dea “largime” (importanta) cadrului de se opreste timpul. Cum se povesteste la usa, estic asa, traditional, povesti de oameni in doi timp si trei miscari d-un val de evenimente (s-a fugit, a murit, traiesc cu un consatean care n-are cum sa se indragosteasca de sor-mea. mai ales ca-i moarta). Evident, e si povestea dah dragoste interzisa – da Tristan si da Isolda – care este, si reusesc, cu happy-end. Sunt contrapuncte puncte. Si fara metafore. Sunt si vreo 2 scene hilare cu niste fantezii de zi sau chiar vise betive cu capul pe masa-n bucatarie. Si cu-o muzica atat de potrivita, cu o bucata atat de clasic-pasionala pe scena de amor climax dintre personagiuri. Si-o bruneta accidentala de-si dezveleste sanii frantuzeste de-o feminitate cruntisima. De vazut ce mai.

Ah, despre ce e filmul – care oricum e o ecranizare, pare-se – … despre viata: “Eu sa raman cu tine si sa fiu sotia unui muncitor intr-o fabrica?”, “Sunt maritata, Tobias, si am si un copil.”, “Mi-era teama sa nu te mai vad.”, “Muncesc aici de 10 ani. Eu n-as putea sa ma obisnuiesc. O sa te obisnuiesti. Trebuie.”, “O sa dorm la tine in debara.”, “Ca n-are cum sa se indragosteasca de sora mea, mai ales ca e si moarta.”, “Bei o bere? Beau. Da’ o dai tu? O dau, dau si-o portie de cartofi cu carnati”. Si despre imigranti (da’ nu iuesei).

Simpatic personajul prietenul sau Janek – homeless si “empty-bellied” . Lua si niste premii la vremea lui, 2002. Clar de bifat.

Mi-a adus aminte de Marin Preda si de “Loin”.

What If God Smoked Cannabis

Am ajuns sa o traiesc si pe asta. Sunt un fericit! In magazia acelui club cu un laptop in brate transferand mp3-uri mi-aud pi dragii Maximo Park. Eh no, ashe!… Ca asa-i frumos. E ceva sa ajungi sa-ti asculti muzica preferata-ntr-un bar. Sa aflu ca si playlistu’ de Club A circula la liber pe DC++ cu imbunatatiri (si cu aberatii). Desi pe Editors eram singurul care cam (se) dansa. Dah, mah! nu-i dansabila. Asta e.

Ba se poate

Da’ domne! Se poate si in Constanta. Iar m-am betivanit ca un porcovan. N-am mai fost in stare sa ma trezesc dimineata sa plec la tara. Probabil ar fi putut fi ultima oara sa-l fi vazut viu. Semi-viu, in fine. A fi.

Nu, nu e ok ca beau atat. Imi plac oamenii care isi urmeaza visurile. Sunt multe chestii in mine care foarte mult timp le-am indesat cu forta bocancului la fund. La o prima privire ar parea de rau, dar eu nu vad asa: pur si simplu m-am bucurat eu de ele in cel mai narcisist stil cu putiinta. Si mi-a placut. Insa ca monetizare… Mi-e rusine sa-i spun maturizare, si de fapt ar fi ritmul naturii pana la urma. Ba, si nu e! “Tu o sa ajungi departe”, “tu o sa devii barbat”. kkt.

de ce tre’ titlu

imi aduc aminte cu mare placere de niste veri tinere, tembelisoare si pline de bere. pe terasa ‘La Motoare’. nimeream aiurea cu un tip pe care nu-l cunosteam, betiv si el, ramanea de singur pe acolo abandonat ca si mine spre ceasurile tarzii – nu mai tin minte ce grupuri ne facusera cunostiinta – cert e ca stateam la bere cu un om necunoscut. mai necunoscut decat grupurile de chatisti cu care ieseam pe atunci (sigur ieseam) si cu care cred ca nu prea ma futeam (mai mult ca sigur, parca). omul asta era cam la fel ca si mine doar cu catva ani mai mare, lucra intr-o banca, la un subsol!, si-i placea sa socializeze, il chema Eugen?! despre ce vorbeam cu presupusul Eugen? habar nu am. am uitat. tin minte insa ca iera tareeee fruuumoooos… la bere asa. N-am mai iesit de mult la bere la Motoare.

Postul din 27 ianuarie 2008

fost la mare. vechea magie e acolo la locul ei. te face sa te simti mai bine. e natura naturala. afara o vreme ca de o toamna trista. ceea ce e foarte frumos. sau primavara rece, cand incepe sa se schimbe in lumina aia buna, mugurie. daca nu ma apuca Bucurestii d-un picior si daca nu o da iar pe iarna grea cre’ca incep sa scot neopreanca de la naftalina.