P U L B E R E   D E   S T E L E  ...


                                                               de Nita Mihaita



        Totul parea inert. Jupiter se uita la surata sa mai mica Venus. Era
ingrijorata in privinta ei: era asa de suparata ca incepuse sa se se invarta
in jurul axei sale,nemaindand importanta nici unei planete din jurul sau,in-
vartindu-se,invartindu-se ... pana a prins o raceala sanatoasa.
        Degeaba se uita Jupiter cu atata insistenta la ea: raceala nu dadea
inapoi deloc,ci din contra,se agrava pe eon ce tracea.
        Toate erau suparate si nu-si mai vorbeau deloc, de fapt nici inainte
nu-si prea vorbeau,caci era tare greu sa comunice intre ele.
        Da,si asta le supara tare mult si in acelasi timp erau suparate,ba nu
- nu erau suparate - erau invidioase pe stele. Da,da! pe stele - caci ele pu-
teau comunica prin lumina propagata de dansele (venea informatia mai slab dar
venea). Mureau de invidie ca nu puteau sa citeasca ceea ce stelele vorbeau
intre ele si bineinteles ca nu puteau si ele sa participe la barfa ... deloc,
nu puteau sa inteleaga nimic.
        Starea de invidie nu dura mult caci se apucasera cu ravna sa incerce a
comunica mai rapid intre ele.
        Prima tentativa o avu Crypton si toate asteptau nerabdatoare sa urma-
reasca experimentul ... experiment ce se termina tare tragic: Crypton exploda
si toata portiunea dintre Marte si Jupiter se umplu de asteroizi,bucatele de
roca si mult praf.
        Aceasta le facu sa cada in tacere. Nu faptul ca acei asteroizi le im-
piedica comunicatia,ci faptul ca exploxia lui Crypton si moartea sa le facu sa
se reduca la tacere ... tacerea de aur.
        Acea interminabila tacere fu rupta de o minunata idee,da! o idee ge-
niala. Toate isi dadura seama de accesibilitatea ideii si toate se pusera pe
munca.
        Si asa aparu viata.

dupa o idee de Constantin Tudor Pompiliu Pompi
                                                   NITA MIHAITA @ 1994 aprilie