fuck career. Eh, asa da!
estonia – latvia – lithuania – poland – ukraine – georgia – armenia – iran – pakistan – india – singapore – malaysia – australia – indonesia – laos – thailand – india – lebanon – syria – turkey – bulgaria – romania – moldova – ukraine – poland – germany – denmark – sweden – finland – estonia
via pax
gigix e un locatar de bloguri, un carcotas care se distreaza facand comentzuri pe bluogurile sale preferate (si conexe) exact la fel cum arunca cu gogonele in tramvai acum tz vreme cu gasca lui de ciutani. De multe ori fiind beat p., alteori scotand din dansu’ neste poezie de… wtf! jeo?! Din imensa plictiseala sublima (domne, cateodata nu intra, ok? chiar nu intra!) l-am cautat pe Gogu si am constatat ca (a)propri’tarii ii si raspund, sau le iau personal, sau nu, din astea :o . poate ar trebui sa incep sa ma semnez altfel. coming out of the closet! :D
ce-mi trebuie?
back2_work
I’m priti fucked up. Un maestru zen ar rasucirilor financiar-boemice. Ce de mult net e nene in viata mea.
O balaceala scurta dupa “program” (ala de sambata). Am ajuns dupa 15. Nu stat mult, 5 minute, destul de crancene, cu trei-sferturi, dar frumos. Bagat 1 data la fund, si luat 2 valurele subtire, de joaca. Maine daca, daca, daca (munca, munca, munca) ar intra de-o plaja. Da’ cica o sa ploua.
Genul ‘amiabil’ incearca sa le impace pe toate? Ca pierde cel mai mult :) …
Ba, bun! Nu foarte bun, dar bun. Si scenariu si regie. Mi-au placut si actorii – mai ales ea. Nu-i film de dragoste, pare, mai mult ca sigur a fost promovat ca atare. European. Numa’ bun de umplut o seara tembela plina de munca si lipsa finante de miercuri. Nu vreau sa fac o cronica, nu-i scopul meu – de doi ani ma chinui sa finalizez una la “Lost in Translation” si nemas, asa ca… – mah da’ te scoate din ale tale. Scena cand ii spune cine e – cum se invarte camera de la stanga la dreapta si inapoi ca sa dea “largime” (importanta) cadrului de se opreste timpul. Cum se povesteste la usa, estic asa, traditional, povesti de oameni in doi timp si trei miscari d-un val de evenimente (s-a fugit, a murit, traiesc cu un consatean care n-are cum sa se indragosteasca de sor-mea. mai ales ca-i moarta). Evident, e si povestea dah dragoste interzisa – da Tristan si da Isolda – care este, si reusesc, cu happy-end. Sunt contrapuncte puncte. Si fara metafore. Sunt si vreo 2 scene hilare cu niste fantezii de zi sau chiar vise betive cu capul pe masa-n bucatarie. Si cu-o muzica atat de potrivita, cu o bucata atat de clasic-pasionala pe scena de amor climax dintre personagiuri. Si-o bruneta accidentala de-si dezveleste sanii frantuzeste de-o feminitate cruntisima. De vazut ce mai.
Ah, despre ce e filmul – care oricum e o ecranizare, pare-se – … despre viata: “Eu sa raman cu tine si sa fiu sotia unui muncitor intr-o fabrica?”, “Sunt maritata, Tobias, si am si un copil.”, “Mi-era teama sa nu te mai vad.”, “Muncesc aici de 10 ani. Eu n-as putea sa ma obisnuiesc. O sa te obisnuiesti. Trebuie.”, “O sa dorm la tine in debara.”, “Ca n-are cum sa se indragosteasca de sora mea, mai ales ca e si moarta.”, “Bei o bere? Beau. Da’ o dai tu? O dau, dau si-o portie de cartofi cu carnati”. Si despre imigranti (da’ nu iuesei).
Simpatic personajul prietenul sau Janek – homeless si “empty-bellied” . Lua si niste premii la vremea lui, 2002. Clar de bifat.
Mi-a adus aminte de Marin Preda si de “Loin”.
Ce frumos a iesit aseara :) Cum mai sa nu stii cine-s The Killers ?! :)
Am ajuns sa o traiesc si pe asta. Sunt un fericit! In magazia acelui club cu un laptop in brate transferand mp3-uri mi-aud pi dragii Maximo Park. Eh no, ashe!… Ca asa-i frumos. E ceva sa ajungi sa-ti asculti muzica preferata-ntr-un bar. Sa aflu ca si playlistu’ de Club A circula la liber pe DC++ cu imbunatatiri (si cu aberatii). Desi pe Editors eram singurul care cam (se) dansa. Dah, mah! nu-i dansabila. Asta e.
Da’ domne! Se poate si in Constanta. Iar m-am betivanit ca un porcovan. N-am mai fost in stare sa ma trezesc dimineata sa plec la tara. Probabil ar fi putut fi ultima oara sa-l fi vazut viu. Semi-viu, in fine. A fi.
Nu, nu e ok ca beau atat. Imi plac oamenii care isi urmeaza visurile. Sunt multe chestii in mine care foarte mult timp le-am indesat cu forta bocancului la fund. La o prima privire ar parea de rau, dar eu nu vad asa: pur si simplu m-am bucurat eu de ele in cel mai narcisist stil cu putiinta. Si mi-a placut. Insa ca monetizare… Mi-e rusine sa-i spun maturizare, si de fapt ar fi ritmul naturii pana la urma. Ba, si nu e! “Tu o sa ajungi departe”, “tu o sa devii barbat”. kkt.
imi aduc aminte cu mare placere de niste veri tinere, tembelisoare si pline de bere. pe terasa ‘La Motoare’. nimeream aiurea cu un tip pe care nu-l cunosteam, betiv si el, ramanea de singur pe acolo abandonat ca si mine spre ceasurile tarzii – nu mai tin minte ce grupuri ne facusera cunostiinta – cert e ca stateam la bere cu un om necunoscut. mai necunoscut decat grupurile de chatisti cu care ieseam pe atunci (sigur ieseam) si cu care cred ca nu prea ma futeam (mai mult ca sigur, parca). omul asta era cam la fel ca si mine doar cu catva ani mai mare, lucra intr-o banca, la un subsol!, si-i placea sa socializeze, il chema Eugen?! despre ce vorbeam cu presupusul Eugen? habar nu am. am uitat. tin minte insa ca iera tareeee fruuumoooos… la bere asa. N-am mai iesit de mult la bere la Motoare.
fost la mare. vechea magie e acolo la locul ei. te face sa te simti mai bine. e natura naturala. afara o vreme ca de o toamna trista. ceea ce e foarte frumos. sau primavara rece, cand incepe sa se schimbe in lumina aia buna, mugurie. daca nu ma apuca Bucurestii d-un picior si daca nu o da iar pe iarna grea cre’ca incep sa scot neopreanca de la naftalina.
Am niste draci cum nu stiu cand am mai avut ultima oara. Acum… x ani?! Era sa ma si calce masina pe strada, am trecut ca zombie fara sa ma uit. Chestia asta nu poate si nu are cum, si nu are voie, sa se termine bine. Poate imi trece totusi. Sa-mi urmez sfatul pe care il dadeam seren doar cu 1 ora inainte.
Si noi ce am invatat din chestia asta? Iara… Este intamplator ca m-am vazut cu dirigu’ cand m-am dus sa vad marea? E unul din oamenii care m-a format, caruia ii datorez faptul ca sunt ceea ce sunt.
sau e doar soc post-traumatic si-mi este bulversat sistemul de valori. n-am nici un chef sa fac reprosuri si laude pe hartiute care sa mi le citesc in taina peste fix un timp. nu are rost. si mai mult ca singur in partea cealalta e mult mai rau.
90,000 
la fel. smf! :( io fiind di_vina, si di_rol, si di_jaba, si … (in)di_rect. io! ioooo!
Cu “drag”-(_o_)-ste :/
Nu reusesc sa trec pe lucru de zi. De doua saptamani ma chinui din rasputeri sa nu mai muncesc noaptea. Si-mi iese, dar chinuit. E tare ciudat muncitul pe zi, comunici mult mai mult degeaba. Chestia de echipa consta intr-o magie a comunicarii, nu in comunicarea propriu-zisa. Decat prost si mult, mai bine deloc. Revolutii pe la munci, calcule, posibilitati, alea-alea. Ma culc in fiecare zi pe la 12 – 1, ca sa ma trezesc de la sine fara pic de somn pe la 5, 6 am. Da, dimineata e un alt randament, mult mai mare. Dimineata aia foarte devreme, dar pe la un 15 ma paleste o somnolenta careia daca nu-i dau de mancare imi strica ziua. Si ce daca? De sarbatori am dormit aproape non-stop de pe 24 decembrie pana pe 7 ianuarie. M-am trezit doar pt buda, mancare si party, cu o medie fantastica de 14-16 ore pe zi dormite. Pe romaneste “hibernare”.
Daca nu-mi pun in ordine toate-toate lucrurile, si asa cum vreau eu, sunt bleg. Dragoste n’est pas, si nici va sa vie. Uitandu-ma usor in urma am devenit un scarbos si jumatate fata de oameni si nu-i frumos deloc. (Ca nu tine apa, nu de alta. Desi si-n majoritatea copilariei am fost un singuratic-ciudat.) Concesiile pe care le fac sunt doar de dragul necesitatilor. La metrou ieri doi copii de strada jucau liniuta la perete … m-as fi bagat si eu. Yo-ga. Sa vie vara odata…
n-avem titlu. facem doar un tiest.
Welcome to WordPress.
uokey. multumesc.
