Faptele si personajele asemanatoare cu realitatea sunt aproape intamplatoare A M I N T I R I D I N T R - U N C O L T de Nita Mihaita Masini repezite grabeau astfaltul in fata statiei de troleu. Pe banca din statia de asteptare un batran lasa timpul sa treaca pe langa el. Calatorii urcau in troleele ce soseau in statie ori asteptau pe peron, catva se asezau pe banca, se uitau la el si pleacau mai departe. El ramanea. Privi vehiculele ce treceau prin fata lui, cu ochii in pamant, urmarind rotile. Unele dintre ele nici nu mai aveau roti ... existau suspensi. Nu se schimbasera foarte multe in orasul sau, cel putin nu aici; doar un bloc vechi, la cateva imobile mai jos,fusese daramat si inlocuit cu un hotel monstru in otel si sticla mata. Vechiul copac, un stefar stufos parca, ce umbrea statia, nu mai era. Era doar frunzisul, umbra, de la unul ce parea sa fie un fag - ce ajunsese de mult si el la maturitate - sadit in locul stejarului, il slujea mai departe. Batranul nu era de mult in localitate, venise in vizita, in orasul natal, poate pentru ultima oara. O boala la plaman il rodea pe dinauntru si nu stia daca ar fi putut sa fie ultimul sau timp. Nu ca avea sa moara, tocmai iesise din spital, dar era acum mai aproape de sfarsit asa cum nu mai fusese niciodata - de aceasta se reintorsese,sa-si aminteasca, sa caute continuitatea inainte de finalul eventual. O pereche de tineri se asezara pe banca. Se uita la ei - erau tineri, chiar foarte tineri, poate chiar in liceu. Il privea pe furis; erau frumosi si se tineau de mana, priveau inainte fara sa-si spuna multe. Cand troleul sosi in statie, plecara. Isi aduse aminte de troleele de pe vremea lui: erau mult mai rudimentare, mergeau pe roti si se alimentau cu energie cu niste antene de la o retea aeriana, precum telefericele. Acum se schimbasera, erau mai rapide, mai eficiente, pe o singura sina... Tinerii nu erau zgomotosi, asa cum erau ei pe vremea lui (igonora faptul ca se afla in zona centrala a orasului). Isi aducea aminte: in liceu ... in facultate ... in liceu... Si el fusese indragostit in liceu, desi atunci nu prea era constient de asta. Se gandi la cuplul ce statuse pe banca ... parea un cuplu stabil, poate ca nu erau liceeni sau poate erau in ultimul an. El nu fusese asa si nici colegii lui nu fusesera asa, erau dinamici, plini de energie, treceau cu zambetul pe buze de la o zi la alta, iar prieteniile intre ei erau multe, se legau si se desfaceau trecator, fara ca fondul de amicitie generala sa-si piarda valoarea. Un omnibuz de straini opri in statie - glasurile staine cioravaiau intre ele. Se uita: erau chinezi. Trecura prin fata lui cateva perechi de picioare, ridica capul - fete galbene si mici. Ii placuse de trei fete in liceu si, si le amintea foarte bine pe toate trei, toate in ultimul an... Fusese un an agitat. Se ridica de pe banca si porni in jos pe bulevard. * * * O chema Adela, nume de semimondena cocheta, asa o caracteriza atunci, acum ... nu mai contau caracterizarile. Fusesera timpuri frumoase, nostalgice, pline de emotii si sentimente, de adolescenta. La inceput nu ii placea deloc de ea, sau cum ii spusese colegul lui, inca nu o observase. Statea intr-o banca de trei; el la mijloc si Radu, colegul, in dreapta, iar in stanga Cami. Carmen - al treilea plan, cea de-a treia fata. Mai ramanea Ioana ... planul cu numarul doi. Tinea minte perfect (era si a ramas obsedat de detaliu) cum ajunsese sa vorbeasca cu Adela, stia si ce discutasera - era vorba de Mece, un alt coleg, care se certase cu Adela. Ea in loc sa planga sau sa se intristeze, ca orice alta fata de varsta ei, a inceput sa rada de el, sa-l ia peste picior, sa vorbeasca tare despre el in public - orice numai ca sa se poate razbuna. Pe mine asta ma intrigase: cum de o fata, dupa o nereusita amoroasa se "razbuna", certandu-l intr-un fel, felul ei, pe cel ce o facuse sa sufere. Asta m-a fascinat la inceput, iar cuvantul fascinat surprinde perfect acest lucru, mai ales cand stiam ca nu ar fi fost decat o duritate exterioara, ca in interior era ca oricare alta, dar asta nu o arata. Exact ca o protectie... apropo de protectie. Era o dupa-amiaza de toamna, ca orice dupa-amiaza de a XII-a, situatii comune, colegi obisnuiti, cand Adela a inceput sa strige la Mircea de la celalalt colt al clasei,el in prima banca, ca e un dobitoc inganfat si egoist, un bataus prostcrescut. Incidente de genul acesta nu erau obisnuite, dar nici extraordinare, insa venind din partea Adelei, o fata, adresata lui Mece, un baiat, era ceva extraordinar. -E un nesimtit! Care n-are limite, nu stie ce-i aia... Un bataus ordinar care da pe afara! Nici sa nu mai aud de el! incheie Adela epuizata, iar Mece dezarmat se aseza jos. Situatia era amuzanta in sine; sa vezi cum o fata "il pune la punct" pe un baiat. M-am intors spre Radu si l-am intrebat: -Ce-are Adela? Parca e speriata de bombe! Hm!? N-am vazut-o niciodata asa. Radu ridica privirea din cartea pe care o citea si stranse din umeri. -S-a certat rau cu Mece, a intervenit Cami, s-au certat acum o saptamana, s-a lasat cu flori si lacrimi ..., Carmen, ca fata, era la curent cu cele intamplate, Radu era in necunostiinta de cauza, parca venea la scoala numai ca sa citeasca, iar eu eram cel mai aerian, de fiecare data in urma cu intrigile "amoroase" din clasa. -D'aia s-a mutat Mece de acolo?! ... eu credeam... Cand s-a mutat? -Lunea trecuta. De atunci tot incearca sa vorbeasca cu ea: telefoane, biletele, buchete de trandafiri ... Marfa! Ce vrei... -Ce "handei"! Parca suntem din nou in generala!..., Radu. -Si acum baiatu' a tot incercat, dar a incercat degeaba. Si a enervat-o, cum era de asteptat. Ma uitam cand la Carmen, care intrase intr-un fel de stare mnezica, "recitand" propozitii ce le gandise de mult, expresii ale propriilor opinii despre diferite persoane, cand la Radu, cand la Adela. Radu putea sa urmareasca mai multe siruri de idei deodata, calitate ce i-am admirat-o de mult, din care unul era cel al cartii ce o avea in fata. Adela vorbea, mai putin rosie acum, cu colega ei, scuturandu-se puternic de ras din cand in cand, subiectul fiind evident. Mece facuse o fata lunga de catel plouat, iar Ioana, langa care se mutase, incerca sa-i explice ceva. Tablou. -... S-au certat ca n-a facut asa cum a vrut Eliade. Asta de vreo doua ori, pe urma au inceput sa se certe: se certau ... se impacau, pana cand a dat Mece, sambata seara, in ea. De atunci... si luni s-a mutat in banca cu Ioana, pot sa spun ca s-a reintoars, accentuand ultimul cuvant. -Ah... Si Ioana nu i-a zis nimic? replica Vlad. -Ce era sa-i zica?! Uite cum ii spune sa se potoleasca. Eu nu l-as putea avea prieten p'asta ... e violent, e nervos... "Nici eu pe Adela" gandi Vlad. -Parca ei se cunosc din generala, nu? -Da. Chiar de la gradinita mi se pare. Si au fost si impreuna printr-a VI-a... -Ioana cu Mece! Greu de crezut... -Pai tu de ce crezi ca s-a mutat cu ea in banca. S-a intors! sa-i linga ranile. Ea nu a zis nimic. Eu i-as fi zis doua! Carmen hotarata. -Cum i-a zis Adela! repede Vlad. -E! Acum... nici chiar asa. Alta nebuna! Asta e in stare de orice cand e nervoasa, spuse dispretuitor Carmen. -Interesant, interesant. Pe cand nunta! glumi Vlad si izbucni in ras. Carmen il lovi cu palma pe spate, mormaind ceva din care nu s-a distins decat "Vlade..." si s-a intors la ce avea ea de lucru. -Radule, tu ce zici? l-am intrebat eu, sa vad ce spune "omul cult al clasei". Intotdeauna ii ceream opinia, nu ca nu putem sa analizez si eu niste situatii relativ simple, ci mai ales pentru ca mai tot timpul ce imi spunea el coincidea cu ceea ce eu intuiam si asta imi dadea incredere in propiile-mi judecati. Radu isi scoase ochelarii, de "om cult", prinsi in snur dupa gat, singurii de altfel din toata clasa. -Ce sa zic? ... Este clar. Machidonul a pus-o la colt, ea nu a vrut sa faca ce vrea el, asta s-a enervat, a lovit-o ... din dragoste!... si acum se roaga de ea sa-l ierte, dar o face de la distanta. -Si Adela?!..., curios. -Adela..., cu toarta ochelarilor in mana. Adela acum incearca sa-si demonstreze cat e de puternica si rezistenta, neaga ca sufera, ca asta a ranit-o, si-si bate joc de el. Clasic, nu?! N-as vrea sa fiu in pielea ei. -Deci sufera! neincrezator. Minte! Nu?! -Normal, e ce... -Da ... Cam asa ziceam si eu. Tin minte ca asta a fost intriga; toata ora urmatoare nu m-am gandit decat la acel "Nesimtitule!" care suna cu atata autoritate. Era si normal sa fiu fascinat de putere!... Probabil fusese o ciudatenie arhetipala care m-a scos din ordinaritatea celorlalti. Mai tarziu mi-am dat seama ca puterea fascinatiei consta in contradictie. In pauza cealalta m-am dus la ea, imi aduc aminte scena: ea jos, prinsa intr-o discutie, iar eu timid, de-abia puteam sa articulez cuvintele. Prima replica a fost mai grea: -Te-am... te-am vazut cum tipai la Mece. N-a zis nimic. Mi-a, mi-a placut. Nu credeam o fata in stare de atata ... ambitie. A fost penibil, cum sunt toate primele replici, dar daca ii ziceam "autoritate", ce aveam de gand, cred ca ar fi iesit si mai penibil si asta m-ar fi inhibat de tot. Deodata fata i s-a destins si a zambit. -Ambitie?! ... Da ... Nu!... M-a enervat. Daca ai stii prin cate am trecut in ultima saptamana si ce mi-a facut si ce mi-a zis. Avea o voce pitigaiata, stridenta, sau cel putin asa mi se parea mie atunci, si nu ca nu o cunosteam deloc, doar fusesem in aceiasi generala, dar in momentele alea mi se parea atat de stranie, atat de necunoscuta, si tonul relaxat cu care-mi raspunsese, a starnit in mine si mai mult dorinta de a sti mai multe despre ea, dorinta ce aparuse din primele cuvinte ce le auzisem mai devreme. M-am asezat jos. -Nu... dar m-a exasperat efectiv. Si eu care credeam ca il cunosc, i-am spus ca nu mai vreau sa-l vad, iar de atunci ma asalteaza cu biletele infantile, imi da telefoane; taica-miu cel putin a innebunit, a zis ca daca il prinde pe la usa ii prinde... a!... scuza-ma, ii rupe picioarele. Am ras, si ea a ras. -Poate ca mai trebuie sa-i acorzi baiatului o sansa. -Dar nu i-am acordat! Da'nu se poate. Este exasperant! Asa a inceput. Ora aceia am stat cu ea in banca, il locul lui "Mece". Mece!... vine de la Mircea Cornel Eliade, iar cand Ioana a citit in a VIII-a "Maitreyi" de Eliade, s-a gandit la el si asa a ramas: MCE, Mece, Mircea Cornel Eliade. La inceput nu mi-am dat seama ca ma indragostisem de ea, nici macar nu vroiam sa o admit sau nu aveam timp pentru asta,pana cand nu mi-a zis Radu, cu nasul parca tot intr-o carte. Este straniu sa te gandesti peste ani ca lucrurile pornesc de la niste simple replici,cuvinte, strigate sau intamplari, si ca acele "cuvinte furioase" au determinat lucruri pe masura de violente. * * * -Nu, dar nu are rost sa... stiu eu, sa te legi de cineva care, cu toate ca-ti place, daca nu te intelegi bine cu persoana respectiva. E ca si cum: "va placeti, dar nu va potriviti", nu?! Asta cred eu. -Adica persoana care vrei tu ... in fine, cu care sa zicem ca esti tu prieten, tu, trebuie sa se potriveasca cu tine? Adela. -Da. -Si ca sa se potriveasca cu tine nu trebuie mai intai sa o cunosti, in prealabil? -Normal!... -Pai cum vrei tu ca doua persoane sa fie prietene... prieteni, amici, amanti ... ce vrei tu, daca ele nu se cunosc. Deci ca sa fie prietene trebuie mai intai sa se cunoasca, iar daca nu merge ... ghinionul lor! -Da. Dar pe Mece nu l-ai intalnit intr-un bar sau la o petrecere, il stii de aproape patru ani. Nu?! Adela pufai dezarmata si incerca sa se apere. -Pai eu credeam ca il cunosc, dar daca el... Ce mai! E un nesimtit de prima mana. -Da'ce ti-a facut? Te-a mancat, te-a batut?! Important e ca el acum ii pare rau de ce a facut si mai vrea o sansa. -Daca tu ai fii fata, ai stii!... Acum, ce a facut!? A facut ce nu trebuia, a facut ce un baiat finut nu ar fi facut. Este foarte interesant sa vorbesti despre ceva cu o persoana, pe care ea vrea sa o ascunda si tu sa stii despre ce este vorba. Asta facea Vlad acum. Ironia apare cand si persoana respectiva stie ca tu esti in cunostiinta de cauza, iar lucrurile se complica cand si tu esti constient de aceasta si tot asa. Este aproape un joc. Nu vreau sa spun ca toate conversatiile mele cu Adela, acestea si cele care aveau sa vina, erau niste jocuri. Nu toate, dar nostalgia anilor curata totul si nu ramane decat ce este mai frumos: jocul. Nu pot spune cand anume m-am indragostit de ea. Nici nu conteaza... cred ca la inceput de tot si a inceput sa creasca. Nu pot sa spun nici ca am avut o relatie cu ea,cu atat mai putin ca ea a avut cu mine. Cred ca a inceput ca o dependenta. Era o dependenta frumoasa ... dar nu a fost deloc una usoara. Tin minte ca imi povestea ce facea ea acasa, care-i erau tabieturile zilnice, ca ii povesteam ce faceam eu acasa, cu ce se ocupa, cu ce ma ocupam eu. -Uite, mie nu-mi plac persoanele slabe! spuse Adela. -Curios, nici mie. Uite, Radu e o persoana slaba daca stau si ma gandesc ... -Da; mie nu-mi place. Nu stiu, e... -Lasa-l pe Radu! Dar te-ai intrebat vreo data de ce? -Nu. De ce? -Ne plac persoanele puternice ca sa avem pe cine sa ne sprijinim. Avem nevoie de asa ceva, de persoane puternice. Cel putin eu am nevoie de persoane puternice. Uite, tu esti o persoana puternica. -Eu?! -Da. Energetica, ambitioasa, tu stii tot timpul ce vrei. Mie imi plac persoanele determinate. -Eu nu sunt determinata! -Ba da. Si inca cum. De fapt asta si este de urmarit la o femeie: capacitatea de a fi independenta, puternica, stabila... -D'aia ne plac persoanele puternice? Ca sunt stabile? -Si Eliade e puternic ... a... nu e slab, este stabil. -Dar mie nu-mi place de el! -Dar ti-a placut, nu?! Prima data ce ai vazut la el? -Doamne, ce am vazut!? Nu stiu... mi-a placut cred. -Ce?! Nu stabilitatea, echilibru' ... Tactica genetica. -"Tactica genetica"?! Ce are genetica cu asta? -Rolul genetic al sexelor. Barbat-femeie. -Parca ai fi Radu! Daca stai langa el ... -Da... Tu stii care e tactica ta genetica, ca fata? -Nu. De ce? Trebuie ca fiecare sa aiba o tactica? -Nu fiecare. Ma refeream global - adica ce urmareste o femeie. -Ce?! -Sa perpetueze specia, sa puna mana pe un barbat cat mai puternic, mai stabil, care sa-i ofere protectie pentru a putea sa-si creasa "puii" in conditii cat mai optime. Familia... -? -Societatea de astazi e construita cumva pentru a avantaja femeia. Modelele noastre, "civilizatia" noastra sunt construite dupa aceasta tactica a femeii - protectia,stabilitatea, ceea ce duce la prosperitate, perpetuare... -Curios..., se mira Adela. Niciodata nu am stat sa ma gandesc la "tactica genetica" ... Da' cum societatea e creata dupa modelele feminine? -Da... intr-un fel, asta e o teorie, am citit-o si eu undeva. -Eu cred ca societatea e construita impotriva femeii, nu pentru ea! -Acum... -Da! Daca tu ai fi fata, ceea ce nu esti sau, in fine, oricat te-ai stradui tu sa te disimulezi nu ai putea, ai vedea. -Si la asta exista o teorie. -La ce? -La reactia ta. Faptul sa crezi ca esti persecutata de societate, ca totul este impotriva ta ... la femei in special, sa crezi ca eu nu pot sa inteleg. O intreaga teorie, sentiment de inferioritate, psihanaliza, e mult de povestit. -Cum zici tu, Adela resemnata. "Sentiment de inferioritate"?... Si atunci cum e tactica genetica a baietilor, a barbatilor? -Sa alerge din copac in copac, din "femeie in femeie" si sa imprastie cat mai multa sperma. -Ha! Ha! -Da... Nu e adevarat? -Si asa simti tu? aproape abtinandu-se. -Nu... da... ti-am zis ca e o teorie. Adica era un punct de vedere, acum... Nu era ceva neaparat adevarat, doar... o... posibilitate. -Ihm! Deci tu esti unul care alearga din copac in copac, si rase din nou cu capul plecat pe spate. I-auzi tu, se intoarse spre colega ei, ce spune Vlad, ai auzit? Cu teoria genetica ... barbatul e unul care sare din copac in copac, din femeie in femeie. Ha,ha! Colega lucra la ceva. -Lasa-ma-n pace! Ce-ai zis?! Lasa-ma, am de facut exercitiile astea pana maine. S-a intors din nou spre mine. -Glumeam acum! Am inteles, este o teorie ... un punct de vedere, asa cum mi-ai zis tu, dar e amuzant. -Mece e un vanator, Vlad amendand. Unul care alearga din copac in copac. Zambetul Adelei eclipsa. Nu?! -Da, dar el e mai mult decat un vanator, el e un porc, un animal preistoric. -Dar concorda cu teoria? ... -Da... concorda. Bine, gata, am inteles: un punct de vedere. Pe care tu il impartasesti. -Asta nu are importanta! ... -Ba are. -De ce? -Pentru ca stai cu Radu in banca. -Si daca stau cu Radu in banca, ce?! -Esti ca el, toata ziua cu nasul in carti, nu mai stii nimic altceva. -Eu stau toata ziua cu nasu'n carti?! -Nu tu, Radu. Si te corupe si pe tine. -"Corupe"? -Da... Esti si tu ca el. -Dar poate asa sunt eu. D'aia si stau cu el in banca, pentru ca ma aseman cu el. Asa sunt eu... -Si lui Carmen tot asa ii povestesti toata ziua? -Nu. Cu Carmen vorbesc despre alte lucruri, mai mult imi vorbeste ea mie, eu stau si o ascult. Cu Radu mai tin discursuri d'astea ... "aberatii filozofice". -Asa sunteti voi! cu un aer resemnat, de concluzie. -Asa suntem noi. Mi-ai zis ca nu-ti place de Radu. Ca e o persoana slaba? De ce? -Nu. Nu-mi place. E... Nu stiu. Nu-mi place si cu asta basta. Ce trebuie neaparat sa fie un motiv? -Da. Toate lucrurile trebuie sa aiba o motivatie. -Si tu vrei sa o gasesti. -Ce? -Motivatia. Tu neaparat trebuie sa gasesti o motivatie la toate! -Deci exista una! In cazul lui Radu... -Poate. Poate ca nu vreau sa-ti spun tie..., copilareste. Dar care e motivatia ta? -? -De ce vrei sa afli neaparat ce gandesc eu despre Radu? -A... Nu stiu, mi-a venit. Nu era neaparat obligatoriu. Daca nu vrei sa-mi spui ..., la fel de copilareste. -Nu vreau. * * * Bineinteles ca acestea nu constau in motive de cearta... reala, erau jocuri puerile. Cred ca eram semiconstient ca erau niste jocuri verbale si cred ca si Vlad era constient ... semi ... sfert, cincime. Atunci cand exista mult timp liber si multa plictiseala elevii se agata de orice pentru a-si face iluzia timpului folosit - jocurile, flirturile slabe, barfa sunt surogate perfecte. Din fericire pentru mine atunci febra examenelor nu ma apucase inca. Oricum m-a apucat tarziu. Timp de doua saptamani cum gaseam o ora libera de responsabilitati ma mutam in banca cu Adela. La inceput a fost o curiozitate, apoi s-a transformat in necesitate, chiar febra, ceea ce m-a facut sa-mi neglijez ceilalti colegi. Si acestia au inceput sa mi-o reproseze. Prima a fost Carmen. Tocmai vroiam sa ma mut, sa-mi iau geanta si sa plec langa Adela cand Cami mi-a zis: -Iar pleci! Si azi! Te-ai saturat aici, nu mai vrei sa stai cu noi, se referea la ea si la Radu, care lipsea de la scoala in acea zi. Nu stiam ce insemna pe moment: o stare de fapt, un repros, o invitatie ... Si cum venea din partea lui Carmen semana mai mult a repros. Mi-am pus geanta la loc si m-am asezat jos. -Nu... da... Tu vrei sa nu mai plec, sa raman? -Nu e vorba de asta, se explica ea, nu numai acum. Ieri n-ai fost in banca, vineri ultimile doua ore la fel, joi... Nu stiu, dar pleci ... nu mai stai asa des prin banca. M-a surprins putin, stiam ca daca vroiam sa stau in banca cu Adela trebuia sa-i neglijez pe ceilalti, adica pe ea si pe Radu, dar credeam ca ma vor intelege, iar Cami parea foarte afectata. Si eu care ma gandeam la o mutare definitiva... -Nu... Stii ca doar vreau sa stau in banca cu Adela, nu ca vreau sa ma mut cu ea; e vorba ca vreau sa vorbesc cu ea, sa... Ia spune-mi, s-a intamplat ceva? Nu mi-a raspuns imediat. -Nu ca eu nu vreau sa vorbesti cu Adela sau ca vreau sa te impiedic, Doamne fereste! Nu! Vorbeste cat vrei ... Esti cam scump la vedere in ultimul timp, intelegi? Intelegeam; iar se intamplase ceva cu ea, probabil familia, se certa des cu parintii. Mi-am scos din carti, intentionam sa raman in banca si i-am trimis un bilet Adelei ca nu puteam sa vin ora aceea. Carmen a inceput sa se tanguiasca in stilul caracteristic. -Intelegi?! Acum stiu, stiu... Adica daca vrei sa te muti cu ea in banca... O.K.! Nimeni nu te retine ... Poate Radu, eu nu. Dar nu inteleg de ce vrei sa te muti neaparat cu ea in banca! Nu poti sa stai aici? Stai aici si cand vrei te duci in banca cu ea ... Te duci! Simplu. In discutiile cu Carmen nu trebuia sa vorbesti mult, mai important era sa asculti. -O.k, o.k. . Ce-ai facut? Te-ai certat iar cu ai tai? -Da! Nu ... Ba da. Ce importanta are?! Apoi cu voce slaba. Doua saptamani n-am voie sa ies din casa. -Doua saptamani?! De cand? -De doua saptamani. Maine se fac; si ieri cand a venit nota de plata la telefon ... mi-au zis ca daca sambata asta mai fac vreo prostie o sa stau inca doua saptamani in casa. -Ce prostie ai facut? -Sambata seara, acum doua saptamani ... am venit acasa la trei a doua zi. -Unde-ai fost? -Am fost la Mece acasa, plangea saracul. -Cand s-a intamplat asta?! -Exact imediat dupa ce s-a despartit de Adela. Cateodata puteam fi orb de tot. I-a fost rau, a plans... n-am putut sa-l las singur. -Si ai lui unde erau? -Plecati la Bucuresti. -Stefan stie? -Da. M-am certat si cu el, d'aia a venit atata telefonul, toata saptamana trecuta am vorbit cu el la telefon. -Si? -I-am explicat. Nu vroia sa inteleaga - i-am spus ca nu s-a intamplat nimic ... pana la urma m-a crezut. -Si s-a intamplat ceva? -Doamne!... Nu! Ce ma crezi?! Era daramat saracul. -Curios... Eu nu am observat nimic. -Atunci imediat, nu. Da' dupa ce s-a imbatat bine... plangea. Vlad era putin surprins de sensibilitatea lui Carmen, a acceptat repede ca evenimentele il depasisera (pentru a cata oara?!) si se intreba de cand incepuse sa-l placa pe Mece. Probabil, dupa cum o stia, de mult. Cami incetase sa mai vorbeasca si parca se stinsese, privea in gol. -De cand iti place de el? intreba Vlad. -Dintr-a IX-a. -Dintr-a IX-a ?! Si cum de nu mi-ai spus nimic!? Si cu Stefan cum ramane, parca de el iti placea, el era macho-man cu masina nou-nouta? Cat m-am chinuit atunci sa te fac sa intelegi ce vrei. Si acum... Mece! Ce-a fost Stefan? Un inlocuitor?! -Nu. Trebuie sa ma intelegi si tu acum, pentru varsta ei era aproape o sintagma, nici eu n-am stiut pana sambata aia,pana cand s-a certat cu Adela. Adica... mi-a placut, dar eram indecisa, nu stiam. Cand a inceput sa iasa cu Adela am crezut ca nu mai imi place, dar acum... dupa ce s-a certat. "Clasic", gandi Vlad, "cel putin stie ce vrea acum." -Si cu Stefan ce faci? -Nu stiu. Sincer. Urma o pauza. De aceea am vrut sa ramai, trebuia sa-i spun cuiva. -Ai facut bine. Uite azi nu mai plec nicaieri, ii spun Adelei ca a intervenit ceva si trebuie sa fac niste exercitii. -Nu te superi? rugator. -Nu. Trebuia sa-mi fi spus de la inceput. -Si Adela? -Nicidecum. La ea clipa prezenta conteaza, nu se poate trece mai departe. -Cum a facut si cu Mece ... De obicei lucrurile simple aduc cu sine adevaruri profunde pe care insa superficialitatea le demonetizeaza. Peste cateva zile a uitat cu desavarsire, iar in sambata viitoare a iesit cu Stefan, "sa sarbatoreasca eliberarea", cand venea vorba de penitentele ce ii erau impuse totul lua o tenta exagerata, si a venit, de data asta duminica seara, nu dupa-amiaza. Pedeapsa era acum dubla: o luna, dar din fericire pentru ea mama ei a avut un proces greu, era avocat, si a uitat de pedeapsa, mai ales ca nici nu prea a dat ochii cu ea. Cu tatal se intelegea mai bine, iar el a iertat-o repede. In patru ani de scoala nu fusese nici prima nici ultima pedeapsa pe care o primise Carmen, dar faptul de a nu fi atent la problemele ei m-a facut sa ma gandesc daca este bine (mai exact moral, in aceea vreame aveam greutati in a-mi defini si fixa termenii moralitatii) ceea ce fac, daca e bine sa-mi neglijez prietenii pentru a putea rade cu Adela. Problema trebuia "dezbatuta" cu Radu, asa ca intr-una din zile: -Radu, pe tine nu te deranjeaza daca eu ma tot mut la Adela in banca? -Nu, fara sa ridice ochii din carte. -Nici daca e des, foarte des? insista Vlad. -Nu. -Nici daca am sa ma mut cu ea in banca? Ridica privirea si inchise cartea pastrand semn. -Ai sa te muti? -Nu. Dar... -Atunci nu. Cand vroia era mai mult decat concis. -O.k. Maine ma mut cu ea in banca. Inceta sa mai citeasca. -De ce...? Gata, ti s-au aprins calcaiele dupa ea, domnu' amorezatul? -Sa zicem. -Si acum o sa te duci sa traiesti pana la adanci batraneti langa ea. -Nu... -O sa te frigi! -De ce? -O sa te frigi. Pentru ca altfel nu se poate. -De ce? -De ce ai fi tu diferit de Mircea? -Sunt diferit. -Esti; dar pentru ce ai fi tu pentru ea diferit? Si de fapt esti. Tu nu te intalnesti cu ea, nu ca el. Tu nu poti spune ca esti impreuna cu ea. -Asta stiam, bine ... Tu ai inteles doar asta.Dar de ce am sa ma frig? -Pentru ca esti un surogat. Un inlocuitor la durere, de ce sa suferim ca Mircea ne-a ranit, hai sa ne sprijinim pe Vlad, ca el e prost si naiv si o sa accepte. -U! Crud! riposta Vlad ironic. -Adevarat. -N-am de ce sa ma frig pentru ca nu am investit nimic in ea. -Nimic? Esti amorezat pana peste urechi. Vlad izbucni in ras, demascat. -Asa e. N-are rost sa ma ascund, nu cu tine ..., amar. -Nu cu tine, replica inteligent Radu. -Mda, de ce trebuie sa-mi placa atat de mult? -Asa e ea. Asta e. -De ce nu mi-a placut de ea pana acum? -N-ai observat-o. E o diferenta, mai ales cand nu vezi ceva timp de trei ani, nu?! Si nici n-ai cum sa n-o faci, poate ca totusi e cea mai ..., se abtinu, "frumoasa" fata din clasa, oricum... "dorita". -Tu de cand ai observat asta? -De la bun inceput. Normal, eu observ tot, tu esti mai chior! Vlade... De ce dracului trebuie sa le placem noi asa mult? Ai? -Natura umana. Hormonii, varsta. -Da... Dar, de ce? -Nevoia de a fi langa cineva. -Corect. Ce cauta omul e intelegere, nu?! -Corect. Pacat ca vine in valuri. Vlad cazut pe ganduri."In valuri"... Radule, ce m-as face eu fara tine? -"Ai muri inecat la primul pas". -Stii ca Adela te antipatiaza? -Stiu. E normal. -E capricioasa. Nu prea stie ce vrea... si e si categorica. -Nu eu ma mut in fiecare zi cu ea in banca! -De ce? -E o repulsie ieftina. Tot ce nu intelegem aruncam la gunoi. Astia citesc carti, nu intelegem ce fac? ... La gunoi cu ei! Ce conteaza macar ce carti citesc, conteaza ca o fac. -Ai renunta la viata ta de "burlac intelectual" pentru o zi ... o ora ... o idila cu Adela. -Acum tu esti rau. -Ai renunta? -Nu! Da'ce eu sunt handei d'aia cu care umbla ea!? -Da' pentru mine ai renunta? -Esti patetic! Lasa-ma-n pace, eu radeam. Du-te tu si sa vezi ca o sa o patesti. -O.k. Ma duc. "Lectura placuta". Cami, nu e asa ca asta e un "sobolan de biblioteca"? am intrebat-o pe Carmen ce isi vedea de economia ei. -Ai?! Da... Un mare sobolan. Daca s-ar mai tunde un pic... Radu deja se afundase cu nasul in carte pe a carui cotor se putea descifra "G.W.F.Hegel : Enciclopedia stiintelor filozofice - Logica". * * * Cu Radu notiunile de a fi rau, rautacios ori ironic sau sarcastic erau relative. Ne placea sa ne "daramam" unul altuia "dorintele", iar asta nu supara pe nimeni. Poate ca de aceasta relatia noastra era asa de reusita: nimeni nu avea de suferit si amandoi invatam din greselile descoperite de celalalt. Acum, peste ani, aceste tendinte perfectioniste mi se par inutile. Seamana cu doi soldati care se lovesc peste fata ca sa se caleasca unul pe altul, sa fie puternici - puterea de a-si disimula slabiciunile in fata celorlalti. Plus tonul voit pretentios pe care erau facute; cine a spus ca nu exista teribilism intelectual? Liceul nu insemna, sau cel putin pentru mine nu a insemnat, o acceptare totala a celorlalti. Impreuna cu Radu simteam acelasi lucru, relatiile cu restul nu erau totale, nimeni nu dadea tot si nimeni nu era pregatit sa primeasca asa mult, asa cum a fost in anii de studentie. Poate exceptia de la regula era Carmen. Oricum, eram a XII-a. Eram mai aproape de maturitate si nu asa departe de copilarie. Adela pe langa faptul ca imi facea placere sa stau de vorba cu ea, insa departe de felul de a vorbi cu Radu (nu pentru asta o apreciam eu) ma atragea, intr-un mod foarte primar, feminitatea ei, feminitate de care nu era constienta total. Cand am revazut-o in facultate se schimbase mult - crescuse,nu mai arata ca o ratusca razgaiata cu veleitati de femeie implinita. Arata asa cum trebuia, cum mi-o inchipuiam eu in liceu, cum as fi dorit eu sa fie. Arata mai bine, inca plina de erotismul din liceu dar parca cu o nota mai misterioasa, aducand a enigma. Cand te gandesti cateodata cu tristete la ceea ce ai fi putut avea... Era ca si cum ma cufundam intr-un put de energie reala, vitalizanta, care te mobiliza si te ducea cu ea. -Acasa, dupa ce vin de la ore, mananc mai intai si pe urma ma uit o ora la televizor. -Si eu. MTV? -Si normal! La ora aia la ce sa te uiti?! Pe urma invat la economie, daca e vineri ma duc la meditatie. Seara cand vin acasa beau o cafea ... -Si dimineata si acum? -Da... La mine in familie se bea multa cafea. -La mine numai maica-mea. Mie nu-mi place. -Mai bine. Dar tu ce bei? -De baut? Apa. Rade. -Nu... Ce bei ca ... ceva de baut: suc, bere, vin. Baietii nu beau bere? -Tie nu-ti place berea? -Rar. -Ba da. Vin, daca am in casa vin, beau vin. Nu ca ma "sprituiesc" , cum face tata, da'mi place... vinul. Bine, e destul de rar, dar asta beau de baut in casa. Insa beau multa apa. -De ce? -Te ajuta la digestie, sa tii un regim regulat. Face bine la tranzit. -I'auzi!? ... Nu stiam. -Da... Noi ar trebui sa bem mai multa apa pe zi. De aceea sunt atatea cazuri de ... regimuri proaste, dereglari functionale, si cum mancam si mult, noi romanii, si deodata ... -Si cum bei? -Simplu: cam la trei ore, trei cesti de apa pe nerasuflate. -Deci o cana pe ora. -Nu. Trei deodata, aproximativ la trei ore. -Dar asa vine raportat: una pe ora. -Da... -Interesant. De aceia arati tu asa slab, tii regim. -Nu tin regim. Apa era alta treaba, asa sunt eu slab. Nu ca tine! -Eu nu sunt grasa! suparata. -Nu, dar ai vrea sa fii mai slaba. -De unde stii? -Toate fetele sunt obsedate de greutatea lor, cu toate ca nu sunt genul "plinute", dar oricum - grasime pe burta, celulita ... chestii de genul asta. -Toata lumea are grasime pe burta! aparandu-se. -Eu n-am. Nici macar acolo unde ar trebui n-am! -Cum, pe burta? Nu se poate! mirata. -Uite, pune mana. Adela intinse mana neincrezatoare. -N-ai. E numai muschi. Daca faci exercitii!... -Nu fac, nu pentru abdomen. Pentru piept. -Piept? iarasi Adela mirata, Vlad rase. -Da... De cand eram mic eram invidios ca nu am si eu sani. Asa ca acum fac flotari. -Te duci la sala? -Mai rar.Important e sa faci exercitii regulat si sa te tii de treaba. -Si Mece se ducea la sala. Sa vezi ce muschi are! ... -Bine, el a facut si atletism. Eu nu prea am treaba cu sportul. Poate cel putin doar cu inotul am. -Iti place sa inoti? -Da, foarte mult. Apa-i elementul meu. Tie ce-ti place? -Sa calaresc. Cand eram mica tata ma ducea la hergelie si calaream. E foarte frumos. -Iti plac caii? -Da. Imi plac animalele. -N-ai acasa nici un caine, pisica? -Nu ... n-am timp de ei. Trebuie sa le port de grija. Am avut cand eram mica un papagal, dar l-am pierdut. Cat am plans! ... Mece are un dog-german... -U! Si musca? -Nu stiu. Il tine in curte. -Ma refeream la Mece. -? -Mece musca, e rau? -? -Mece, e la fel de rau, pe dinauntru, precum cainele? -A... Nu stiam la ce te refereai. Da... E turbat, e rau."Un nesimtit", si se uita in directia lui. Daca toata lumea ar fi ca el ai lua-o razna. -Nu toata lumea poate fi ca el, si el nu poate fi asa rau. -Tu nu-l stii! E rau, e malitios, se enerveaza. -Dar acum sufera, nu? -Lasa sa sufere! Pe mine nu m-a facut sa sufar?! Nici daca mi-ar cadea in genunchi sa-mi ceara iertare nu l-as ierta. Pentru nimic in lume! Eu am tacut, imi era frica sa nu inceapa sa semene cu Carmen. Stii, la inceput nu a fost asa... Era altfel, acum... Stii ce mi-a facut cadou de ziua mea? -Nu. -O rochie superba de seara! Cred ca atunci am fost cea mai fericita din toate fetele de pe tot Pamantul. Atunci credeam ca are 17 ani, dar ma inselam. Vai! E superba, poate ti-o arat si tie candva. -Iti plac mult rochiile? -Da... Cand eram mica stateam ore intregi in fata oglinzii: probam rochii si le dezbracam. Ce ma mai batea maica-mea! Da'intotdeuna am avut o rochie preferata, o rochita ... Era una albastra cu guleras alb, si acum o mai tin minte. -O mai ai? -Nu stiu. Nu cred. Sa caut acasa. -Si toata ziua stateai in fata oglinzii?! Nu aveai jucarii, papusi, chestii de genul asta. -Nu prea. Daca stau sa ma gandesc... nu am avut jucarii. Aveam un maimutoi si o paleta, dar nu ma jucam cu ele. Am avut in schimb un servici de ceai. -Ah! Mie imi placea sa ma joc afara. Eram murdar din cap pana in picioare. Camera se ridica. * * * Pe Ioana normal ca o cunosteam dintr-a IX-a. Pana intr-a X-a nu prea am avut tangente cu ea,pana cand la Limba Romana, ura impotriva cum profesoara putea sa ne predea poezia eminesciana, ne-a unit. Amandoi eram total in dezacord cu felul in care profesoara noastra putea sa prezinte poezia lui. Ni se parea atat de artificial, atat de a cauta semnificatii in orice sintagme, atat de cazon incat intr-o ora, sustinandu-ne unul pe altul, am ajuns sa tipam efectiv la profesoara. Aceasta ne-a scos in fata clasei si ne-a dat un trei. Nu prea cautam noi sa intelegem poezie cat cautam sa fim in opozitie cu profesoara. Varsta... Si astazi mai caut sa ma sui cu picioarele pe masa ca sa vad lucrurile si din alt punct de vedere. Atunci eu am invinuit-o de treiul luat, ca daca nu ar fi fost ea nu as fi fost asa categoric si nu as fi luat nota proasta. Ioana s-a suparat - cum de puteam fi atat de egoist si ingustat, ceea ce eram, si in loc sa ne certam impotriva cuiva am inceput sa ne certam intre noi. Si nu numai la Romana - pentru profesori asemenea clipe sunt delicii care fac viata de profe- sor mai vie si mai de dorit. Sa vezi doi elevi cum se pot agata de orice numai ca sa aiba opinii contradictorii... De data asta nu ne-a mai dat un trei ci ne-a lasat in pace, conflictul s-a stins de la sine. N-am stiut pana intr-a XII-a ca mi-a placut de Ioana, cu toate ca stiam ca ei ii placea de mine. Lucrurile evidente sunt mai greu de observat. Intr-a XI-a Ioana s-a "imprietenit" - vorba vine, caci se cunosteau de foarte mult timp - cu Mece. Exista o vreme cand erotismul este atat de puternic incat trebuie oprit cu orice pret. Dar s-au despartit repede si Mece s-a indragostit de Adela. Asa a inceput povestea. Cand Ioana l-a vazut pe Mece la ea in banca nu a zis nimic, l-a lasat sa "planga" cat vrea, dar nu s-a implicat asa mult. Mece este un personaj curios, poate fi foarte incapatanat cand este vorba despre propria persoana. Cand a vazut ca Adela a rupt relatia cu el si-a pus in cap ca cu orice pret trebuia sa o castige pe Ioana inapoi (situatie ce am analizat-o minutios impreuna cu Radu). Nu ca acum ar fi tinut extraordinar la ea,cat sa-si dovedeasca ca poate. Opt ani plus patru de liceu, doisprezece, poate fi o perioada lunga, in care oricine se poate schimba. Cand Ioana l-a vazut pe Mece langa ea in banca si pe mine mutandu-ma langa Adela, aproape inlocuindu-l, cred ca si-a pus intrebarea ce si pentru cine simte ce simte. Asa am inceput sa vorbesc iar cu ea. Asta odata cu o problema ce a aparut la ora de filozofie: este inteligenta un criteriu moral? Profesorul ne-a demonstrat, cat se poate de simplu si de evident, in final, ca moralitatea nu are legatura cu inteligenta, dar mai intai ne-a lasat sa ne luptam noi cu intrebarea (apropo de placerile profesorului). Eu cu Ioana, aproape inconstient, am luat o pozitie antagonica fata de profesor si am incercat sa-l "daramam". Dupa ora Ioana a venit la mine si mi-a spus - eram in banca cu Adela. -Deci, tinandu-si mainile la spate si ridicandu-se pe varfuri, inteli- genta nu are de a face cu moralitatea, da?! Corect, ne-a pus jos pe amandoi. Avea parul castaniu pana la umeri si taiat ca o casca. -Ihm... -Mai tii minte cum era in a X-a? Cum ne certam cu profa de romana? -Tu te certai! ... eu doar te sustineam, am glumit eu si ea a zambit. -Despre ce vorbiti? interveni Adela. -Ora de filozofie, i-a raspuns Ioana. -A...! era ca o parola care spunea: "teritoriul lor, nu este treaba ta", asa ca nu a mai zis nimic. Si eu aveam propriile ore tabu, la care nu pricepeam nimic si singura mea grija era nota de trecere. Economia in clasa a XI-a, niciodata nu mi-a placut, aveam si cred ca am o oroare pentru tot ce tine de comercial si de calcule, cu toate ca de calcule nu am scapat. Si azi nevasta tine evidenta economiilor in casa, eu doar trebuie sa semnez eventual. Fiecare cum stie! Aceiasi oroare o avea si Adela si inca alti colegi, si Mece si Cami, fata de obiectul "Filozofie" pe care il numeau in treacat "Psihologie" - nu faceau diferenta pentru ca fusese acelasi profesor care ne predase si aceasta materie. Imi aduc aminte cat m-a putut prinde aceasta materie! Nu faptul cum era predata, ea nu continea in sine date extraordinare, dar deschidea noi orizonturi. Atunci am inceput sa citesc foarte mult. Ma interesa tot ce tinea de psihologie, chiar daca erau articole de ziar, super- ficiale si scrise fara nici un fel de pretentie sau carti "grele", cu idei pe zeci de pagini pe care le intelegeam mai putin. Bineinteles ca am inceput cu visele, si cum de abia se mutase cu noi in banca, incercam sa descifrez visele lui Carmen. Faptul de a cunoaste mecanismele psihologice umane ma facea sa le recunosc in mine, cu toate ca eu aveam pretentia si in ceilalti, ceea ce nu reuseam. Ioana imi reprosase asta. Oricum era ceva de moment, faptul de a fi interesat de mecanismele celorlalti. Interesul a disparut cu timpul dar algoritmul a ramas, undeva adanc, abisal. -Niciodata..., a vrut Ioana sa inceapa o propozitie ce avea sa sune categoric. -"Niciodata sa nu spui niciodata"! Vlad pretentios. -Nu, ma gandeam la altceva, Ioana. Niciodata nu m-am gandit ca a da atrage dupa sine moralitate. -Adica? -Ce ne-a zis proful de filozofie, ca este mai moral cine da mai mult. Nu m-am mai gandit... -Nici eu. Cand eram mic, nu mic da'... ma gandeam cine ar fi mai fericit: ingerul sau demonul. Ioana se incrunta. -Cum? -Ca la ora de filozofie - nu am intrebat eu cine e mai moral, omul inteligent sau cel prost, gras si frumos. Inainte era ingerul sau demonul. -Nu inteleg, ingerul e inger, e prea fericit, sau... n-are legatura cu ea, sau e deasupra fericirii, iar demonul ... nu are de a face cu ea. -Ne! nega Vlad. In primul rand sunt niste absoluturi, amandoi, iar eu cand ma gandeam la ei nu ma gandeam la absoluturi. Era omul obisnuit, care face bine, e comum, e plat, se bucura de micile bucurii - ingerul, si demonul, cel care e nemultumit, care vrea mai multe, se crede superior celorlalti, se gandeste cine l-a facut pe Dumnezeu ... chestii din acestea. Iar ca demonul nu poate fi fericit, nu sunt de acord. Daca cineva ar face numai rau si numai rau,atunci raul pentru el devine bine, ca principiu, se inverseaza polaritatea si daca face numai rau inseamna ca face bine pentru el, adica este cat de poate de fericit. Q.e.d.! silabisi Vlad. -Da, Ioana, dar notiunea de bine si de rau sunt puse de unul ca tine, care vrea bine, tu nu gandesti raul si binele absolut, ci din perspectiva omului, a binelui iar oamenii din intrebarea ta traiau pe partea unde binele reprezenta binele, omul reprezenta binele. -Bine, raspunse Vlad si Ioana zambi, iar el continua deranjat, da' nu este vorba de absoluturi in intrebarea mea de la ora de filozofie, asa cum nu este vorba de absolut in ceea ce intelegeam eu prin inger si demon atunci. La absolut se confunda ele!... -Acum inteleg, absenta, apoi revenind. Sunt doua fete ale aceleiasi file, nu?! un pic triumfatoare insa deloc rautacioasa. Ce ziceai despre inger si demon? -Astia erau cei doi dinainte, cum gandeam eu cele doua situatii de la filozofie inainte. -Aha... -Si niciodata, "niciodata sa nu zici niciodata", corectandu-se repede, nu am gasit solutia, care-i mai moral, care-i mai fericit? -Nu incurci notiunile: moral, fericit ...? -Nu, este exact ca si la filozofie: moral si inteligent. Ai vazut, profu' a zis ca nu prea are legatura una cu alta, dar daca nu tine cont ca limbajul sa fie riguros, ne-a dat solutia. Asa si acum, eu nu zic care-i mai moral-moral si care mai fericit-fericit, notiunile rigide, ci dintr-o sfera mai larga. Ioana se gandi un moment si intreba: -Oare noi ce suntem: oameni inteligenti sau oameni grasi, prosti si frumosi. -Parca era vorba despre cine da sau nu mai mult?! -Lasa asta! Ce suntem noi? -Doi? -Da! -Nu stiu, nici una nici alta, nici mari intelectuali, nici plati ... deocamdata, acum, suntem mici inca. Nu inteleg legatura? Parca trecusem de stadiul asta. -"Trecusem"... , Ioana, interesant. Nu... eu vroiam sa te fac pe tine sa intrebi "Noi cum suntem, morali, dam sau nu?" -In general? -Da. Vroiam sa te faci pe tine sa te intrebi, sa vad ce spui. Ce o sa spui despre tine. -Daca eu sunt moral? Daca eu dau? -Da. -Nu stiu, nu cred ca e cineva care numai da sau care nu da deloc, nu se daruieste deloc. -E nu! Mece. -Oricum. Nu pot sa spun ca dau sau ca nu. -Lasa, lasa ... Ai uitat? Nu absoluturi, tu ai inteles foarte bine ce vroiam sa spun. Nu trebuia "sa ma exprim riguros", parodiind, chiar tu ai spus-o. -Si acum ce vrei sa-ti spun, ce vrei sa auzi? Ca eu nu dau deloc, ca-s "imoral"? -Poate. -Nu inteleg ce vrei sa insinuezi. -Nu insinuez nimic. Doar vreau... -Aha, deodata Vlad, vrei sa spui dintr-a X-a, cand ne certam noi. Da... cu profa de romana, cand ti-am zis eu ca din cauza ta am luat acel trei. Da... -Erai egoist atunci! Ai fost egoist. -Si ce, acum nu sunt la fel? Nimeni nu rezista cand discutia se intoarce catre el. -Te-ai schimbat. -M-am schimbat? vladit interesat. In ce fel? -Te-ai schimbat. Erai altfel cand erai in a X-a. Erai mai optuz, mai inchis in sine. -Si acum sunt la fel, ti se pare tie ca m-am schimbat. Poate e din cauza vremurilor, cu totii ne-am schimbat. -Da... Ne-am maturizat un pic. -N-as fi asa categoric in afirmatii, "matur" e cam dur, cam repede. Parca prea repede. Mai este pana acolo. -Eu nu simt asa. Cred ca m-am schimbat mult, tu nu crezi? -Tu? Nu stiu ... poate. Da, te-ai schimbat. -Cum? Spune-mi! -Ai crescut. Esti mai inalta ... , chiar era. -Si... -Mai inteligenta! -Adica cum?! atacata. Adica atunci nu eram? -Ba da! cu voce groasa. Chiar mai inteligenta decat acum! De ce crezi tu ca m-ai convins sa ma cert cu profa de romana?! Din cauza inteligentei! Ioana izbucni in ras. -Mi-a placut! Dar acum serios, nu suntem noi mai inteligenti ca anii trecuti? -Dumnezeule! Nu stiu, eu stau sa fac grafice! Nu ma gandesc la asa ceva, nici nu prea ma intereseaza! Sa te duci la Radu, el este cu "inteligenta" si cu discursurile despre. "Saltul evolutiv din a IX-a", ca eram niste "handei" pe atunci si acum nu prea. Pe mine nu ma preocupa lucruri d'astea. -Si problema: inteligent-prost, moral-amoral sau imoral, cum vrei tu, cum ramane? -La fel. Nu era vorba despre omul inteligent,ci despre unul luciferic, care vrea mai mult, care nu se satura, un porc. Ce nu ai vazut oameni inteligenti plati? Ioana nu i-a raspuns. Eu nu am vazut ... am vazut oameni cu coeficientul mare de inteligenta si plati, dar ei nu erau inteligenti. Vezi, e aproape un statut ... -Exact, la asta ma gandeam si eu! exclama Ioana. -Despre care mie nu-mi face placere sa vorbesc acum, parca as vorbi cu Radu. -Si nu e asa? -Nu. Cu Radu rar discut in contradictoriu, cum o fac cu tine. La el este mai mult o contradictie aparenta, de suprafata, noi nu facem decat sa ne sustinem ideile unul altuia. Mie asta imi place la tine... -Mersi. -Nu era nevoie. -Ce?! -Sa te simti. Era gratuit... nu vroiam... Ioana ma obliga sa fac conversatie cu ea, chiar si atunci cand nu doream; ma uimeam cat de multe pot sa spun si cat de "gandite", ceea ce nu faceam de obicei. Cred ca pentru ea a fost o perioada dificila atunci, poate nu chiar asa dificila, dar "reintoarcerea" lui Mece a obligat-o sa ia decizii sentimentale. Mai tarziu m-am simtit prost cand am vazut ca si eu eram una din ele, cea mai importanta, speranta, iar eu nu i-am putut-o onora. Adelei ii placeau introducerile, legaturile, complicatiile si toti prietenii pe care i-a avut au trebuit sa treaca prin aceasta faza pe care ea o prelungea cat mai mult cu putinta, dupa dorinta. Cu Ioana a XII-a a fost altfel. Dupa memorabila ora de filozofie legatura noastra, discutiile noastre au venit de la sine, ca si cum ar fi fost intrerupte un timp si apoi au revenit la normal. Nu pot sa spun ca ma imparteam intre Adela si Ioana (cu Ioana niciodata pana atunci nu ma simtisem impartit) si intre colegii de banca, nu atunci, exact atunci, dar totul incepea sa se puna in miscare, sa simt ca trebuie sa ma impart. Daca impartam ceva la cineva Adela ar fi fost aceea, cu Ioana mi se para natural; faptul sa stau si sa vorbesc cu ea nu necesitau eforturi si nu ofereau satisfactii. Nu dorite.