A M I N D O I, D I N N O U ... de Nita Mihaita -Liber? se asigura baiatul (studentul). -Da, raspundea fata (studenta) si il invita sa ia loc. Forumule, dictari, enunturi, demonstratii etc. profesorul. Studentul parea precipitat, nedeslusind multe din ce erau pe tabla. Studenta parea sigura pe sine. -Ce e scris acolo?! Langa 'T'? studentul cu mana intinsa. -'é'. Studentul incerca sa recupereze sirul randurilor pierdute, agitat, uitandu-se cand la tabla cand in caietul colegei, adunandu-si foile laolalta. Ea, de fiecare data cand studentul se uita in caietul ei, cu cotul sprijinindu-se pe masa, cu gatul intins, se dadea putin la o parte si il impingea spre el. Se uita si ea odata cu el, in caiet, ce anume cauta ... apoi il privea repede pentru o clipa, mai ales la venele gatului, putin incordate in momentul acela, si la trasaturile fetei (la buze, mai ales la buze), asta de cateva ori, cat timp el era cu privirea in caiet, apoi se retragea repede. -Intelegi? o intreba studentul, conversativ. -Da. Relativ. -Ai dat fizica la admitere? pregatita intrebarea, curios dupa confirmare. Ea mai scrise un rand si ii raspunse. -Da. Incerca si el sa tina pasul cu tabla. Se mai uita inca o data in caietul ei: era totul aranjat, nu ca pe foile lui, 80% grifonate. Lasa un sfert de pagina liber si reveni si el la prezent cu notitele. Intre timp numara cate file scrisese pana atunci: trei, ea de abia trecea pe pagina cealalta a caietului. -Nu suntem in aceiasi grupa, nu?! o intreba studentul fara sa se uite la ea. -Nu. Tu la ce grupa esti? -X12. -Eu sunt la 13. Dupa o pauza. Cum te cheama? -Coco. Pe tine? -Oana. Si studenta lasa pixul jos si ii intindea mana, pe care studentul se grabea sa o stranga, intr-un gest ce ea il gasea tandru si el stupid. -Esti din Bucuresti? o intreba el. -Da. -Si eu, ii raspundea studentul. -La ce liceu? -Poftim?! -Ce liceu ai terminat? Ai zis ca esti din Bucuresti... -Lovinescu. Tu? -Eu am fost la Misu. -Mare liceu! Ea se uita la el si zambea. -Mare... Pauza; tot studentul intreba: -Bacul tot la fizica l-ai dat? -Nu, l-am dat la Filozofie. Profesorul tocmai avertiza sala ca din acel moment inainte va folosi notiuni matematice pe care ei, studentii, aveau sa le aprofundeze mult mai tarziu la cursul de matematica si ca aventualele lamuriri si explicatii avea sa le ofere seminaristii. In clasa se producea rumoare, insa care se linistea in viteza mare cu care trebuia transcris cursul. Unii dintre studenti renuntau, deschizand ziare pe care le ascundeau cu zgomot sub banca cand profesorul se intorcea spre sala. -Tu mai poti sa urmaresti? o intreba studentul. -Nu... Doar scriu mecanic. Tu? El izbucnea in ras. -Pentru mine sunt limbi straine de la bun inceput. Daca stiam... E misto de cine a dat admiterea la fizica! -Nici eu nu inteleg tot, intr-un fel de consolare. -Da, dar intelegi lucrurile de baza. Eu... , si ridica neputincios din umeri. Studenta continua sa scrie. Dupa un moment... -Iti plac profii? -Hm... Nu stiu, e la inceput. Tie? -Nu prea. La fizica cel putin nu-mi place. -E d'abia al doilea curs; si daca nu ai dat nici fizica la admitere... -Poate. Dar nu imi place. Tu de ce ai dat aici? -Eu?! mirata. -Da. -Eu... Pentru ca am aici o sora mai mare, care este anul IV. Si... Tu de ce ai dat? repede. -Am avut de ales... , se uita la tabla, asteptand profesorul sa se dea la o parte, ...intre A.S.E. si Electronica. -Si de ce nu ai dat la A.S.E.? -Nu-mi place. Dar daca stiam cum este aici!... Studenta suradea. -La geometrie cat ai luat? -9,30. Profesorul incerca niste explicatii... patimas. Studenta isi indrepta spatele si apoi se uita in foile lui. Mirat acesta se retragea si le intoarcea spre ea. -Ce nu intelegi? -Nu!... ma uitam la scris ... Ce scris mare ai! -Cand ma grabesc. -Si in liceu tot asa scriai? -Da. Cand ma grabeam... Si aici se pare ca o sa ma grabesc tot timpul. -E mai practic pe caiet. El neincrezator se apleca din nou spre caietul ei, iar ea se apuca sa-si termine o formula lunga de transcris. Se uita la ochii ei, mai mult timp. Ai lui erau albastrii. -Ai un ceas? Ea cauta dupa o manseta lunga si intre mai multe bratari. -Fara un sfert. -Ne-o da asta pauza? -Cred. Profesorul isi strangea foile. -Si acum trecem la capitolul urmator..., rumoare, dar asta dupa pauza, si afisa un zambet multumit ca de o veche gluma reusita. * * * In pauza: colegi, coridoare, pachete de tigari. Iar colegi, iar coridoare. Studenta in grupul ei, studentul in mijlocul grupului sau urmarind orice imprejur. Pauza se termina,mucurile de tigara se aruncara in scrumierele de pe hol, cu picior inalt, si se intra in sala de curs. Profesorul - la tabla, aceleasi locuri, studenta langa student. Dupa cinci minute de dictare linistea desavarsita din clasa ceda. Se transcria. -Nu prea ai colege pe aici, studentul. Studenta zambea. -Suntem in Politehnica ... doar! -Ma refeream ca nu ai si tu cu cine sa vorbesti, colege ... -Mie imi place si asa. O formula pe tabla mai complicata. -Si zici ca ai dat fizica?! -Da. -Norocoaso! Daca as fi stiut! ... Tie iti place aici? o intreba studentul. -Stiam de la inceput ca o sa fie asa. Ti-am zis... am o sora anul IV. -Si ai de la ea cursurile? -Da. -Si de ce mai vii la ore? studentul surprins; studenta pufnea incurcata. -...Trebuie sa-mi iau eu cursurile, scrise de mine, sa ma vada profesorul ..., pe un ton de lucruri evidente. -Deci stiai ca o sa fie de la inceput asa. -Da. Pauza. -Eu ma asteptam la altceva. Iar pauza. Seamana prea mult cu liceul. Ea se oprea si il privea ca si cum s-ar fi uitat peste ochelari. -Cum seamana cu liceul?! -Simplu... Seamana cu liceul! ridicand din umeri. -Dar la ce liceu ai fost tu!? retoric. -Da... Adica nu stiu... Urma un moment de atentie pe un clenci de demonstratie. -As fi vrut sa iau camin, studentul, declarativ. -De ce? dupa o jumatate de rand scris. -Dadeam mai rar pe acasa ... una-doua repede in camin, ba un baieram, ceva ... Era mai misto daca luam si camin. Poate o sa iau la anu'. -Anul asta nu a ajuns nici la cei din provincie, am auzit. La anul de ce sa fie altfel? -A... Nici nu ma gandesc sa fie legal! O sa imping si eu ceva! ... Unde trebuie... -Cunosti pe cineva? semi-interesata. -Nu... dar pana la anu'... vad eu. Si nu seamana facultatea cu liceul? Ea isi intoarcea privirea spre el. -Nu. -Nu stiu ... ma refer la fond, nu la forma... Cum se preda, ce se preda! ... E acelasi mod indobitocit de a ingurgita materia! sigur pe el. -Si lui Corina, sora mea, in anul intai i s-a parut greu. Si doi!... Pe urma se schimba... -Dar nu seamana? -Nu stiu ... poate. Pauza. -Sora ta tot cu sistem de credite avea examenele? -Nu, le avea normal. De anul asta e noutatea. -Stii ceva despre creditele astea? -Deocamdata nu am auzit nimic concret. -Si... Avea... Corina ... restante? -A avut, zambea, cateva. -Eu sigur o sa am la fizica! cu voce mai tare, doi-trei colegi se intoarceau incruntati spre el. -Da, dar acum am auzit ca o sa fie cam altfel. -Cum altfel?! -Cu restantele ... Se schimba. -Ce se schimba? mirat. -Nu mai dai restante, poti sa le dai cand vrei tu. -Misto! -Da, dar intr-un anumit numar de ani... Mi-a povestit sor-mea ceva... Iar o pauza de dictare. El: -Ce faci sambata asta? -Nu stiu... ma duc cu prietenul in "Max". Tu? -Nu stiu ... Poate ma duc cu prietenii la munte. -In Sinaia? -Da. * * * Urmara "Concluziile" cursului ce au tinut jumatate din a doua ora de curs. Cand profesorul anunta ultima propozitie studentii isi scuturau mainile obosite. Ultima propozitie, profesorul isi strangea foile, cursul se termina si toata lumea se pregatea sa plece acasa. Studentul: -Ce cursuri avem maine? -Cursul de algebra si cursul de analiza, ii raspundea studenta in timp ce isi aranja caietul in poseta. -U!... Algebra! Si iesea din banca. Pa! Ne vedem maine. -Pa! ii raspundea studenta. In banca din spate scriitorul punea punct notitelor si ranjea meschin gandindu-se la ce avea sa transpuna amanuntit acasa. El nu urmarea cursurile. NITA MIHAITA (c) noiembrie 1997