A fost mult mai bine decat ma asteptam. Parca m-as fi intors cu o jumatate de ficat in plus. No secs intended.
Category: post pt sufletul meu
Postul din 2 mai 2009
pacat ca nu putem sa alegem pe cine vrem sa iubim
Postul din 24 aprilie 2009
jdemii de oameni obisnuiti. rauri-rauri: pe strazi, pe drumuri, pe alei, prin cartiere. cata frica imi era de obisnuit, de comun, de moartea scanteii & other hippie shits; cat de mult mi se rupe-n cur de asta acum. tineretea asta mai dureaza mult?! …
Postul din 19 aprilie 2009
18-19 decembrie 1998
[…] Sunt doua alegeri pe care le faci (din care una in fiecare dimineata). Prima este ca acel sine-interior sa fie ceea ce conteaza cu adevarat (pentru ca-i singurul care este, si poate fi; altceva nu merge – in definitiv). A doua, alegerea de fiecare dimineata, tine de cum sa vrei sa fie totul in rest, ce a mai ramas daca extragi acel sine-interior, sub ce forma sa fie. Si oricum, tot ce este, este si din interiorul tau, caci altfel nu are cum sa fie. Doua alegeri. Asa sunt lucrurile.
[…]
Maine dimineata ma duc acasa, sa petrec Craciunul. Are sa fie frumos, deoarece (re)simt valoarea lui “impreuna”. (De fapt aceasta este Craciunul).
Frumoasa-i Dobrogea – update Niculitel
Zona Izvoarelor este minunata. Desi drumul intre Valea Teilor si Niculitel e foarte rau, si merita doar o data pentru dealurile alea-mpadurite ca niste “sfere dulci pe jumatate…”. Oricum nu este un drum pentru o masina joasa. Partea buna ii ca – aflai din surse sigure – de anul asta (2009) se apuca sa-l renoveze cu fonduri europene.
Niculitelul iti ia rasuflarea, si-i mai orasel asa. E locul perfect pentru copilaria lui Nica – ala universal din fiecare. Exista un drum care urca spre Valea Teilor, si portiunea asta nu-i asa rea – eh, nu la prima antena / monument, inspre a doua antena urci pe deal pe drumul din padure, nu cel cu pietris si se vede… ce se vede si-n poze.
Am ajuns ducand un drumet si la Isaccea – care-i chiar orasel-orasel – cu un downtown minunat, ce mi-a adus aminte de Mahmudia – o primarie foarte fistichie pentru o zona rulara in care cica s-au bagat multi bani. Se vedeau lacurile si ostroavele inspre ucranieni. N-am zabovit sa vaz si cetetea Noviodunum (“noua Dunare”? ntz! “noul fort”) next time. Data viitoare-i de bifat drumul spre Luncavita chiar prin inima parcului Macin. Oricum astea sper sa fie drumetii de recunoastere doar.
Am doua regrete pana la 30:
– n-am locuit in Timisoara (macar 6 luni sa fi)
– n-am facut doctorat (pentru experienta semi-academica)
daca ar fi un timp de facut copii acum ar fi, ca la 50 de ani sa le dai drumul bine.
Postul din 29 martie 2009
– trebuia sa pun aici o poza inside the barrel
– 29, 30, 31 erau trecute ca ZILE LIBERE. fails, n-am cum. intuitiv sper sa nu fac puoc, ca de aia le pusesem
– n-am sa scriu aici cum am sa ma duc maine la mare si cum am fost azi. si nici cum o sa ma fofilez de munca 29-31. prea multa munca.
– vine sf. de luna si eu trebuie sa-mi fac rapoartele. n-am reusit sa fac nici un planning saptamana asta. tre’ sa fac mai multe planuri.
– nu-i o idee rea jurnal aici, dar ar trebui mai mult “track of time”. e important Mihai!
– s-a trecut pe ora de vara.
Postul din 21 martie 2009
Putine lucruri egaleaza cu un pupic furat Andrei botosita si fixata pe “jnuuu lashaaa, Dai, laashaaa…”. Plamani si pipote-n plus cresc si pocnesc in interior! Si nici nu-i ca Rebeca, care-i mica si sta la pupat, ca-i prostuta :)
Fost in Shout. L-au renovat. Dar fara pereti daramati. Si tot nu stiu sa puna muzica. M-am intalnit cu Octvav, spunea sa i-l aduc pe M.C. intr-o vineri. I will.
Postul din 04 martie 2009
Postul din 27 februarie 2009
Azi mi-am cumparat asta. Si avea un actipild care mi l-am pus cu mare mandrie pe masina :) .
Olimpiada pulilor obisnuite
N’est pas. “(si) mirosi ca un kebap cu de toate“.
Postul din 25 ianuarie 2009
M-am saturat (iar) sa ascult ca manelistii indie la telefon in cluburi sau beat pe drumul de intoarcere. Noroc cu Shout. Bazaia in buzunar ca nu se oprise – in Mopht; s-asculti la baie :) ; si se terminase bateria dupa Shout – imi picau ochii-n gura de somn pe scaunul de la bar. Am o mica banuiala ca daca vreau putin, ajung (iar) in spatele tejghelei direct pe usebeul S-ului.
“Te insori cu mine?” “Nu.” – o sa invat vreodata sa ma port (frumos)?
lateredit: fusei pana la mare sa vaz niste valuri, si-mi facui o poftaaa… pfiuu! o mare asa verde, pe un cer `bacovian gen` cu ceata-n larg si un iz atat de puternic de aer sarat si curat, cu valurile alea care se arcuiau alb atat de bine… “vine vara bine-mi pare […]”.
Postul din 16 ianuarie 2009
furata de aici via o mutoana
Nostalgie
Ovidiu
Nu stiu ce am cautat la Bucuresti. Treaba n-am avut da’ pt Dacris am picat totusi bine, cum banuiam. Pana la urma concertul din Laptarie cu The Amsterdams a fost misto, in asteptari. De fapt a fost mult mai misto. Ma gandeam ce poate fi frumos la varsta asta, sau una mai frageda, in afara de a intemeia o familie… sa faci poezie la corzile unei chitari pe-o scena. Faceau. “Pe genul” nobil asa. Acum ‘Taking care of Anna’ a fost atat de la locul ei; si nici de data asta n-au cantat ‘Petrolize all mice’ – o fi o chestie de (c). Vlad, tot ca ‘de obicei’, a batut in tobe mai ceva decat trupa, ce misto transmitea catre public, acum gasesc intemeiata disonanta fata de grup. E peste, si ar fi ceva sa-i iasa treaba lui. Si l-am gasit pe solist justificat in aroganta sa hartistica, e de acolo. De fapt mi-am schimbat perceptia de cand l-am vazut dansand prin cluburi … cu devotament. Hai ca nu vreau sa fac o cronica de groupie.
(as a gay groupie that I am I can say that http://lupinguri.blogspot.com/ really pays my time)
Foarte misto in Control. In sfarsit “the club”. Ne-am cam dansat, ne-am cam betivanit. Cred ca dam misto pe o alta retina, mai ales cand ne imbrancim spre pogo. Mi-am permis sa ma pierd: dansam spre final cu ochii inchisi si cand ii deschideam eram intr-o cu totul alta parte a ringului. M-a uns pe suflet cand au pus Evil si majoritatea stiau versurile pe de rost. Sentiment ciudat de acasa. Deci se poate, deci exista si aici o “piata”. Si as fi avut un alt playlist pentru zbantuiala, cel de-a pus muzica-n Suburbia dupa concertul de data trecuta o facea bine.
Stiu de ce nu mai citesc carti. Si aceasta non-relatie cu Lore din ultimul timp devine din ce in ce mai interesanta. As vrea sa-i ajung la radacini, dar nu singur. Ori R. a avut dreptate in ceea ce ma priveste ori lumina a disparut mai tarziu anul acesta si blestemata depresie de noiembrie a intarziat putin. A fost un an interesant. (As vrea sa aprofundez psihologia moderna si sa stiu mai multe despre biochimia creierului si alte lucruri inrudite.) Fara legatura, am inceput sa am blocaje destul de serioase cu munca si poate-poate ma paste o “hibernare” ca anul trecut. Dar pana la urma nu cred ca este important. Nu vreau sa anchilozez singurel intr-o casa mare si goala. Ca n-am. Astazi a fost ziua Andrei: “duoi dani”. Macar poze sa uploadez.
cand se stinge lumina
Baie-n we cu Petru & Marius. Cif proaspat posesor al unui costum full din bucati cumparate asincron. Dar ok. Apa rece, da’ rece – 15-16 gen – mi-au dardait oasele mai ales dupa. Balaceala-n soarele prins in causul adapostului inmiresmat cu struguri negri & dulci si viepsii asortate pe masura, a fost minunata. We’re sounds like 30sh, dar nu chiar.
Acu’ ceva seri stateam cu Lore in brate intinsi pe capanea uitandu-ne la luminile blocului vecin ce crapau usor printre zabrelele jaluzelei. Se stinsese curentul si nu mergea nici televizorul, nici Internetul, nici masina de spalat si nici cuptorul cu microunde. Undeva peste drum niste oameni aveau cel putin unul din lucrurile astea. Amintiri comuniste de seminte de dovleac sparte la lumina lumanarii. Mintea-mi fabula pe tema cum ar fi sa fie cand o zi la noi, cand o zi la ei. Pentru cei fara copii pe lumea asta cel mai important ar fi poezia, singurul lucru de esenta intr-o seara timida inaintea depresivului noiembrie. Am vazut la Diverta “Le fleurs du mal” cu toate variantele posibile de traducere-n romana: Arghezi, Cosbuc, toti. Era 100 RON. Nu-i aveam in buzunar extra. Noi o scoatem la capat?
The Amsterdams o dau mai pe rock
Bucuresti – Suburbia – The Amsterdams. Aci. Fost minunat – Amsterdami mai artisti, mai pe rock (da’ cu Vlad revenit la tobe:), s’auzea tata), mai maturi si parca ma inchegati (jam gen),si after-party-ul indiot ce urma. Mi-aduc aminte cand cerseam beat pe la diferiti dijei din varii cluburi, din varii orase “The Killers, The Hives, Arctic Monkeys! … c’mon”? Eh, numa’ asa fu. Orgasme multiple. M-a uns pe suflet! Si evident Interpol: “Roseemaaaaryyyy… heaven…”, si precum cover si dansat. O seara ca asta e ca o sesiune de valuri din septembrie, iti tine de foame niste luni.
The New Pornographers
And you live with someone
I live with somebody too
Leave it there
For safe keeping
yet to come…
Postul din 02 septembrie 2008
Ce frumos este afara!:)
Valurele
Scapat de la munca pe la 4, dar ne-am cacait cu fete cu tot – am ajuns pe la 6 la plaja. Inca mai batea vantul, ceva valurele, cam 30 cm top, insa frumusele foc. Luat cateva binisor. Si cred ca-s primele pe anul asta, cel putin pe sezon estival. Marea plina de alge.
Mi-a placut mult de tot cel de final cu Fernando-n dreapta, cum ne apropiam si ne departam unul de anul, moment Kodak: doar noi, marea si valul. Ce pofta am de niste surf linistit pe un tarm uitat de lume, cu o faleza inalta si un soare chior, tomnatic.
La munca… management. Ce ti-e si cu prejudecatile astea.
Agigea
pierdut printre pietrele de la Agigea. cand dragostea moare – dupa 3 ani. ori e, ori nu e. pierduti pe deasupra pietrelor de sub apa de la Agigea.
f(r)acturi. minunea de zi cu zi a apartamentelor sufrageriilor mobilate. si alta, si alta halta.