C A D E R E   L I B E R A


                                                               de Nita Mihaita



        Un nor,doi nori,trei nori ... Centura este prinsa bine... a,cureaua la
fel,ma cam jeneaza sacul parasutei,dar cum mi-a zis si profu' o sa ma obisnu-
iesc.
        Hm! 10.000 mii de picioare inaltime ... drept in gol. Ma uit la cei-
lalti. Sunt crispati un pic,dar nu sunt speriati ca mine.
        Mi-a venit randul:
        -Sari! ... Saarii! Sarii! rii! i!
        Aerul falfaie,eu falfai si golul din stomac mi s-a prefacut in piatra.
Ecoul vocii instructorului nu se mai aude.
        Sus avionul,jos haul si la mijloc eu. Sunt calm,exterm de calm.
        Nu e frumos. Deschid parasuta. Aterizez. Parasuta. Cerul albastru.
Ceilalti colegi. Ametesc. Timpul se dilata. Realitatea se dilata. Eu ma dilat.
E ambiguu.
        -Tee...e  ...  sim..ti  bi...n..eee!
        N-aud! Adorm! Ma trezesc. Am adormit.
        Ma trezesc.
        -O.K. baieti! Calm. Profund respirati. Linistiti!
        Sunt iar in avion. Iar imi vine randul.
        -Sari! ... Saarii! Sarii! rii! i!
        Ajung jos... Timpul se dilata... Sus. Jos. Sus. Jos. Jos. Sus.
        Iar sunt in avion. Jos. Sus.
        Gataa! Stop! Cretinule! Repeat-until-ul nu se foloseste fara conditie!
        "Scuzati-ma",spuse programatorul falfaindu-si aripile. "Scuzati-ma.
Sincer."

                                                 NITA MIHAITA @ 1994 octombrie