"Si eu, cu cine votez ?" Cetateanul turmentat,"O scrisoare pierduta" I.L.Caragiale B U C A T A R I A de Nita Mihaita Baz, gandacul, mergea pe marginea chiuvetei. Nu-i placea albul din imprejur; se chinuia sa nu cada. De cand spalau chiuveta cu detergentul acela nou era din ce in ce mai greu sa mergi pe ea. Cobori de pe chiuveta si se uita in jur, dulapurile ca niste turnuri uriase il amenintau, dar el nu se simtea amenintat, lui ii era foame. Se uita la turnul de paine.Inaccesibil. In juru-i firimiturile inevitabil cazute aveau sa-i fie hrana. Se repezi repede sa infulece tot. Prima oara dadu peste o bu- catica de coaja; isi infipse coltii in ea ca sa o rupa, dar era prea tare. Se crampona in ea, incercand sa o farame. Fara succes. Renunta, si, grabit, se repezi la alta, un miez, uscata, dar mai moale. O inghiti repede si trecu mai departe. Oricand puteau sa vina furnicile. Cand manca el la repezeala firimiturile de paine, se auzi un zgomot, un tropait ... regulat. "Ah! Furnicile." Repede isi impinse o bucatica de paine dupa un colt al frigiderului si astepta. Furnicile navalira furioase, sa adune tot ce puteau, ca sa hraneasca sutele de acasa. Nu erau multe, dar oricand ar fi putut sa cheme in ajutor altele si l-ar fi facut "suc grena" imediat. Nu putea sa lupte cu ele, mai incercase el, dar nu reusise. Acum avea un acord: el nu le deranja si nici ele nu-i faceau nimic. De fapt furnicile nu erau agresive cu ceilanti,doar ca ar fi terminat singure toata mancarea din bucatarie daca ar fi putut. O furnica mai robusta se apropie de el, miscandu-si antenele sa-l mi- roasa mai bine. -A... Baz! Tu erai. Ce faci? spuse Negriciosul, furnica ce le pazea pe lucratoare cat carau ele mancarea. -Da,da... Ce faci, ce faci ... Stau, stau, mananc! -Bravo, Baz! Asa, esti baiat cuminte azi, da ?! N-are rost sa chem intariri, ca nu o sa fie nici o incaierare ... da ?! -Da, da ... Nici o incaierare! Baz e cuminte! Da' lu' Baz i'e foame. -E,fiecare dupa necesitati, Baz. Tu gandac de bucatarie singur ce esti , nu ai nevoie de atata hrana ca noi furnicile ! Noi traim in colectiv! Colectivul... -Da,da,colectivul, Negru mi-a spus ce-i colectivul. Alt'dat. Da, Baz ii e foame. -E rabda si tu putin, o sa mai ramana. A, uite! ti-ai oprit o bucatica si pentru tine. Foarte bine Baz! Asa te vreau. Hai ca trebuie sa vad ce-mi fac suratele, si se indeparta. Baz se uita cum pleca. Isi impinse firimitura sub covor si dadu sa plece, dar deasupra se roiau doua umbre. Erau mustele, hidoase si mari, iar furnicile lasara totul balta si fugira in spatele turnului, acolo in firida ce facea legatura cu balconul, acolo unde aveau musuroiul intr-o lada veche. Mustele planau in cercuri mari si ametitoare, rupte din cand in cand brusc, pana aterizau. Baz iesi de sub frigider. Nu-i era frica de muste. El era prieten cu mustele, asa cum era cu toata lumea. Bazaitul inceta si musca se opri langa el. -Baz,Baz, tu te invarti pe aici?! Unde sunt furnicile? -Au fugit! Cred ca sunt pe balcon! ... Da! Pauza. Mustele isi scuturau aripile obosite. Da' voi ati coborat la fir'miturile de aici, nu mai este nimic sus!? -As... era niste lapte. Destepti au lasat sticla sus iar deschisa. Ne-am saturat. Baz se stramba, nu-i placea laptele. -Si de ce ati venit aici ? -A... Am vrut sa speriem furnicile, probabil chiar stau dupa turn si ne urmaresc. -'S'dai seama! spuse cealalta. -Dar pe urma te-am vazut pe tine si am coborat.Vrem sa-ti spunem ceva. -Ceva... da,da... Ce? -Asculta acum: ai vazut prin casa vreo lacusta? -Lacusta..., mirat Baz. -Lacusta. Una din acelea mari si verzi. -Verde... lacusta... Ihi! Stiu ce e aia o lacusta! -Asa... Ce o cauta pe aici? -O lacusta ?! Aici? Da' lacustele traiesc afara! -Hm...E bine... O fi intrat print-o gaura de burlan. Daca stii,poti sa iesi oricand din casa,asa cum facem noi mustele. Observam stapani cand deschid ferestrele si aerisesc, si iesim chiar pe geam! "Ce laudaroase mustele astea." Baz privea la ele perplex. -A... Te uiti la noi?! Da... "De ce?". Adica, hm, ce vrem noi de la tine? Sa ne spui daca vezi si tu lacusta. Poate afli ceva de la furnici ... Daca ne povestesti tot o sa-ti dam un pont mare, poate drumul catre masa. "Drumul catre masa ?!" Auzise si el ca ar fi o spartura in musama si ca puteai sa ajungi acolo, urcandu-te pe picorul mesei si apoi prin spartura ... dar erau numai vorbe. -Bine, ii zise musca, noi plecam, si ... ca sa nu spui ca suntem baieti rai, uite ca mai e o firimitura dupa piciorul scaunului. Uite ala! Si-si luara zborul. Baz se duse se infulece si acea firimitura ca apoi sa rabde. Ar fi fost frumos sa poata sa ajunga pe masa, acolo era intotdeauna de mancare. De cate ori nu incercase el sa ajunga acolo! Dar numai mustele si vampiri de tantari ajungeau acolo; furcile mai puteau, insa una,doua si cum actionau in grup, se multumeau cu podeaua. Oricum mai aveau si balconul al lor tot, si acces in alte apartamente, si afara. Nu demult fusesera foarte multe furnici, in toate apartamentele din jur. Acum au disparut, si nu a mai ramas nici o furnica,e... poate una,doua de samanta. Numai la ei mai erau furnici, ce ar fi dorit sa scape de ele odata! Si mai ramanea galeata de gunoi, dar asta era excusiv a carcalacilor ,numai ei puteau sa manance rahatul ala in descompunere din gunoi. E... carca- laci erau in tot blocul! * * * Baz intalni lacusta cateva zile mai tarziu. Intradevar era mare si verde, dar nu i se parea hidoasa,asa cum i-o prezentasera mustele. Ii placeau formele ei, lungi si ascutite, picioarele si antenele ca niste bete, dar verzi ,ceea ce insemna ca venea din imperiul verde, de afara. Speriase furnicile si se plimba agitata pe covor langa masa. -Buna ziua, o saluta Baz politicos. -'Ziua, gandacule, il privi lacusta ca pe un obiect ciudat. -Ma numesc Baz. Asa imi zice, si stau si eu pe aicea prin bucatarie. -Baz. Hm... pe mine ma cheama Lustra. Lustra lacusta. Am venit de afara mai demult si acum incerc sa plec de aici, dar am hotarat sa mai raman o zi, poate doua. -De afara... si ce faci aici in bucatarie,p'aici nu e nimic verde, numai in sufragerie este. -Da, stiu. Am stat pe acolo o vreme ... draguti gandacii de pamant. Numai viespiile alea afurisite, de dupa corniza ... oricum am venit si eu pe aici, am auzit ca este destula mancare. -Mda, da' nimic verde. -Dar tu ce faci? -Ma invart p'aici. Stau acolo sub masca si vin aici la turn sa mananc si eu fir'miturile astea de paine. -Si esti singur? -Nu... mai e multa lume p'aici. De toate: furnici, carcalaci, muste, musculite, gandaci... -Hm... destula mancare, zici?! -Destula, nu chiar foarte multa,dar ajunge pentru toata lumea! Oricum ,sunt zile in care rabd de foame toata ziua. -Si sunt bune firimiturile astea?! -Daa! Ia incearca si tu! si ii impinse o firimitura. Lacusta o pipai cu antenele si o baga in gura, incercand sa o manance, dar fara succes asa ca o scuipa. -Ce gust oribil! Si e si tare. Asta mancati voi ... -Mda, ingana Bad cu gura plina, nu-ti place ?! -Nu, e oribil. Mustele bazaiau in jurul becului spionandu-i parca.Eu trebuie sa plec. -Pleci? Asa repede. Stai,stai, unde sa te gasesc? -Dupa canapea. Acolo stau, daca nu o sa dea stapani de mine - ma cam haituiesc de doua zile. -Bine,bine, ii raspunse Bad, o sa mai vorbim noi si alta data, si se apuca sa infulece cat mai repede,pana cand nu reveneau furnicile. Cum lacusta pleca, mustele aterizara: -Ai vazut? -Da. -Si ce ati vorbit? Baz, ia zi ce ai vorbit cu lacusta?! Baz manca grabit si se uita chioras la muste. -Zi ma! -Stai sa termin, o sa vina furnicile si o sa raman nemancat. -Lasa furnicile, ia zi ce ati vorbit? Cine e? De unde e, ce vrea?! -Stai sa mananc, vreau sa termin. -Ia,hai, gata, lasa mancarea. Si se apropiara amandoua amenintator. Baz lasa firimitura si se retrase speriat: -Nimic, nimic. A venit aici si 'ea. E venita de afara, e o lacusta. -"E o lacusta". Nu, noi credeam ca e o frunza mare si verde, ca o pata pe covor, zise a doua musca. Ba tu ne crezi proaste! -Nu... Da... E o lacusta. O cheama Lacustra sau Lustra ... sau cam asa ceva. Sta in sufragerie, sub canapea si ... atat. -Si de ce a venit incoace? -Nu stiu, se plictisise in sufragerie, a venit si ea pe aici. -P'aici, a... Ba, tu ne crezi proaste, de ce a veni aici?! -Nu stiu, a venit, a mancat niste fir'mituri si nu i-au placut si a plecat. -Or fi gonit-o viespiile. Hai sa mergem sa vorbim cu ele. Hai! Si isi luara zborul. Baz se mira, insa era obisnuit cu "curiozitatile" vecinilor, asa ca se grabi sa infulece cat mai mult, sa nu vina furnicile. Nu trecu mult timp ca aparura si acestea. Furioase si rapide se stransera in jurul lui Baz. Baz manca in conti- nuare. -Cine era individul? intreba Negru. -Individul. Nimic. Era o lacusta. -Cine,cine era? spuse una din lucratoare. Hai te rugam, spune-ne si noua. -O lacusta, a venit in vizita pe aici. -Lacusta imputita. Ce urat mirosea! Si tu esti plin de mirosul ei,zise alta. -Ha, te-am vazut eu cand vorbeai cu ea. -O fi vre'un spion, cred ca vine sa ne fure mancarea sau mai rau... sa ne distruga musuroiul. Da, asta vor! Si gandacul asta ii ajuta... , spuse alta lucratoare. Baz se opri din mestecat. -Eu n-am facut nimic! Doar vorbeam cu ea, n-am vrut nimic! -Ia, hai lasati-l in pace, le spuse Negru, treceti la lucru, hai im- prastierea! Furnicile se despartira vazandu-si de lucru. Negru se apropie intim de Baz. -Ia spune-mi prietene. Cine era individul? Adica cu adevarat, cine era ,ce vroia si ce treaba aveai tu cu el. Ai?! -Pai, nu ti-am zis: era o lacusta, se ratacise pe afara si sta si ea in sufragerie si cred ca s-a plictisit si a venit 'ncoa.Pfiu! Io am salutat-o! -Aha ... din sufragerie. Cum din sufragerie? Acolo nu e nimeni, doar viespiile si bilele alea blege ce scormona pamantul la flori. -A... nu,ea e de afara. Da' s-a ratacit si ... si cam atat, ce tot ma zapacesti?! -Si ce vrea, sa ne ia mancarea? -Nu stiu, nu prea-i placeau fir'miturile nostre, a zis ca dupa ce ca erau putine mai aveau si un gust ingrozitor. -Ihi, da' totusi de ce a venit? Sa vorbesca cu mustele? Vrea sa faca ceva impreuna cu mustele? -Da'nu ti-am zis... -Lasa aia. Trebuie sa aiba vre'un scop, o intentie... Furnicile terminara de strans si transportat mancarea asa ca il chema- ra pe Negru. -Trebuie sa plec, hai ca mai vorbim noi. La revedere, tovarase! ... * * * In zilele urmatoare lacusta il vizita din ce in ce mai des. -Si ce faci, tu ... acum... cand o sa vina iarna! -Nu stiu, ce am facut si pana acum, toate iernile... de-a randu'. -Da, dar iarna asta este cea mai grea, si iarna urmatoare o sa fie si mai greu, si tot asa. -Da... stiu eu. E!... Daca as putea sa merg si eu sus. Poate pe masa sau in turn, stiu eu... -Turnul nu este inchis! -Ba da. -Si pe masa? -Pai, mi-au promis mustele un loc sigur, un drum, ca ar fi o gaura in musama, si... -Si! -Pai, doar daca le faceam ceva anume, daca le dadeam ... mi-ar fi vandut pontul... si doar daca... E! A trecut, acum s-au suparat pe mine, si nu mai coboara aicea jos. Acum, stau cu tine, nu mai vorbesc cu ele. -De ce? -E... s-a dus. -Te ajut eu sa ajungi pe masa. Trebuie sa fie simplu. -Pe masa! Adica sus! -Da. E simplu. Pare cam inalt, dar daca ma stradui... -Sa te stradui, pai cum sa ajungi sus? -O sa sar, "Cum o sa ajung sus?" ! O sa sar! Ce, nu stiai ca lacuste- le sar ?! -Nu. Cum sa sari! Ce-i aia?! Cum... -Simplu, te ridici, te incordezi si sari. De aia imi zice mie lacusta, nu?! Da, eu pot sa sar. -Nu stiam. Asa mare si ... verde. Nu credeam ca poti sa sari. Tu esti mare si fiintele mari de abia se tarasc, sunt ba lenese,ba prea moi. Lacusta s-a incordat si a facut un salt. S-a ridicat cam pana la juma- tatea taburetelui. -Oau! Ce misto! Poti sa sari! Mai sus. Lacusta topaia in jurul lui. Ha! Ha! Mai sus! Mai sus! Ce misto! Poti sa sari! Lacusta se opri si se apropie de el. -Si ce daca poti sa sari!? -Pai pot sa ajung sus! La mancare! Cine poate sa sara, intotdeauna ajunge sus! Acolo! Si arata spre masa. -Oau! Hai,gata, sari! Ce mai astepti!? Sari! Sari. -Pai,nu pot sa ajung acolo, direct. Trebuie sa ma folosesc de scaune, de calorifer, nu stiu... de pungile alea. Dar e cam tarziu, hai lasa, maine. Baz ar fi vrut sa comenteze, dar nu avea rost si asa ca lacusta pleca in sufragerie. Se intoarse si se indrepta spre frigider, acolo dupa sticle unde era crapatura in masca, spre casa. A doua zi s-a sculat mai tarziu si isi astepta prietenul. Furnicle fa- ceau curatenie - se vedeau ca niste puncte negre in departare agitandu-se, si Negru,ca o firimitura mai mare si mai inchisa la culoare, statea pe loc si le dadea ordine. Lustra veni tarziu, dupa ce furnicile terminasera. -Hai, te asteptam. -Buna Baz,grai lacusta. Hai! Direct la treba,sa inspectam terenul.Ia, ce avem noi aici! -Taburetele! Aici, taburetele! agitat Baz. Si atat. Pe urma colorife- rul... -Uite, acolo, cutiile acelea de conserve. Hm! pe urma pe... nu,nu... ba da, pe colorifer, si pe urma pe masa. Se indrepta spre cutiile de langa turn, spre perete. -Stai,stai, striga in urma Baz, astepta-ma. Lacusta se opri si privi urcusul ce il avea de parcurs. Se incorda si sari. Prima oara pe cutiile de conserve. Baz se uita la ea. Lacusta se intoar- se si privi in jur: una din cutii era goala. Daca ar fi sarit acolo s-ar fi ranit. Mirosea a ulei. Invatase de la Baz, cu succes, cum miroseau alimentele si ea il invatase cum miros copacii.Al doilea salt il facu pe taburete. Aici era mai inalt. Se uita o clipa la Baz; parea mic,si moron cum era,semana cu un gandac de pamant. Apoi sari pe calorifer si de acolo pe masa. Se opri.Baz tipa la ea. -Hei! Ce e acolo?! Lustra! Lustra nu-i raspunse. Pe masa erau firimituri foarte multe imprastiate anarhic. -Ma auzi! In jur zaceau cani si borcane, chiar un castron ce mirosea a otet. Sari pe un borcan cu capac ca sa vada cestile. Erau murdare. Isi facu curaj si sari intr-una din ele. Era zahar.Delicos. Dar ca un fel de pasta cleioasa care i se lipea de picioare. Iesi din ceasca si merse spre margine. -Hei! tipa Baz. Ba! Ma auzi! -Da,da. Sunt aici! raspunse Lustra. -Hei! Ce-i pe acolo?! -Bine. E multa mancare! E ... -Mancare!? -Da. Firimituri de paine. Multe, si ii veni o idee. Impinse unele de pe masa si le lasa sa cada. -Uite, tine! Baz nu pricepu ce era, dar cum vazu jos langa el paine se repezi sa o manance. Ii era foame, nu mancase de mult de dimineata. Printre imbucaturi ii zise: -Mersi! Lustra cobori jos, sarind pe taburete. Baz se apropie de ea. -Hm! Mirosi a ceva... ce-i aia, si ii arata pe picior albeata pastei de zahar diluat. -Zahar! Asta-i zahar. Chiar este. -Nu-mi vine sa cred! Si cand te mai duci? -Nu stiu... poate maine. Nu era nimeni pe acolo. Hai ca plec, ne mai vedem noi. Baz era bucuros. Acum manca si el pe saturate; se gandi ca trebuia sa-si faca provizii pentru iarna, iar acum chiar putea sa-si realizeze visul. * * * A doua zi mustele au urmarit lacusta cum ii impingea paine lui Baz, dar nu au reactionat, doar se invarteau ametitor in jurul becului. Cand Lustra pleca, aterizara langa Baz sa il chestioneze. -Baz, Baz! Ia vino tu incoace! Baz tocmai isi terminase ultimile firi- mituri si zambea fericit. Ce facea lacusta aia sus pe masa? -Nimic,nimic, Baz spalandu-si picioarele. Era si ea pe masa. Hm! imitand musca si luand un aer trufas. Lacusta e prietena mea si ma ajuta sa-mi gasesc de mancare. -Si ce cauta pe masa! Raspunde la intrebare,bai,carcalacule! De ce nu sta in sufragerie, unde ii este locul ?! Ce vrea de aici si ce cauta pe masa? -Nu vroiati voi sa-mi vindeti pontul cu gaura din musama?! Nu ati spus ca e destula mancare acolo sus, la voi?! Si ca pot sa-ma servesc din ea!? Ei, acuma pot, ma ajuta Lustra, si nu mai am nevoie de voi, si nu mai este treaba voastra! dadu sa plece, indignat de purtarea mustelor, insa acestea se luara dupa el si il imbulzira amandoua. Baz s-a speriat si a inceput sa se balbaie: -Eu... Da' voi ati spus... -Ce-am spus noi, bai, gandacelule. Ia asculta Baz, incepu musca magu- litor, pe noi nu ne deranjeaza firimiturile pe care le ei tu de acolo, acelea nu reprezinta nici un interes, te rog eu sa ma crezi pe cuvant. Da... ce ne deranjeaza este ca, lacusta aia isi vara nasul in lucrurile noastre! -Da, spuse lung cealalta musca, mi-a spurcat zaharul. -Da, draga, ii spuse aceasta. Uite, am putea noi sa-ti impingem firi- miturile de sus, si asa furnica,…... lacusta nu ne-ar mai deranja lucrurile. Baz se uita lung la amandoua. Astia de sus ii promisesera multe lui dar nu obtinuse mare lucru. -Si cu drumul pana sus cum ramane?! Asa as putea eu sa vin sa-mi iau eu firimiturile! -Cum sa nu!? zise musca. Dar ar putea foarte bine sa ti le aruncam noi doua, nu?! Si tu nu te-ai mai obosi?! Nu este asa Baz!? Noi,ne putem intelege! Baz se uita iara la ele si isi cantari bine optiunile... indelung!... Isi da seama ca daca o sa faca cum vor mustele o sa obtina ce a obtinut si pana acum, poate ceva mai mult la inceput, sa nu zica ca nu si-au tinut pro- misiunea. Dar asa, cu Lustra, putea sa aiba o iarna asigurata. Si nu trebuia sa se sperie de mustele astea infumurate caci Lustra era mult mai puternica ca ele. Daca ele stateau acolo sus asta nu insemna ca erau mai bune ca Lustra. Spuse apasat: -Nu. Nu vreau. Puteti sa spuneti ce vreti, dar lu' Baz ii place de lacusta si lacusta este prietena cu Baz! Mustele se apropiara de el mai amenintator. -Baz, sper ca iti dai seama, ca am putea recurge la alte metode, ceea ce nu ti-ar face placere deloc,te asigur eu... Sa fie clar, da! Baz se infurie: -Si ce, ce o sa-mi faceti!? Spuse la repezeala. Daca o sa-mi faceti ceva, sa vezi ce o sa va faca Lustra! Zob o sa va faca! Asa! In sange! si alerga sub frigider. Se uita in urma sa vada daca il urmaresc. Mustele stateau acolo, vor- bira intre ele ceva si isi luara zborul. Scapase de muste si credea ca nu prea mai avea ce sa vorbeasca cu ele. * * * Spre seara il vizita Cront, gandacul vecin, ce locuia in bucataria apartamentului de jos. -Salutare, Baz! -Salut, salut, ii spuse Baz plin de sine. -Vestile circula repede, ii zise Cront. Am auzit de lacusta, de doamna lacusta, Lustra lacusta! -Ia tu sa nu te mai agati de Lustra, ai auzit! se ratoi Baz. -Nici nu am cum, nici nu ma gandeam ... Si-am auzit ca ai mancare pe gratis acum. -Si ce,inainte nu era pe gratis?! -Ba da. Da' alergai dupa ea, transpirai si nu era de indeajuns. Am auzit ca traiesti pe picior mare!? Zahar,ai? Frisca, de toate! -Cine ti-a spus? -Furnicile. -Furnicile astea! Nu-i adevarat. Tot niste paine, ca de obicei, ca in bucataria asta a nostra numai paine se gaseste. -Boierule,borierule, ii spuse Cront, si gata,iarna asta esti asigurat. -E, nu stiu, sa vad ce face maine Lustra ... Cront se gandi putin si zise: -Baz, tu esti un carcalac! Stii tu asta! ii zise gandacul. -Esti un carcalac! Un adevarat carcalac! -Ba, tu ma faci carcalac,ma! De ce ma faci,ma,carcalac?! -Ba tu esti un carcalac! Tu nu-ti dai seama...? -Nu. -Pai, uite: tu stai aici si molfai la nenorocirile alea de fir'mituri si astia-s bat joc de tine! -Cum isi bat joc de mine,ma?! -Simplu,ma, simplu. Tu ai parte de fir'mituri, iar ei se indoapa cu miere, cu lapte... -Cu miere... Cine,ma? Care miere? Mustele? -Mustele,mustele... furnicile, toti! Toti se indopa si tu habar n-ai. -Cum ma sa n-am habar! Ba gandac mic si-al dracu ce esti! Ma faci tu pe mine carcalac? Ba, gandacelule! ca daca te prind te fac una cu pamantul, alergandu-l prin bucatarie. -Stai,ma, nu da... Au! Ce ti-am facut eu,ma? -M-ai facut carcalac! -Ce carcalac,ma, ce carcalac ca tu nici cat o fir'mitura nu faci! Baz se opri sa-l mai loveasca cu antenele. -Explica-mi si mie! Lumineaza-ma! -E lumina apinsa, ce nu vezi! -Ha! Te fac una cu covorul! -Glumeam. Cum ma nu-ti dai seama,ma!... Pai astia te trag in piept; in loc sa-ti de-a si ei cota parte la ce-si trag ei, iti zgarie ochi cu fir'mitu- rile lor nenorocite,asta iti dau... Si tu te multumesti ce ramane in urma lor. -Inaintea lor. -Ma rog. -Stai,stai... Cum sa-mi faca si mie parte? -Simplu. Simplu. Chior mai esti ma! -E lumina aprinsa. -Da,da. Uite, nu sunteti aici cu toti, in bucatarie, nu e mancare pentru toata lumea, ma?! -Da. Ar fi ... Si ce vrei sa facem noi toti acum? -Sa faceti front comun. Cu totii, ca o forta! -Forta pe mata! -Forta,ma, boule, forta! Toata lumea, fiecare ... toti,asa, toti! Sa munciti cu toti, si sa faceti rost de mancare... Ati putea ajunge si in turn si oriunde. Cu toti, si mustele si furnicile si... carcalaci,si toti,ce mai... Toti! -Adeca, ca furnicile, nu?! -Mda ... Ca furnicile ... Baz il plezni peste ochi cu o antena. -Cum ca furnicile,ma! Ca nenorocirile alea... Tu crezi ca suntem ca alea,ba! Ti-oi mai trage una... Cum sa fim ca furnicile! Pai noi suntem roboti care sa munceasca zi si noapte. -Pentru voi o sa munciti, pentru voi! -Da, adeca fara sa mai gandeasc, fara sa mai pot face nimic fara voia lu' Negru. Mersi,da'... nu. -Cum,ma nu. De ce nu?! -Pai crezi tu ca mustele or sa vrea. Ele stau acolo sus si au destula mancare, nu ca noi astia de jos. Nu o sa vrea sa imparta cu noi! -E, le convingeti voi, vin vremuri grele, vine iarna. -Si ce, nu a mai fost iarna pan'acum, si nu m-am descurcat!? -Ba da.Da'nu ti-ar place sa ai si tu o iarna linistita ... sa fi satul si sa n-ai nici o grija? -Da... -Vezi,vezi. Asa te vreau !... Sa fi un gandac fericit, cu burta plina. Baz gandi profund pentru o clipa. -Da ce,ma! Lucratoarele alea sunt fericite, ma!? -Nu stiu, raspunse spontan, intreba-le pe ele. -Nu,nu sunt ca Negru isi bate joc de ele, si le bate si le injoseste si sunt ca niste roboti. -Da,da'... -Ce da,mai! Ia pleaca d'aici,bila neagra ce esti! Si il impinse inapoi ,pe teava, de unde venise. * * * In ziua urmatoare, lacusta sosi devreme; nici nu terminasera furnicile de curatat covorul in jurul turnului ca ea veni si se imprastiara speriate. "Si furnicle astea..." gandi Baz "toata ziua fac acelasi lucru. Ele si cu co- munitatea lor. Pf!" Lacusta nici nu-l mai saluta, ii spuse direct: -Hai! Mi-e foame. Si se indrepta spre taburet. Din cateva salturi ajunse pe masa. Baz astepta cuminte, nu-i prea era foame si era curios. Lacusta il striga de sus. -Urca pe piciorul din dreptul caloriferului. Baz se uita la piciorul lung, inalt si alb. Mai urcase el acolo dar nu putea sa se urce sus de tot, il impiedica tablia mesei.Piciorul era alunecos;daca ar fi cazut se ranea serios. Cand ajunsese sus privi musamaua, nu putea sa mearga mult pe ea, era prea alu- necoasa. De ce il trimisese Lustra acolo? Tipa dupa ea, dar nu avea cum sa-l auda, cand,deodata, intr-un colt al musamalei, sus, aparu o antena de lacusta. -Hei, Baz, unde esti? -Aici,zise ascutit Baz,lipit de piciorul mesei. -Uite aici,vezi? spuse lacusta, straduindu-se sa ajunga la el. Hai ca nu mai pot sa inaintez, uite aici in colt, ma vezi? -Da,da. Iti vad antenele! Era dupa un pliu al musamalei ce il facea la colt. Trecu prin gaura si ajunse pe masa. Firimituri,imprastiate neglijent, ambalaje, castroane, borcane, dar Baz nu vedea decat cel interesa: firimituri- le. Se opri la una si o inghiti lacom. Toate, ale lui! -Vezi, aici sunt destule! Si pentru mine si pentru tine. -Aici intotdeauna sunt destule, se auzi din spate. Se intoarsera. Erau mustele; nici nu le auzisera aterizand, probabil pandeau de dupa corniza si se apropiasera pe perdea. -Ziua buna, zise Lustra, voi trebuie sa fiti cele doua muste. -Lasa ziua, ce cautati aici? Baz, ce cauti aici!? Nu ti-am zis ca nu ai ce caata cu furnica asta verde aici? -Pai... Lacusta trecu in fata lui Baz, sa-l apere. -El e nevinovat si... vorba aceia, unde e multa mancare e si multa lu- me. Aici e multa mancare si nu sunteti decat voi doua! Nu vi se pare un act de egoism?! Musca privi lacusta. Era mult mai mare ca ea, puternica,dar o infrunta fatis. -Pf! Lasa filozofia! Aici toata lumea face ce vrem noi, asa ca, hai afara. Jos! Si se ridica in zbor sa o atace pe lacusta de la inaltime, urmata de colega ei. Lacusta insa s-a repezit inainte cu antenele si le-a impiedicat sa se ridice in zbor, trantindu-le la pamant. Lupta se consuma rapid, iar mustele isi luasera zborul,invinse. Lustra se intoarse spre Baz. Arata superb: un corp masiv asezat pe o schelarie de picioare lungi si verzi. -Gata, acum putem sa stam linistiti! concluziona lacusta. Dupa ce Baz se indopa cu firimituri,plecara. La intoarcere nu mai in- capea pe gaura din musama, asa ca lacusta a largit-o. Acum avea de ce sa fie multumit: avea mancare! Trebuia doar sa stie ce sa faca cu ea. * * * A doua zi il vizita Cront. -Ce mai face domnul Baz ?... Care a bagat in sperieti bucataria!... -Bine fac. Ce sa fac? -Provizii pentru iarna,ce sa faci! -Am facut,si ii arata intr-un colt gramada de firimituri de paine, m-a ajutat si Lustra. -O,da! Doamna Lustra!... E, oricum o sa ai si tu acum o iarna linisti- ta, asa cum e normal, nu sa degeri de frig si sa rabzi ca pana acum. Noroc ca ai facut rost de mancare, ca altfel... -Tu cum o duci? -Mi-am facut provizii... De! la mine in bucatarie e altfel, n-avem furnici... -Da' aveti muste! -Da... Se speriasera de ce le-a facut ieri lacusta la ale voastre. -Le-a mangaiat putin. Prea de mult "monopolizau" ele "piata de sus". -Si acum? -Acum trebuie sa facem un acord cu ele. Asa cum aveam eu cu furnicile, bine, nici chiar asa, dar oricum ceva de genu' - trebuie sa traiasca si ele, nu?! -Altceva? -Toate bune si frumoase. Acum e iarna, deocamdata e bine si... tot asa. Baz cazu pe ganduri cateva momente. -Ma, nu-i asta,ma,bucataria noastra! Nu trebuie noi sa ne ingrijim de ea? Nu?! Stii,m-am gandit la ce mi-ai zis ultima data... Nu-i rea ideea cu frontul comun, nu-i rea de loc! Da' nu vad cum s-o aplicam... -Cel putin stii ce vrei,nu? -Ce vrei... Ma,uita-te la bucataria nostra! -Da,bucataria noastra... Prea fericitule! Gandacii, asezati pe chiuveta, priveau imprejur. Imprejur totul era alb, venise iarna, dar pentru el era primavara... NITA MIHAITA (c) decembrie 1996